esente

1. CELE MAI VOTATE POEZII CONFIDENTE SA MOR CU TINE-N FIECE CUVINT , esente MAI- 2009- esente

2. DELIA ELENA MARIANA GEORGETA GABRIELA SIMION ELENA MARIANA ELENA VIOREL TAUNULL MARIANA GEORGE PENA MARIOARA ADRIAN SIMONA VIOLETA ZAKE-MAN EMILIA TANIA FABYOLAd HORIA MIRELA NICU MARA LAVINIA AURORA Pentru a citi poeziile unui autor dă click pe pozăşi vei ajunge imediat la poezia acestuia. Pentru a reveni la cuprins dă click pe săgeata “retur”

3. E-atita plictiseala E-atita plictiseala-n univers,In ploi si ceata se inceaca spleen-ulAzi noapte,am ucis ultimul versSi-am decantat si distilat veninul.Nu mai gasesti frumos sau ideal,Tot mapamondul e-necat in ceata,De-atitea zile n-am vazut la fataLumina,sau vre-un astru sideral.Nu-s cai inaripati,nu mai sint zmei,Ileana-Cosinzeana-i o poveste,Si stau la pinda si astept cit trei,Iar de la tine inca,nici o veste.E-atita plictiseala pe batrina Terra,Sa schiaun,sa latru si tot e putinSi-mi schilodesc tot inspte tine-arteraIn care circula nu singe,ci venin. retur

4. Am agatat Am agatat tristetea,de zimbetul tauRiscind,o efemera iubire ,Ochii tai nergi-mi topescIernile toate din amintire.Am mai ascuns in nelinisti,O imediata tandreteParul tau,negru,miroaseA fin cosit si-a tristete.Azi,am sa joc la ruleta,Ultima speranta desartaDecit sa-mi zinbesti enigmatic,Mai bina-ntelege si......iarta. Delia Staniloiu retur

5. Nostalgica Au izbucnit culorile in floareSi stele somnoroase-ncet se sting,Un colt de cer,o lacrima ce moareSi dorul;ce cu mana il atingS-a sters de pe retina mintii visulSint un Icar neinteles si tristSi-n zborul frint mi se prelimge timpul,Acest.dibaci hoinar si alchimist.Exist!Doar cordul sufletului meu,Isi tropaie bataia austeraIn timp ce eu, in neumblata sfera,Ma furisez cu ginduri de ateuSa-mi tamaiez a inimii artera,Ce umbla brambura mereu. Delia Staniloiu retur

6. Ruga pentru iertare Vin astăzi, Doamne, să îţi cer iertarecă am iubit prea mult albastrul cerşi-am îndrăznit să îmi ridic privireacrezând că, încă, dreptul am să sper.Îţi cer iertare de-am greşit cu faptacând am trăit prin munţi de unul singurşi-am haiducit cu şoimii şi cu cerbii,din iarnă pân’a dat stejaru-n mugur.Mă iartă, Doamne, pentru primăvarace-am locuit-o-n ochii unui vultur.Am vrut să fur discret un colţ din soareşi în oglinda râului să-l scutur.Îţi cer iertare, poate-am fost prea lacomdorind să fie doar a mea câmpia.O vară am sperat să-mi crească aripi,spre soare să mă-nalţ cu ciocârlia.Şi să mă ierţi pentru c-am strâns sub pleoape,cu sârg, toţi norii toamnei, până cândca într-o rugă, spusă doar în şoaptă,i-am transformat în lacrimi, rând pe rând. Autor- Elena Glodean retur

7. Sa mor cu tine-n fiece cuvint Ieri, dimineţi cutreierai prin munţio mie de izvoare să deschizişi, zbor de vultur, tril de ciocârlii,în cerul meu albastru să închizi.Azi, mă priveşti cu ochi ce stau să plouăşi-n pumni îmi strângi a clipelor cenuşă.Ştiu că îţi sunt datoare viaţa toatădar nu-mi trimite portărei la uşă!O linişte de început de lumemi-nchizi între oglinzi înşelătoarecând trupul ostenit de-atâta trudăse scutură cu gesturi trecătoare.Mai lasă-mă copac pentru o noapteşi-n fiecare ram o stea să fie,Să sap fântâni şi-n vis să-ncep a ardeca torţa, cu o flacăr'-aurie.În versuri să mă pierd ca într-o toamnăcând frunza-şi caută pe-asfalt mormântSi îmbrăcată în lumini stelaresă mor cu tine-n fiece cuvânt. Elena Glodean retur

8. Cu ei ne rugăm!Toţi îngerii cântă,Copii înălţămŞi din ţara cea Sfântă!Plâng împăraţii,Că-i slobodă sluga,Se văd cruciaţii!Cum spumegă fuga!Acum simţim Pacea!Cum vine din Noi!Bucăţi carapacea,E fugă-n strigoi !Se înălţă Lumina,Din toţi năvăleşte !Se umple Grădina,Cuvântu-ndrăzneşte !Se aşează pe tronuri,Aleşii cu spadă,Se iartă pogromuri,Vor lumea să-i creadă. Inaltarea Respiră padurea,Respiră copacii,E cântec de clopot,Se adună toţi tracii !Se-nalţă în trepte,Ni se întorc copiii,N-au timp să aştepte,Se înmulţesc Vii !Mamele-s RugăDe dimineaţă,Nu ştiu să fugă,Copiii-şi înalţă!Iar vântul, când tună,Spală noroaie…Norii iar se adună,E vreme de ploaie !În grote sunt traciiAcum să se roage,Alungă toţi vracii !E vreme de Pace ! Autor- Cringasi Mariana retur

9. Se lasă aşteptarea…Pentru cei care cred.Ei sunt ca marea,Acum se aleg…Din Lumea-nţeleaptă,Răsăre un Soare!Şi-aduce Lumina,Că noaptea e mare!E ploaie de Stele!Acum pe Pământ,Iar ruga din Ele !Înalţă ce-i Sfânt !Copiii au aripi,În zbor se avântă!E vremea de datini !Şi în ţara cea Sfântă! Autor- Cringasi Mariana retur

10. Cinta padurea Petec de pământ,Sub soare şi zi,Aşezări de demult…Unde oare veţi fi ?Din zboruri căzuteÎn lac fără nuferi,Se văd nenăscute,Dorinţele-n fluturi.Tot cântă pădurea,Cântările-s multe,Coboară şi lumea...În foşnete scurte…Iar Luna veghează…Din vârf de copac,Pe munte aşează, Autor Cringasi Mariana retur

11. Saint LaurentPloi de lumină curgi,În adâncul din palme,Unite în rugi,Şuvoaiele calme.Către tine-am plecatŞi te chem înainte-mi,Dorul s-a dezlegat,Înainte triminte-mi.Aduni creste de munţi,Într-o casă pe-o creastă,Unde dorul asculţi,Cât e ziua albastră…Iar când vii, ne-ntâlnim.Într-o casă albastră,Ne-ascultăm, nu vorbim,Doar tăcerea-i a noastră.Timpul nu stă în loc,Viaţa toată-i o clipă,Timpul nu este troc,Nimic, nu-i. Este după… Apa duce cu ea,Curge vis neâmplinit,La un ţărm va lăsa,Un trecut regăsit.Ea odihnă nu are,Doar ocean întâlneşte,Atunci râul dispare,Râul se regăseşte.Deodată sosesc,Amintiri cât şi vise,Valuri se despletesc,Ţărmuri noi sunt atinse…Pescăruşi poposesc,Să culeagă-amintiri,Ei în zbor îndrăznescCum să ceară-mpliniri.Strigăte-au amuţit,Sunt chemări doar uitate,Se aud doar în cânt,Se despart încântate. retur

12. Der pe apă culeg,Numai şoapte rămase,Între ei se aleg,Se unesc sus în case.Zborul lor este-ntinsul,Strigătul iar se aude,Albastrul le e visul,Înaltul le surâde.Îi chemăm de departe,Aşteptăm să sosească,Cerul nu îi desparteCu noi să se unească…Împreună zburăm,Noi tărâmuri de lume,Rând pe rând, ne-nălţăm,Pământu-i un tăciune!Numai apa tot curge…Alt trecut, amintiri…Iar, în mare ajunge…Vise doar şi-mpliniri. Cringasi Mariana retur

13. Fior prin timp Te voi iubi şi-n clipa cea din urmăCând voi semna cu sânge într-o carte,Vei auzi tăcerile cum scurmăPrin steaua ce-n lumină m-o împarte.Cu nerostire-oi ninge ca o urmăDe şoapte reci, prin amforele sparte,Căci te-oi iubi şi-n clipa cea din urmăCând voi semna cu sânge într-o carte.Cuprins de amintirile ce curmăDureri venind de dincolo de moarte,Vei răsfoi cuvinte strânse-n turmăŞi-n palme vei simţi din mine-o parte...Te voi iubi şi-n clipa cea din urmă! Georgeta Musca Oana retur

14. Clipa tace, tintuita Roşie hlamidă cade, biciul sfarmă carne sfântă,Pângărita mână, crudă, fierul rece îl împlântă.Freamătă mulţimea toată, cu smerenie sau ură,Unii strigă bucuria, alţii plâng neagra tortură.Ţipă-n temniţă izvorul, se despică piatra-n lacrimi,Lunecând cu-nfiorare peste clipa grea de patimi.Se frământă Universul, deschizându-se morminte,Necredinţa-n spini se frânge peste albe oseminte.Truda veacului se-aprinde şi păcatul îl despică,Arde mâna morţii care peste cruce se ridică.În pocalul biruinţei, plânsu-nsângerat coboarăŞi-n izvorul nemuririi curge lacrimă de ceară.Ţipă fieru-ncins în rană… clipa tace, ţintuită,Duh descult încet se cerne peste lumea împietrită;Se cutremură Golgota, piatra murmură o rugă,Iar durerea ce tot urcă, norii răzvrătiţi subjugă.De cruzime ne’nţeleasă şi tâlharul se-nspăimântă,Ridicând privirea-n ceruri, vede îngerii cum cântă…Şi sub zarea sfârtecată, sub privire pironită,Lancea tremură în sânge, lângă crucea istovită. Georgeta Musca Oana retur

15. Viata ca o scena o zi bufonşi-n altă zi eşti regespui vorbe fară sens la orice orănici nu mai ştiide eşti normal în lumesau poate,Dumnezeu te înţelege!azi fericitdar ieri lacrimi sluţiteîmi reproşau iubirea ta eternăsimţi că te uitdeşi uitarea-i legeşi legea,scrisă-a fost ca să se uiteiar pasul tăuse-ncurcă printre urmeţipi spart şi mut cerşind a mea căinţăeu n-am greşitşi nici tu nu ai vinăcăci suntemliberi în această lume nu eşti nebunşi nici eu nu-s plecatăsmintită-i poate clipa răzbunăriiînsă îţi spungăsit-am leac în sufletIertarea,pentru lumea asta toată! Gabriela retur

16. TU DIN TINETe naști din adâncul tău,ești tot tu, totuși ești alta,despletită,în alt fel de eu,ți-ai cioplit un chip,cu dalta.Te ridici în coborâre,te înalți,tu din tine,frumusețea scoți,te lași admirată,de acei dotati,ce nu văd adâncul ce îl socoți.Mă gândesc la tine,voită trofeu,tăiată in fețe,ce nu sunt la fel,știu,orice-aș face,tu ești mereu,aceiași oriunde,dar arăți altfel.Te miști, nemișcată și zbori,în cercuri lumină,tu dai culori,tu din tine,dai câmpul cu flori,noaptea ce vine,tu nu poți să mori. Irofei Simion retur

17. VISE INLĂNȚUITEȘtii bine cât de mult aș vrea,să fiu al tău,să fii a mea,incă nu știm,dacă putem visa,în lanțuri este clipa,a mea,a ta,ne înălțăm ades,în cea nechibzuință,nu știm ce vrem, trăim în neputință,avem tot dreptul,încă putem visa,atât cât ține lanțul,din conștiința ta,și eu mă pierd în umbre,ce vin și vin,același lanț mă strânge,puțin câte puțin,noi am ales și lanțul și-a visului povară,când încă nu știam,cât poate ca să doară,vom putea cândva rupe,eliberați in vise?ne vom putea permite,la vise interzise?aceste lanțuri grele,o limită-n visare,vor putrezi vreodata?vor cade la picioare?nu vor cădea iubire,nici lanț și nici cătușăvom rataci in vis inchiși,vom cauta o ușă... Irofei Simion retur

18. Ne cautam Ne căutăm, iubite,în micul fulg de nea,ce-n palma-mi caldă,încet, el se topeşte,atunci când, îmi vorbeştedespre iubirea noastră,ce-n taină ne uneşte.Ne căutăm, iubite,în doiniri de noapte,pierduţi în line şoapte,sub clar de lună,prin undele de cânt,cântate împreună.Ne căutăm, iubite,pe valul-nspumat,în picurii din mare,ce-n descântec cadpeste păduri crepusculare,cu-a lor culori de jad.Ne căutăm, iubite,în fiecare seară,eu, vis, al nopţilor de vară,tu, cântul de speranţă,noi doi, în dor, doinim,pe talerii iubirii, în balanţă. Elena Paduraru retur

19. Sunt calator Ca fiecare dintre voiCe traverseaza viataPrin vremuri si nevoi...Trairile mele,Trairi, ca ale voastre.Va recunoasteti in mine,Ma recunosc in voi...Am nevoie de dragoste...Am nevoie de caldura...Am nevoie de LUMINA...Avem nevoie de TINE, DOAMNE...Sa iesim din noroi.Ploua, ploua incet,Usa-mi deschideUsor... ca o parere...Iar ploaia, iar o simt in mineCu stropi de plumb...Cu planset stramb...De pretutindeni.Intra...am spus...De crezi c-am apus...Era un gand...Sau doar o parere...Sau doar... UN CALATOR ! Elena Paduraru retur

20. POVESTEDin AURORA-as lua LUMINASi-ntr-un colind ti-asi darui-o...Colind de EU-ri ferecateCe imi soptesc noapte de noapte.........DATI-MI LUMINA !Din INFINIT as lua LUMINA,Sa-ti impletesc pura cununaCununi de ingeri ce coboaraInspre PAMANT seara de seara........SA LUMINEZE GANDURI !Din CARUL MARE-as lua LUMINA,Sa-ti impletesc buchet de vise...Iar cel mai mov, in gand sa-ti vinaLasandu-ti usile deschise...........SI PORTI SPRE SUFLET !Din CERUL SFANT, as lua LUMINA,Sa ti-o asez sub pasu-ti...S-o calci cu umbra ta senina,Inspre iubirea ce-o sa vina...........IN NOPTI CU STELE ! retur

21. DOR DE SOMNIubite, lasa-ma sa dorm...Albul e frant de incolorIar cearcanele cad in floriDin chipul meu...Nemangaiati, copacii dormInlantuiti de vant bonom...Se sinucid, frunze pe-un DOMDE FRIG !Peretii-nuni vorbesc in somnLUMINA s-a vndut in nopti...Dezmosteniti, doi zburatoriS-au prabusit....DIVINUL E IN OM !E-atata chin, in patul gol...Iubite, lasa-ma sa dormCA SA VISEZ... Autor Elena Paduraru retur

22. Sunetele marii O muzică divinăcheamă pescăruşi în larg,sunt sunete înfundatede valuri ce se spargamestecate-n noaptecu văzduhul plumburiu,ce trezesc încet la viaţăuitatul ţărm pustiu.Ici colo cât-o umbrăse leagănă purtatăde vântul ce -ngânămarea agitată.Valuri înspumatedansează-n ritm ciudatpe sunetele măriice răsună neîncetat.Aş vrea să pipăi zareasă simt răcoarea udăînveşmântată-n visecând marea mă inundă,s-adorm pe val purtatăsă mă transform în spumăşi să mai aud odatăcântul mării cum răsună. Ciurezu Mariana retur

23. Castanii Şi-au pus castaniihaine de sărbătoareîmbrăţişând înaltulcu braţele de floare,iar pletele de frunzeîn verde-nveşmântatemângâie ca nişte palmezările înfiorate.Candelabre de petaleşi-au pus pe umeriprivind cu încântarela copacii tineri,ce-ncercă să ridiceochii de culoarespre maestoasa umbrăa castanului în floare.Au înflorit castaniişi azi ca ş-altă datăîmprăştiind candoarep-aleea parfumată,iar florile ciorchinealintă-ntrega zarecu mângăieri de albascunse-n raze de soare Ciurezu Mariana retur

24. Asteptare Asteapta-ma straine mai devremePe acelas drum unde ne-am cunoscut,O sa-ti aduc un brat de crizantemeCa sa-l presari pe unde am trecut.S-acoperi o speranta cat o catedrala,Sa-npodobesti un mugur de iubirePe care timpul le-a ucis cu falaLasand in urma doar o amintire.Prin ramuri desfrunzite vantul geme,Tu nu mai vi si sufletul ma doare,Mai stramg la piept un brat de crizanteme,Strivesc sub pasi o frunza care moare. Elena Habasescu retur

25. AmintireMai tii minte ? ascultamGreerii cântând in flori,Mii de ziduri ridicam,Mâine iar le dărâmamŞi visam deatâtea ori.Atunci am zidit o casăDin nuiele si pămant,Ai plecat şi nu-ţi mai pasăNici de mine nici de casăNici de-al nostru legămant.Iară lumea cu poveştiAm uitat-o ,a trecutAzi mă-ntreb pe unde eştiCe-ai putut sa mai zideştiIntr-o lume fară LUT? retur

26. Ziua mea de albastruziua mea, albastră, s-a dus, s-a stinsîn ochii unei zile, pline, fără iubiream rămas ce-am fost, de ieri, dar încă-n pluscu minus să fiu şi cu, cred, în speranţăiau firul timpului de începutcare încă vreau să-l mai factărâmul unei alte lumi, cu-n alt vissau cu aceeaşi dorinţă, să cântpe un portativ în sus, sonate demi - este, re - gândesc, la - timpul viitornimic, nu este al nostrunici măcar iubirea Autor Viorel Muha retur

27. DRUM FARA VIATA Sunt frânt în prăpastia vieţii, drept punte părăsităDuc poveri de veacuri-n trăiri, acum cu sensuri lipsăAm asfaltul drept covor de verde-n negru şi piatră durăŞi cerul nu-mi mai este decât o simplă imagine fără lunăAm trenciul rupt şi zdrenţuit ce-l port mereu într-o mânăŞi-un pantof ce-mi scrie soarta pe-o şosea de viaţăIubirea-mi este-n buzunarul inimii, grea povară-n oglindăIar timpul se ascunde de mine într-un colţ iubit de fiinţăAm o geantă de viaţă în care duc cu mine lovituri cu dobândăAdunate-n încăperi de clădiri înalte şi-n turnuri fără luminăŞi-n ochi am boabe otrăvite de lacrimi obosite, drept osândăŞi ţin într-un pumn, o cruce, care mi-ai lăsat-o neagră şi ruptă Autor Viorel Muha retur

28. SAMBA am să mă sparg într-o oglindăprin tocuri şi pe-o podea de viaţăsă pot să te găsesc pe tine, tu chipşi-n clipe de fericire să spuncă mai există un început, de viaţăîn care încă simplu să pot sa spunnu-n golcă poţi să mă iubeşti !nu vreau să uit că-n umbre de ploaiede melodii poate, încă chipului tău tresarecă eşti o zi albă şi vei dansa o sambaamândoi în roşu de foc, într-un destinpe cărări noi de viaţă şi nu uitândcă noi pe podeaua vieţii, simplu existămda, samba vreau în pantof să-o batşi zâmbetul tău trist să-l refacîn bucurieiar pe cer să pun sărutde gând, de zbatere şi te rogprin acest vers să nu uiţică-n oglinda vieţii, este locpentru doi, iubind în joc de samba Autor Viorel Muha retur

29. Unde esti? Unde eşti,Astru efemer pe boltă,Apariţie stranie?Ai fost visŞi ai trecut ca o nălucăProvocându-mi insomnie?Unde eşti?!Te caut noapteaPrintre stele căzătoare,Întreb aştrii despre tineŞi te dau în căutare...Dar nu eşti...Şi-n van privireaRătăceşte tulburatăNe-mpăcându-mi însă fireaCe devine-ntunecată...Dacă eştiŞi-mi simţi chemareaŞi tumultu-mi sufletesc,Vino !Mare iţi va fi mirareaSă constaţi cât te-ndră Autor -Taunul retur

30. Dor de vorbe Mi-e dor,mi-e tare dorde vorbele frumoasece-n fragedăcopilăriepe gene somnul aduceau...Mi-e dorde vorbele pornitedin sufletul curat,din ochii limpezişi gura dulcea celor ce sincer mă iubeau...Mi-e dorde vorbele curateşi şoapteledin miez de noaptece cu sărutşi gesturi tandre se-nsoţeau...Mi-e dor,căci vorbele de azigrăbite vinşi parcă dor,rănescşi simt că-s mincinoase! Daca ma cauti Dacă mă cauţicând ţi-e dor de minesă nu-ntrebi oamenicaci nu vor şti a-ţi spunesă nu întrebi pe nimeni...Când vei auzi foşnetul păduriivei şti că sunt acoloşi când răsare soarelemă vei zări-n lumina sape creste sus pe munteiar clipocit de ape de auzisă ştii că-s eucântând pe-o puntesonetul dragosteice ţi-am purtat mereu... TAUNUL retur

31. Mi-e dor,căci şoaptele se pierdîn vorbele muşcate,hrănite cu venin,cu duşmănie spuseşi atât de des, necuviincioase...Mi-e dorde vorbele sărut,de vorbele îndemn,de vorbe legământ,de vorbe de iubire,de vorbele frumoase! TAUNUL retur

32. Pe drum de stele Pe drum de stele m-am opritprivindu-ţi rătăcireaprin vis şi dor, nestingherit,pentru-a găsi iubirea.Te văd pe cale aşteptândun soare să răsară.Încet, te urmăreşte-n gîndun murmur de chitară.Ea zice de un cântec trist,de-o lacrimă pierdutăpe clape de un pianistîn lumea neştiută.Pe drum de stele am plecatlăsând un dor să zboareîn taina nopţii, fermecatde-a dragostei candoare. Autor- Mariana Rogoz Stratulat retur

33. Dorinta În visul tău cobor uşorcu gând de mângâiere;în ceasul nopţii, trecător,sunt cald fior şi adiere.Obrazul ţi-l ating sfios,cu teamă, să nu te trezescdin versul drag, melodiosce-atât de mult eu îl iubesc.Cuprinde-mă cu şoapta taca să îţi simt privirea,sărută-mă, nu mă uitaîn clipa trecătoare, grea.Păstrează-mă în gând curatşi-n a luminii floare,sunt timpul tău nemăsurat,un cântec vechi, o sărbătoare.Cobor în trupul tău, cuminte,e-o clipă de-nceput de lume,mă dărui ţie în cuvinteşi-n viaţa asta fără nume. Mariana Rogoz Stratulat retur

34. Tacerea Tăcerea nu e întrebarepierdută-n cele patru vânturi,nu este-o simplă întâmplare;ea s-a născut din vers şi cânturi.Tăcerea e un gând ce doarecând strigi lumina ce se stingeumblând în dor şi pe ponoareşi cerul înstelat te ninge.Tăcerea adoarme-un răsăritrănit de-o suliţă fecioară,de groază amurgul a-mpietritiar nord şi sud îngenuncheară.Tăcerea e-nceput de moartece umblă-n boabele de viaţăsecând izvor în miez de noapte,strivind iubirea-n dimineaţă. Mariana Rogoz Stratulat retur

35. SĂ-ŢI RĂPESC...Din buzele tale, trandafir,Să-ţi răpesc roşul aprins,Spre bucuria albului crin,Alimentându-i dorul nestins.Vreau să simt aceeaşi înfiorare,Precum te uiţi la un tablou,Care emană nuanţe de culoare,Răsfrânte de a luminii ecou.Te port în suflet tăcută icoană,Să reînvii nostalgii în amurg,Să păstrăm veşnic a iubirii taină,Să înceteze lacrimi ce curg.Inima mea să o simt neobosită,În mişcare, ca argintul viu,De iubire plină, puternic palpită,Izvorând din ceea ce-ţi scriu. Mihai Leonte retur

36. CĂLĂTORIA PRINTRE STELEMă las cucerit de cerul senin,Îmbălsămat în ploi de stele,Cu pieptul de iubire plin,Liber să mă pierd prin ele.Baldachinul nupţial e printre nori,Fericirea e acolo cuibărită,Apari şi tu, cu zâmbetul în zori,De iubirea-ţi împlinită.Ochii tăi de cicoare,Se reîntorc dintre astre,Aducând lumini în izvoare,Fericire inimii noastre.Mă primeşti în al iubirii cort,Te mângâi pe faţa-ţi catifelată,Simt cum în suflet îţi port,Dragostea ta imaculată.Ne rugăm de îngeri inocenţi,Să ne primească iubirea târzie,Suntem fericiţi, în lume absenţi,Lăsăm inima să ne fie zurlie. Autor- Mihai Leonte retur

37. LUNA, DOICA POEŢILOR!Luna împărţită-n sferturi,Ca o pâine ardeleană,Îi duc pe poeţi la certuri,Definind-o ca sprânceană!Îi zic seceră sau scoică,Trezind în ei numai furtuni,Ea fiind totuşi o doică,Alăptând frumoşi nebuni.Pentru mine, tu eşti Luna,Luminând nopţile calde,Tu ai fost dintotdeauna,Cea care creezi smaralde retur

38. De obiceii De obicei am încredere-n oameni,în prieteni, şi-n destinul meu;culegem, desigur, ceea ce semeni,eu îi respect, de obicei, pe oameni.Uneori se trişează, devin obsceni,şi uită chiar de bunul Dumnezeu;eu nu vreau să mai aud de vicleni,iubesc sărăcia, bunii mei săteni.Întotdeauna, eu îmi iubesc oamenii,şi domniţele albastre mă iubesc;mă îndrăgesc, de multe ori, ţiganii,îmi iubesc, întotdeauna, oamenii.Şi păşesc înainte, inima cântă,iubirea mea se uită la mine;anii mei se iau între ei la trântă,păşesc înainte, inima mea cântă. George Pena retur

39. Iata am sosit Sărut mâna, mamă,iată, am venit,sufletul meuparcă se destramă;sublimat în durere,trist şi biruit,răscoliri şi fiori,azi, m-au năucit.Plângând în gând,te-am sărutat uimit,citind în ochii tăihidoasa boală;Sărut mâna, mamă,George a sosit,şi sufletul luiţi-l pune-n palmă.George PENA retur

40. As vrea… As vrea sa-mi pot scalda iubireaIn lacul sfintelor taceri,Sa-mi limpezesc nemarginireaDe negura trecutelor dureri.As vrea sa ma-mabiez in soare,Sa-mi umplu sufletul de Har,Iar din Lumina Lui nemuritoareSa-mi fac al inimii Altar.Si-as vrea, cel mai intai de toate,Sa ma inalt in Spirit, spre etern,Sa inteleg trairea in Divinitate,Sa-scult tacerea Cuvantului suprem.Sa ma transform in sfera de iubire,Cu-albastrul apelor sa ma mangaiSi-n raze verzi de fericireSa-mi luminez iubirea, zi de zi. Marioara Visan retur

41. Sa nu inchizi iubirea Stiai ca trandafiriiSunt florile iubirii? Sa nu inchizi iubirea,In sertare,Intregii omeniri s-o daruiesti.S-o impletestiIn razele de soare,Si-oricat de trist ai fi,Invata sa zambesti.Sa nu transformi iubireaDoar in chin,Incearca sa o darui,Asta ti-e menirea,Sa o imparti cu ceilalti,E al tau destin.Cand sufletul iti plangeCu lacrima de spirit,Ne-nteles,Inseamna ca iubireaTi se stinge,Iar viata ,Nu mai are sens. De aceea,E in legea firii,Ca trandafirii,Sa fie florile iubirii. Autor-Marioara Visan retur

42. Lacrima de dor Mi-e dor de steaua din fereastra,Ce-mi lumina eternitateaMi-e dor de nemurirea noastraCand confundam ziua cu noapteaUitand dimensiunea temporalaImbratisandu-ne in AbsolutIntrand in lumea AncestralaIubindu-ne, nimic mai mult.Pe aripile tale ma vad zburand spre steleIubire-adevarata ce ma inalti mereuIar cand deschid fereastra, ma contopesc cu eleSi cu a lor lumina inund sufletul tau.Mi-as fi dorit sa ratacesc pe mareSi-n iris de lumina sa te regasescSa pot seca oceanul de uitareSi cu iubire sa-l inlocuiescSa ma afund in nemurireSi sa renasc din lacrima de dorSa fiu un trandafir cu miros de iubireLa butoniera ta, si-apoi…..sa mor. Marioara Visan retur

43. Lacrima din geamantan ţi-ai aşezat trecutul în geamantanliniştită ca o romanţăşi pentru că mai aveai lociar eu nu ţi-am purtat niciodată ranchiunăţi l-am dăruit şi pe al meusă le poţi aşeza în vitrinăbibelouri în casa cea nouăcu sigiliu de firmăeu doar uimitte-am privito zi întreagăcum îţi aşezi amintirileîn cutii tot mai micişi nu am putut să îţi spun nimicte teamă să nu te dizolvi şi tuîn mirosul de acetonăţi-am dăruit totşi soarele intră mai uşor acumprin fereastra meao singură lacrimăam păstratfără intenţiedar nu ţi-ar fi stat binecu două bagaje Cand. .Când am nevoie de tine, te strig….Simplu, ca si cum în strigatul meuai încapea lânga litere…E o minciuna, desigur,Totusi, e mai mult decâtAceasta lunga si trista asteptare…Te strig si-mi închid ochii si ferestreleSi bâjbâi printre cuvintele pe care mi le-ai spus,Printre peretii pe care i-ai atins…Când am nevoie de tineTotul se naruie,Si te strig…. Adrian Paparuz retur

44. de aceea am adormit imediatgrăbit să mai zbor măcar peste o câmpiemai târziu mult mai târziudoar atunci când mâinile talenu mi-au mai spus nimicam înţelesmi-ai lăsat aşa doar ca un suvenirtrupul tăude dragul amintirilor semănatepe o câmpie împreunăunde eşti? Retorica dimineaţa începuse mai devreme decât de obiceiiar tu fară să pot înţelegete-ai îmbrăcat în luminăşi ţi-ai aşezat migălosun zâmbet ciudatnici măcar nu m-ai sărutatşi nu mi-ai spus să cumpăr pâinenici să hrănesc papagalulde-abia puteam să te privescdintre aşternuturipoate pentru că eram prea prins într-un zbor nocturn atât de firesc pentru mineşi desigur rochia tasau ce o fi foststrălucea mai puternicdecât ar fi putut suporta pupilele meleprizoniere încă ale altui eu Adrian Paparuz retur

45. Unor “ iubiri” Iubire mică, iubire măruntăÎţi fură clipa şi se încruntăIubire nouă, netipărităDulce dar goală, nesocotită.Umple paharul iubirea meaBeau când mi-e sete, ea nu mai beaUdă pământul, el nu o vreaIubirea tace...şi eu cu ea.Cine e mic, cine e mare?Cine e bun, cine e tare?Ai scos cuvântul de dragul tăuŞi vrei să cânte, dar este greu.…cei mulţipe care i-am văzutîn spatele anilor trişti,s-au strâns acum şi zacîn timpul meu, tribut.a murit amintireaodată cu visulce geme şi-aşteaptă chiar şi mortsă adorm.trist se repedasupra mearegretele târzii...şi-atâtea cortegiimă-ndeamnă spre rug,dar focu-i la tineşi nu pot să ardfără el. Autor-Simona Frincu retur

46. Da-mi versul inapoi Dă-mi versul înapoi,Dă-mi bucuria filei,Să scriem amândoiÎn paginile zilei.Vino să mă întâmpini,Să-mi dărui pagini rupte,Şi dacă ştii să semeni,În vorbe,pune-mi fapte.De n-ai să poţi, încearcăSă dai zile-napoi,Să uit că mi-ai fost, parcăŞi să rămânem, noi.Aş vrea să fiu cuvinte,Să mă aşez pe buze,Doar unul să te-alinteIar celelalte, muze.Dă-mi versul înapoiDă-mi bucuria fileiSă scriem amândoiÎn paginile zilei. Simona Frincu retur

47. Drumul de piatră pieriseŞi ochii ei mari se umplură,Sunt bine! păru c-auzise...Şi umbre din păr îi căzură.Uitase şi coşul pe piatrăCu visul ce tainic purtaDomniţa se-ntoarse la vatrăTrecând, nici măcar nu ofta.Azi, mama ce-şi poartă în sufletO-ndeamnă mereu cu iubire ,Veghează de sus al ei umbletZâmbeşte croind fericire. Domnita Pe-un drum pietruit şi închisTrecea o domniţă cântând,Ducea într-un coş al ei visPrea greu pentru braţul plăpând.Trecuse prin veri mai puţineŞi teama o tâmplă-i brăzda,Pe buze-i domnea o ruşineŞi-n stânga cu gândul privea.În părul ei galben, uscatDoi fluturi se prinseră-n voie,O clipă-şi păstră de oftatŞi drumu-şi urmă anevoie.Ajunse la piatra cea rece,Căci dorul, prea des o purtaDar mama îi spuse să pleceCăci n-avea nevoie de ea.Şi iarăşi durerea o-ajunseZăcu pentru-o vreme, apoiSimţind pe obraz că nu plânseGemu şi privi înapoi. Autor –Simona Frincu retur

48. Ştii că se întâmplă astaDar de ce să mai înfrunţiTimpul trecător, năpastaŞi abisul dintre munţi?Iei, din lacrime, cleştare,Iar din dor, floare de mac,Pentru cei ce sunt în stareSă iubească şi când tac.Din neanturi, câteodatăPoate-ai să zâmbeşti un picCând , ca tine, altă dată,Altul spune: " nu-i... nimic!" CONFIDENTE Vine-un timp, când, peste Toate,Resemnarea, "asta e!",Le mai scuză, cum se poate,Fără să te-ntrebi..."De ce?''Şi-atunci furi cum poţi, o clipăO plăcere, orice-ar fi,Să-ţi tămăduieşti, în pripă,Ceea ce se cheamă -"zi".Faci, din efemerul Mâine,Tot mereu, eternul AziŞi jertfeşti- ca pe o pâine-Ce te-mpiedică să cazi.Laşi speranţa să mai zboareÎntr-un vers, în care-ţi puiPicătura-ţi de culoare,Pentru sufletul oricui.Aşa-ţi zici, vorbind cu sine,Despre ce mai poţi să daiCă să-ţi pregăteşti, mai bine,Culisarea către Rai. Autor Violeta Andrei retur

49. Dincolo de intuneric Cercul nostru e închisPe nivelul din spiralăUnde zace, mai precisUn secret dintr-o cabală .Dincolo de el, iubireaPlină de fior, aşteaptăSă deschidă nemurireaUşa pe ultima treaptă.Zborurile noastre, toateVor rămâne un misterPentru cine nu mai poateSă privească-albastrul cer.Ne vom înălţa, monadeCălătoare printre steleŞi vom aduna, când cadeFrânt, un vis, ascuns în ele.Fie sclav ori fie regeCu sau fără de prestanţăSemănăm ce va culegeCel ce caută speranţă. Violeta Andrei retur

50. Cu florile de câmp în jurÎntorc faţa spre soareŞi simt cum mă atinge, purUn dor care mă doare.Din nou vâslesc pe cer seninCu norii, în derivăDe ei, surâsul îmi anin-Novicea mea eschivă.-Şi nu-s nimic, de s-ar puteaMăcar, încă o datăNorocului, să-i cer o steaCu lacrimă curatăM-aş întregi în alt poemRescris pentru o viaţăDe sufletul unui boemÎn clar de dimineaţă.S-ar şti, atunci, că n-a trecutDoar focul meu prin lumeCi a rămas nepetrecutPoemul fără nume. POEMUL FARA NUME Mă trec, în fiecare zi.Spre noaptea mea de mâineŞi nu mai sunt ce par a fiCând latră câte-un câine.Iar zorile, în fir de maiÎmi ţes mireasmă vieDin liliacul rupt din rai...Îl ştiu şi el mă ştie.Mă trage verdele la malDin vise spulberateVârtej pe coama unui valDe gânduri volburate.Le prind uşor, apoi le-ascundSă le-mpletesc cununăCând străluceşte luna-n prundŞi sângele ‘mi-adună."Mai sunt datoare”, îmi zâmbescÎn sinea obosităDe-atâta umblet nefirescPrin iarba necosită. Autor-Violeta Andrei retur