esente

1. CELE MAI FRUMOASE POEZII ÎNCĂ O TOAMNĂ… ÎNSCRIS SIMBIOZĂ esente VIAŢĂ PRIN MOARTE AUGUST- 2009- esente

2. I OVIDIU VIOLETTA IURI EMILIA ADA VIOREL ELENA ADRIANA MIHAELA LELIA BOMBONICA MARA ENA ELENA CORNELIU VALERIAI MIRELA ELENA Pentru a citi poeziile unui autor dă click pe pozăşi vei ajunge imediat la poezia acestuia. Pentru a reveni la cuprins dă click pe săgeata “retur”

3. II SEHEREZADA ION VIOLETA NICK DELIA FLORYANA MIHAI FABYOLA RODICA MARIANA ATHENA GABRIELA MARIANAA IOANA Pentru a citi poeziile unui autor dă click pe pozăşi vei ajunge imediat la poezia acestuia. Pentru a reveni la cuprins dă click pe săgeata “retur”

4. REGAL DE IUBIRE BELŞUG Regal de iubire văzut-am în munte:Pe el cavalerul, semeţ, împietrit,Iar ea îl mângâie zglobie pe frunteŞi-aleargă spre văi cu destinu-mplinit.Ca rod al creaţiei divine-i născutăO strânsă pereche-ntr-un calm aparent,E stânca ce-aşteaptă la praguri tăcutăŞi apa sărutul schimbând în torent.Un munte îşi urcă mândria spre ceruri,Cu fruntea înaltă de steiuri ridată.Iar barba-i pădure, asprită de geruri,De chiciuri şi nea e din plin pomădată.Tăria aceasta, cu oaspeţi doar vânturi,Cu vremea ce trece, e tot mai frumoasă.Primit-a ca rosturi rotirea de vulturiŞi dese pâraie versanţii să-i coasă.Născută din el ca o lacrimă mare,Ţâşnirea de ape spre vale porneşte,Întâi nevăzută, apoi o cărare,Prin pietrele aspre atent şerpuieşte. numai vântu-adie-n zarepeste-un câmp cu miriştegospodarii dorm sub carepeste tot e liniştesnopii-s strânşi şi-s puşi în claiegrâul va pleca la moarăau rămas vreo două paiecine de-asta o să moară ?anul e plin de bucaterodul spornic ne încântăşi apoi pe săturatevom juca cu toţi la nuntăvom bea vin din rod de struguripâine caldă vom mâncaşi vom creşte-n casă mugurice cuminţi s-or înălţa AUTOR-OVIDIU OANA retur

5. ZI DE VARĂ… a plouatiar vântul noriiîi alungă către zareşi aduclumină zoriirisipind-o-n lumea mareharnicsoarele-şi ridicăvoinicia-n ziua nouăraza luifiebinte stricălăcrămioarele de rouăs-au pornitdin muşuroaielungi şiraguri de furnicicâte unamai greoaieo înghite un ariciîn înalturiciocârliastă de veghe peste toaterisipindu-şimelodiapeste câmpuri cu bucate Mai murmură-n cale zglobie şi-adunăGrăunţe de rouă şi picuri de ploaie,Sau stropii cei mari risipiţi de furtună,Pe care apoi îi preschimbă-n şuvoaieAleargă spre văi cu destinu-mplinit,Sunt râuri prelinse prin barbă sau frunteDin el, cavalerul semeţ şi-mpietrit.Regal de iubire văzut-am în munte. AUTOR-OVIDIU OANA retur

6. ÎN PRISACĂ ies albineharnicedin floriledarnicetoate-adunăcu mult spordin câmpulmulticolorcel mai finşi bun nectarfiecare-undegetarvântul linadie doarcer seninmărgăritarpentru minepentru tinede la harnicealbinedulce mierecine cerecu plăcereva primi sus pe munţica o năframăcurcubeul deseneazăun tablouce se destramăsub căldura de amiazăcătre searăse strâng roatăfetele cu cofe-n mânăapă recevin să scoatădin adâncul de fântânădoar un strigătle zoreştecătre casă de-ntârziepe cerluna-şi risipeştelarg paloarea argintie AUTOR-OVIDIU OANA retur

7. AŞA ARATĂ PARCUL MEU pe săturatepicurigalbenecuratefaguri greiprimeştide vreidacă furiînţepăturiace miibâzâituriasta e!nouăne placemiereas-adunămîn pace E plin de viaţă parcul şi răcoare,Aleile fac slalom printre ronduri,Copacii-s înţesaţi de zburătoareCe-şi cântă libertatea în acorduri.Un dud îşi risipeşte bogăţia,Prin iarba prăvălită de-un cosaş,O mierlă-şi intonează bucuria,Dintr-un castan albit peste oraş.Par florile topite de arsură,O stropitoare-ncearcă să le-nvie,O vrăbiuţă râde de căldură,Când soarbe picături din apa vie.Pe-o bancă un bunic citeşte ziarul,Privind din când în când spre nepoţelul,Care ar vrea doar pentru el scuarul,Sunându-i tricicletei clopoţelul.Cu pălării-ngrijite şi cochete,Trei doamne povestesc câte în stele.Par supărate când, pe biciclete,Doi tineri se apropie de ele. AUTOR-OVIDIU OANA retur

8. aspersorulpe gazonse-nvârte roatăaspersorulce asudăîntr-un parcşi strică toatălinişteacând iarba udăvrăbiuţelesub picuriîşi clătescde zorpenajultrei bătrânecu baticuriîşi mai povestescnecazuldin tufişuricurg domolpicăturilede apăun hulubfugitdin stol Doar ţâncii adormiţi prin cărucioare,De biberonul lor de griş cu lapte,Zâmbesc uşor când vântul cu o boare,Îi mângâie ca mamele cu şoapte.Se trece ziua caldă spre amiază,Frunzişul ţese umbre pe alei,Pe băncile pustii se aciuiazăAdolescenţii, sub ploi de funigei.Şi plec, făcându-i loc intimităţii,Lăsându-i să se-ntreacă-n sărutări.Mă duc să spun ”bon soir!” singurătăţii,Căutând răspuns la propriile-ntrebări. AUTOR-OVIDIU OANA retur

9. CAII MORŢII… dintr-o frunzăse adapăcerne împrejurfântânapicăturipe fiecareun căţelşi-a tras stăpânalângă oazade răcoarenumai muştelefac mutreploii caremângâienici că-i pasălui de cutreaspersorulbâzâie. Motto :Şi-un călăreţ se-arată, ieşit dintr-un sicriu,Doar oasele de dânsul- pe-un negru bidiviu,O mână întinzându-mi, să urc cu el în şa ...(Ronsard – Imn către demoni)Fantoma cu coasa trimite,Solie şi stavilă sorţii,groparii în care cernitecu caii năpraznici ai morţii.Se zgâlţâie-n ele sicrie,mai mici sau mai mari, toate negre,cu colburi pe uliţi ne scrie,hulpavele-i marşuri funebre.Cerniţi sunt ca spumele nopţiifocoşii trăpaşi ai lui Charosşi gâfâie gloabele morţii,chemând osândiţii spre haos.În frunte e Roibul de Rouă,furat de la mândrul Conan;duşmanii cu bale şi-i plouă,scântei scăpărând spre rădvan. AUTOR-OVIDIU OANA retur

10. În dreapta e Neagră Copită,în stânga e Surul din Macha,cu sânge îi pare urzită,birjarului morţii cămaşa.Amarnic plesneşte cu biciulvechilul în gloabele morţii,alungă spre iaduri supliciulşi-şi numără-n hohote orţii.În aer ecouri necheazăafund în iatac şi în casă,doar spaima în urbe e trează,stârnită de Doamna cu Coasă. AUTOR-OVIDIU OANA retur

11. ÎNGERUL ŞI-A FRÂNT ARIPILEÎn seara asta Tatiana cântă printre steleLa Balul Lunii şi-al Luceafărului răsarit.Printre copaci fără pădure si tăcereCă le-a luat cu ea la asfinţit...Şi vocea ei se-aude -n toată lumeaDe dincolo de nori şi infinitCăci Dumnezeu cu drag i-a întins mânaS-o aiba lăngă El...când a murit...Şi -a aşteptat-o cu pădure ca-n poveştiPentru copacii rătăciti şi fără casăSă-i fie înger, floare în fereştiŞi să îi cânte-n linişte...duioasă.Cu vocea ei atăt de caldă şi astralăDin care ne-a lăsat şi nouă...ne-a iubit...Si-acuma plângem pentru prima oarăNu pentru cântec...Că ne-a părăsit...Şi lacrimile noastre să ajungăPână la norii ce s-au adunatDurerile din inimi să ne stingăCu ploile ce-n cântec ...le-a cântat... DARURI… Toate florile din lumeÎn grădina mea de-ar staŞi corole de luminăŢie , astăzi ti le-aş da.Şi-un crâmpei de cer albastruCa un gând frumos de maiŢie ţi l-aş da in casăCa lacrimi să nu mai ai.Şi-o părere de caldurăDintr-o inimă prea mareŢi-aş lăsa-o-n bătăturăCa un semn de întrebare..Şi tot azi ti-aş da din ochii-miCe nu poate nimeni daCea mai buna dintre zodiiCea mai lungă zi a mea...Pământeană printre zeiUn simbol ţi-aduc în darVara florilor de teiŞi zămbetul meu hoinar... AUTOR-VIOLETTA PETRE retur

12. Mi-a trecut prin minte-acumaC-aş avea ceva problemeDe nu mă primeşte lumeaCând le duc câteva steleVai de capul meu ce greuMă cocoţ pe scara lungăŞi la mine ...ce tupeu !Să iau stele să-mi ajungă...Să le-mpart cui mi-este drag.Da' ce , tu ! te crezi in junglă ?Zise luna cu arţag...Chiar si luna mă alungă...Vai ce soartă ai , măi, Vio !Ursitoare n-ai avut???Nu...erau la bal , atunciNoaptea ,când eu m-am nascut...Ş-apăi cine-o fi ursit ?Nimeni nu ştie şi pace...Că norocu'-i mărunţitŞi mai nimeni nu mă place...Că am prea multă iubireŞi alerg să o împartNimeni nu vrea fericire...Cum mă văd ...hop ! un infarct...Nu la propriu...figurat...Şi mi-am zis eu astă-seară:GATA , mi-a ajuns şi pace !O să-mi cereţi voi , iubireŞi-atunci ...inima va tace... MI-E DOR… Mi-e dor de anii...Mi-e dor de anii când eram cu voiŞi ce-aş mai vrea să dau timpu-'napoi !Să fiu copil şi lumea mea să fieAcasă-aici cu dor şi bucurie...Si de-aş putea aş mitui si vântulSă-ncetinească din rotit PamântulŞi timpul să se-oprească-un pic in locCu tinereţea , chiar aş face troc;I-aş da averile şi tot ce amŞi aş opri din toate câte-un dram...Să-mi dea părinţii tineri şi să vreaŞi-o zi din anii de liceu....să-mi dea...Să fiu din nou aici cu voi si gândulSă se oprească-n loc si doar cuvântulSă tulbure căldura dintre noi.O,Doamne! dă-mi o clipă inapoi !.................................................Dar timpul zboară, nu-mi ascultă rugaŞi nimeni nu-i opreşte fuga...Ne-acoperă cu amintiri şi ceaţăŞi ne pictează anii mulţi pe faţă... AUTOR-VIOLETTA PETRE retur

13. Ursite ce nu poţi schimbaChiar de, în timp tu te-ai întoarceAceeaşi viaţă vei aveaCăci ursitoarelor le placeSă nu te indoieşti de ele...Eu ştiu că n-au vrut să-mi dea paceŞi linişte inimii mele... URSITA Era-ntr-o dimineaţă caldăDe iulie canicularCând pe-astă lume-avea să vadăLumina...într-un vechi fularO arătare mică, blondăCu ochi albaştri, gene lungiEra atât de albă fata !Parcă-i din neam de nibelungi...Un scăncet a ţipat spre cerDe-a speriat şi ursitoareŞi-o stea-ncarcată de misterA picurat din cer ...o floare...O floare mică , violetI-a mângâiat scâncetul nouEra o floare în buchetŞi-o sărutare-ntr-un ecou...Şi-un curcubeu a apărutCând zorile-nviau tiptilSa o sărute ar fi vrutC-o adiere de... subtil...Şi marea se-auzea cântândDin valurile înspumateŞi cerul se-albăstrea plângândŞi soarta o scriau in carte... AUTOR –VIOLETTA PETRE retur

14. VISE…ÎN VIS… FRUNZĂ DE TOAMNĂ M-am trezit in zorii zileiAlergând nebunăIncă cu o stea in parŞi-o rază de lună...Spre izvorul ivoriuCe il ştiu din visVino ! încă nu-i târziuRaiul e deschis...Ape cristaline curgUrcând către munţiŞi se-aşeaza în amurgPrintre brazi cărunţi...Florile -nfloresc rapidCămpuri îmbrăcândPe niciunde nu e vidŞi nimeni plăngănd...Curcubee se-mpletescFormând ADN-uriDe lumini... şi se-nvârtescMii de OZN-uri...Zâmbete servesc pe tavăÎngeri jucauşiMierea curge ca o lavăPrintre miei si urşi... frunză işi grăbeşte căderea peste toamnăŞi-n galben se îmbracă ...ca o batrană doamnăŞi elegant se-aşeaza, suratele-şi salutăDin dansu-i se opreşte sfioasă şi tacută.Priveşte-n sus spre cer cum soarele se duceUn loc în dormitorul celest ca să apuceDeăi, acum , la muncă se scoală mai târziuŞi dansul matinal e mai puţin zglobiu.Un tril intârziat de pasăre măiastraăTrezeşte o muăcată uitată într-o glastrăCe adormise-n zori-bătută iar de brumă,Deşi se-adăpostise sub razele de lună.Şi mai aude frunza un zumzăit de-albinăCe somnul nesfârşit , o clipă îi alină.E bine toamna asta că am un pom -umbrar !Dar n-ar putea să vină toamna asta mai rar ???Să fiu, dacă se poate, un mugur permanentSă n-am un ''mâine'' galben...să fiu verde-prezentSă nu ma bată bruma, nicicănd să nu disparCălcată în picioare pe un banal trotuar... retur

15. Nimeni nu are problemeExistenţialeŞi nici nu se intoxicăCu ce-i prin ziare...Este un ''dolce far niente''Oare chiar există ???Sau or fi vise prezenteDin astrala listă??? VOI FI MIREASA TA ETERNĂ…. Mi-am adâncit privireaMai dincolo de steleCăutând nemurireaConstelaţiei mele...În clipe de mătaseEu am ajuns mai susDecat ajunge lunaLa-al soarelui apus...Şi m-am scăldat în undeDe ploaie şi misterAtunci când te patrundeExtazul din etern...Căci eu voi fi mireasaEternă- a nimănuiŞi voalul mi-l agaţăÎn pletele oricui...Voi fi doar pentru-o clipăPurtată-n AbsolutŞi se va frănge-aripăSa mă-ntorc pe Pămant...Şi LacrimădedorMă voi numi din nouPoate-mi va fi uşorSă fiu al tau ecou................................ AUTOR-VIOLETTA PETRE retur

16. DE DINCOLO DE LUME… Şi trec zile tăcuteCe dor in asfinţit...Printre cuvinte mute...Cred, însă c-ai minţit...În noaptea nunŢii taleEu iŢi voi fi mireasăPe pat de val de mareIubita ta ...frumoasă...Un vis se va-mpliniStele-mi vor fi nuntaşiŞi luna va rămaneCu mine ...când mă laşi...Să pot să-i plâng pe umărCând te voi şti-n altar...Şi zile o să număr...Pân' te intorci pe val... De dincolo de lume, de dincolo de vremeMai aflu şi mai simt in suflet o durere...Nu merit numai lacrimi , izvoare din eternPe care -n toamne triste...prin crengi uscate cern...Mi-alunecă privirea peste un val de mareCe sub piciorul meu alunecă agaleŞi trage şi nisipul pe care incă stau...Iubirea mea albastră nu mai am cui s-o dau...Şi-atâta am crezut in visul meu astral !Acum l-am ingropat sub spuma unui val...Se va-neca-n curând...spre mulţumirea cui ???Doar tu... destin uitat...poate incerci sa-mi spui ! AUTOR-VIOLETTA PETRE retur

17. Coc vinete şi ardeiŞi prajesc şi dovlecei...Friptura-i aproape gata...Hai, că se descurcă fata...Borşul fierbe , icre frecToată noaptea mi-o petrecPrintre crătiţi, tăvi , castroane...Şi mie nu mi-este foame...Dar incerc să fac ce vor..Şi zacuscă la cuptor...Că vine şi BeatriceEa are meniu precis...Musafiri din capitalăCam pe la 11.00 se scoală...Cel puţin mofturi nu facC-aşa le-aş veni de hac ...Păi, nu-mi plangeţi voi de milă???Că dacă aţi şti ce silăM-apucase mai devreme !ănd căram de toate celeApele curgeau pe mine...N-am ce face...măine vineSoţul meu săracu-acasă...Dar, oare n-o fi vreo farsă???Ei, Violetto ! ce-i cu tine???Oare nu te simţi prea bine???Mai visează şi acumCai verzi pe pereţi si fumŞi astral şi absolut ÎNCURCĂTURĂ PRINTRE CRĂTIŢI ŞI OALE De vreo nouă luni incoaceEu n-am prea avut ce faceCaâă soţul e căpitanŞi navigă căte-un an...Ieri un mesaj am primit:Hei, iubito, am venit...Unde ai venit, bărbate ???Eşti aici? Păi, nu se poate...Că vorbirăm mai pe joiCă incă nu vii 'napoi...Că mai stai vreo nouă luni...Asta-i navă de nebuni...În sfărşit, liber mi-am luatSă mă ocup de bărbat...Oi mai şti să fac ceva???Vai , de manichiura mea !Că de cănd el a plecatEu doar fructe am mâncatŞi legume crude toate...Bine c-ai venit , bărbate !Că uitam naibii de totCum se mai face un tort...Stiţi voi , ce fac eu acuma???În loc sa vorbesc cu luna retur

18. Asta va fi ziua mea...Oare chiar nu se puteaSă nu fac deloc mâncare???Mulţumesc pentru urări !Pentru versuri, pentru flori..Şi o să vă dau de ştireDacă luni... mai sunt în fire...Dacă nu cumva mă plimbPe căpşor cu un mic nimbPrin Rai, în bucătărie...Doamne, ce ti-am facut tie ??? Cred ca pofta ţi-a trecut...Lasă, că prea des pluteaiPe nori şi cam mult stăteai ...Ba plăngeai că plouă-afarăBa rădeai când era soareŞi primeai în dar o floare...Pe pămant ai coborât..Cratiţele unde sunt???Tăvile de copt ardei ???Vinete si dovlecei...Nu mai pot ...am obosit...Mai nimic nu am gătit...Lasă, că am cumpăratBrânză ,roşii şi păsat...Şi-uite-aşa de ziua meaÎn bucătărie-oi sta...Cu casa aglomerată...Doamne, cum era odată !Linişte şi ce răcoare !Aoleu ce mă mai doare !Îmi vine să fug de-acasăSă las un bilet pe masă..''Poftă bună , dragii mei !Mie imi sunt anii greiŞi-am plecat la mal de mareNumai să nu văd mâncare... '' AUTOR-VIOLETTA PETRE retur

19. C-a îndurat românulCum îndură şi-acumCând obiceiuri, cântecI se aruncă-n drum...Şi Dunărea albastrăS-a-ntunecat în timpDe-atâta ignorantăŞi-un singur anotimp...Şi lacrimi curg la valeDin Argeş şi din OltSi cântece amareSalvez atât cât pot...Că s-a-necat ''războiul''La care am ţesutCulori vopsite-n casă...Ce obicei nevrut !De modernismul secŞi occidentul mut...Nu mai sunt obiceiuriŞi doine să te-aline.Pornografia ştergeFrumosul din vitrine...Sufletul românescCu care ne mândreamCurat şi vitejescE aruncat pe geamÎntre gunoaie care ROMÂNIA MEA DRAGĂ Îmi tresaltă inima de fiecare datăCând o floare româneascăPe mapamond se-arată...Şi plâng la Imnul ţăriiDe când eram copilŞi dorm la malul măriiCu zgomotul subtilAl marilor speranţeAscunse inutil...Dac-aş putea să-mi mângâiPământul strămoşescSă îl cuprind in braţeSă simtă că-l iubesc !M-aş mai eliberaDe-atăta tremur sfântPentru-a mea tărişoarăŞi pentru-al ei pămănt...Ce formă minunatăPe harta mondialăMai are România !Şi ce frumoasă ţară !Carpaţi ce-ascund secreteÎn zone neştiuteŞi-n mine sunt regreteDe amintiri pierdute... retur

20. VIAŢĂ PRIN MOARTE Hrănesc copiii străzii..Şi ce tumoare mareE-n spatele parăzii...Şi sufletul îmi plângeDe noua rânduială...Cureaua se tot strângeSi ţara este goală...Pământul e vândutOamenii au plecatNu mai avem trecutŞi nici nimic de dat...Săraca ,ţară bogată!Tare mândră-ai fost odată ! Se-ntunecase cerul de-atâta suferinţăNu se-auzea niciunde o rugă de credinţăPlăngeau la porţi de cer îngerii buimăciţiDe-atâta nepăsare…şi işi priveau uimiţiLăcaşul lor tihnit, curat…cum se umpleaDe sânge şi noroi, venit de undevaDe pe pământ păgân, unde Iisus, pe CrucePăcate omeneşti, spre-a fi iubit…le duce…Se tânguie si piatra si păsările tac…Te rog, iubşte-i , Doamne !!! că nici nu ştiu ce fac...Nici nu mă doare trupul, coroana mea cu spiniSă nu o laşi să cadă pe mână de străin !!!Te văd Marie-mamă, cum nici nu poţi să plângiÎngenunchiată-n negru, măinileţi le frăngi…Te rogi la Tatăl meu din Ceruri să mă iaMai repede la El…si pacea să imi dea…Îţi simt focul din suflet în ochii tăi cei blănziŞi ştiu c-ai vrea în moarte cu mine să te-ascunzi…Dar nu te pot lua , căci eu nu merg la moarteE viaţa de apoi, cea care ne desparte…Prin moarte eu trăiesc si mă jertfesc acumNu-mi alunga duşmanii !!! să vadă ce de fumŞi trăsnete şi foc, cutremure, pârjolSe-abat peste păgâni, cu sufletul lor gol…Şi…mama mea Marie, să nu îmi plângi plecarea! AUTOR –VIOLETTA PETRE retur

21. CUNM NE-AM UITAT ISTORIA ŞI ŢARA Voi fi mereu cu tine, mă voi uni cu mareaCu sufletele slabe şi rele şi bolnaveVoi vindeca căderea…şi bolile mai grave…Voi fi in toată lumea prezent…şi mai alesVoi sta printre păcate…şi voi veni mai desLa sănul tau, Marie ! să mă ajuţi un picSă semăn Rugăciunea şi Crezul…din nimic… Cum ne-am uitat istoria şi ţara...Strămoşi viteji cu care ne-am mândriDar am uitat şi cum e primavaraCă-n manuale nu mai poţi citiDecât cum işi petrec v.i.p-urile, vara...Stau îngropate vechi identitaţiCe cu mândrie au trăit odatăŞi nu sunt amintite nici in cărţi ...Şi plânge printre stele Ion Roată.Că nu-i mai amintim în rugăciuniNu mai aprindem nici o lumânareŞi stau în întuneric,între lumiBlagosloviţi cu câte o uitare...Nu mai avem istorie şi nici trecutNoi promovăm acum prostia, trivialulŞi niciodată nu aş fi crezutCă ne va lua aşa de uşor,valulUitării si al noilor orânduiri .Şi geme de nebuni spitalulMiros scaieţi, în loc de trandafiri...Cum ne-am uitat istoria, trecutulŞi nu vedem cât suntem de schimbaţiIar bunul simţ, ruşinea le-a luat vântulŞi le-a ascuns in vârfuri de Carpaţi.Şi plânge Dunărea şi curge mai încetŞi Marea Neagră-şi zbuciumă un valŞi ce mai plouă lacrimi de regret !!!Însa şi plânsul e un manifest banal... AUTOR-VIOLETTA PETRE retur

22. IUBIRE ETERNĂ ATÂT DE APROAPE DE MOARTE Dintre abisuri şi adâncuri de oceaneDin legături de neuroni în adormireMi te-am furat ...că-mi era tare foameDe gândul tau şi de a ta iubire...Erai pe undeva, printre celuleSimţeam venirea ta ca pe-un fluidŞi mă gândeam cum într-un atriu să te-nchid ? Să nu mai pleci din mintea mea, minune !Şi-acum eşti şi-n ventricule şi-n atriiŞi săngele mi-e-amestecat cu-al tăuŞi se tot plimbă-n vene şi artereŞi nu mai ştiu care-i al tău, care-i al meu?E mult mai roşu, izvorând din inimi-douăCă din două fiinţe ...doar una s-a născutIdentitate-astrală din cer cu luna nouăGustând o nouă viată şi un nou început... V-a durut vreodată trupul de-atâta tristeţe?Aţi simţit vreodată suflul morţii lângă voi???Cum işi întinde gheara şi vrea să dea bineţeŞi-ţi rupe sufletu-n bucăţi , strivindu-l în gunoi?Să nu vă mai încredeţi în jurăminte false !Rostite în extazul plăcerilor astrale ...Eu am crezut în ele...erau aşa frumoase !Şi-acum mă doare crezul prostiei ancestrale... Îmi sfâşie credinţa în oameni şi-n cuvântMi-a tulburat gândirea şi-mi vine să renunţLa zbuciumul din suflet...o biată frunză-n vântŞi jurăminte false , acum vreau să denunţ...Mireasa mea eternă, iubirea mea dintâiEşti cea mai specială, dar nu poţi să rămâiÎn viaţa mea reală...căci visul s-a-mplinitAm găsit ce-am visat şi-acum ...te-am părăsit... AUTOR-VIOLETTA PETRE retur

23. pline de virgulealtfel am uita esenţa lutuluiam iubi ambulatoriu animalicam deveni cyborgul omniprezentîn toate zilele asteasimplu gol şi imun la iubiream săruta metalicîmbrăţisâdu-ne cu şuruburi în palmeam mângâia inimao baterie Li-Ionformatată după un tic-tac prestabilit.bine că mai există sânge vorbitorfoi de velinăscrise la fiecare sclipire de pleoapăcu visuri viu colorate.bine că mai există iubirec-o sete nebună de viaţăscăldată-n roua fiecăre-i dimineţi cu mine. ZILE… Vinereaca oricare zi din săptămânăn-o pot deosebide ziua de luni şi cafeaua de joibine că s-au inventat literelealtfel răsfoiaminterminabile calendare.bine că mai există viaţăaltfel n-aş face diferenţadintre un soare şi o faţă nevăzută de lunădintre o mască care râde şi alta care plângedintr-o sublimă naştereşi o amărâtă de moarte.bine că mai există parcurişi liniştea unei Duminici letale de odihnăbine că există prietenialtfel n-aş face deosebireadintre mine şi maidanezul care urlăla felia de pe cerbine că mai există poeziescrisă pe frunzepe coji de mestecenipe bănci şi pe piepturile noastre AUTOR-IURI IULIAN LORINCZ retur

24. AŞ VREA… EU NU REGRET Exista o lege minunata, a naturii: cele 3 lucruri dupa care tanjim cel mai mult in viata: fericirea, libertatea si linistea sufleteasca - sunt obtinute intotdeauna daruindu-le altora............. .as vrea sa-mi zambesti mereu, sa mor incet de a ta zambire sa ma privesti, sa ma deochi,sa inviu de a ta privire,sa ma saruti usor si dulce,sa te iau usor in brate,dar totul este mult prea trist,am sa traiesc doar din sperantecu flori multe, versuri, poezii,devin banala, usor prea antica,dar totusi incerc sa te cucerescprin felul meu de a fi romanticaai sa fii la mine-n suflette-am indragit si orice-ar fila tine-n suflet am sa traiesc eterndar am sa mor zi de zicu drag, ca de fiecare data.... Eu nu regret povestea de iubire,dar e nespus de trist si de ciudatsa simti c-asemeni unui fir subtireceva frumos din tine s-a sfarmat.Si nu mai stiu anume ce, si-anume cand,caci toate ca-ntr-un vis s-au petrecutde-ti vine sa pornesti, de altii intrebandde-au fost aievea cele ce-au trecut AUTOR- EMILIA GRIGORESCU retur

25. O CLIPĂ.. IAD ŞI RAI… Fericirea adevărată e totdeauna o clipă. Mai multă n-ar putea îndura firea omului care, deseori, într-o viaţă de mulţi ani, nu are norocul să întâlnească nici clipa aceasta, nici măcar să se apropie de ea... . .De vrei sa pleci…eu nu te leg de mine. … Te leaga doar..un gand…si Dumnezeu.Caci mai intai iubit-am fost de tine…Si cel dintai iubit ai fost al meu….Pastrezi in tine-ntreaga mea faptura..Priveste-te-n oglinda, sa ma vezi!Nici nu-ndraznesc sa te sarut pe gura..(Pentru ca stiu! nimica nu mai crezi…)Dar!!! gandul meu…E pururi langa tine…Si langa tine el va sta mereu……Si daca vrei ca sa auzi de mine…Priveste-te-n oglinda… dragul meu…. Ai fost lăsat o viaţă pe-un petec de pământSă-ţi faci pe el o casă şi mai apoi, mormânt.Puterea cea divină un chip ţi-a dăruitŞi-o moarte care-n umbră, mereu te-a însoţit.Luptându-te cu vântul cel aprig şi vicleanAi străbătut secunde şi ore, an de anStrivind sub paşi o piatră care n-avea vreun rostDar n-ai gândit că poate şi ea suflet a fost. Ştiai că sus e raiul şi vor pleca spre elAcei care-aveau mărul, dar n-au muşcat din elAi mai sperat că totuşi iertare-avea să vieDe parcă toţi am fost doar sfinţi de meserie.Născut dintr-o culoare prea bine definităRămas-ai doar o umbră în veac încremenităŞi să nu-mi spui tu mie că-i fals al meu cuvântO fi raiul în ceruri, dar iadu-i pe pământ! AUTOR-EMILIA GRIGORESCU retur

26. A PLOII…. PARIU CU PLOAIA… am pus pariu cu ploaiacu miza de racoaresi norul a-ntors foaiaalunecand spre mare.cum sa il chem?cum sa-l intorn?ploaia-i regina sub nori!cum sa o aflu?cum s-o adorm?sa-i fur norul de cateva ori?m-ajuta sirene in cantecul lorsi bancuri de pesti ce danseaza.cu toate-mi compun un alt norcu o ploaie supusa si treaza.si castig un pariu in siroaie!si racoarea mi-i cantec si dans!am o ploaie, o ploaie, o ploaie!...ropoteste in ritmuri de vals! Ploua ca-n timpuri stravechi si uitateSiroaie acopera-orasul din zoriSunt ude si gri gradinile toate.tu ai plecat dupa arca si flori...Mi-ai spus ca le cumperi din piatasi Noe n-o sa-ti mai faca probleme,Iti va vinde si arca si flori si dilemeCu viitorul lor de speranta si viata.N-ai mai venit.Si ploua bezmetic...S-a inmuiat la geam storul ermeticSi pot sa vad pe strada pustieCa esti a ploii fantasma..Ea-ti scrie! AUTOR-ADA CHIFOR retur

27. RAZA ZARE ÎNCĂ…PLOAIA Mă ascund în iubireCa în coaja de ouMă-nvelesc albe fireMă compun TU din nou...Pe un mugur diezÎn si-ul nor bemolArd clipa şi visezO noapte cu cer gol...Se năruie auz in lunaŞi in copaci urcă uitareSă fiu lumina bunaSă fii de raza, zare...Şi mă ascund in acordCa albul în spectrul solarCa nota de mijloc înnodIubirea de moarte şi iar... Mai ploua peste ganduriSi peste chipul tau.Citesc.Dar printre randuriSunt ploi cu fulger greu.Priveste acest tripticTu, eu si ploaia careNe miruieste scripticCu litere, suvoaie.De ce nu conteneste?Ce nor ii da caderea?Ce zeu Neptun iubesteCuvantului puterea?Mai ploua peste ganduriCitind ii dau indemnMai bine, in strafunduriDe-ocean, sa fiu insemn. AUTOR-ADA CHIFOR retur

28. ÎNSCRIS STRUNE DE PLOI… Ma arde sangele prin ochi, prin veneSi nu ma pot opri din scris.Ca un blestem din veche vremeIn juru-mi totul a ucis…Ca un vulcan mocnind de veacuriSi acum in lava a erupt,Nu imi gasesc licori sau leacuriIn scrisul meu, mereu neintrerupt.E talismanul ce il port sub frunte,Ascuns ca in grota-strafundul de eu-Scriindu-l pe aer, sa scriu pe un muntePe mama, pe tata, pe Erosul zeu…Sa scriu cu mine pe luna, pe noaptePe frunza-rugina, pe ape, pe tei,Pe floarea verbina, pe merele coapte,Pe drumurile dragi alor mei…Imi arde cerneala prin minte si oraSi scrisul se face pe suflet inscrisMa transpune in rauri si-n flora,Ma inalta pe piscuri, ma coboara-n abis… Strune de harpa la geamul meuPreling fir de luna lichida...Andante-andante, canonul de ‘’eu’’Imi tremura pleoapa si vor s-o inchida.Iau firele lunii si-n vis te compun,Translucid si himeric eres.Din ploile zilei lieduri rapunPe altarul din tine, in vers.Ma cuprinzi in ploaia de luna!Sunt inel dezlegat dintr-un nor,Suntem siruri de aburi.CununaSpectrala inversand ploaia-n zbor.Strune de harpa la geamul tauTopire de luna intoarsa in astruIn gestul plecarii, repetabil mereuIti insemn cifra 1 din 2-ul sihastru. AUTOR-ADA CHIFOR retur

29. Si scriu peste viata si inca eu scriuCu sangele viu ce a fost arestat,Cu o seva din pomul ce n-a fost udatCu pacatul ca n-am vrut sa stiu.Si cand raza apare deodata din noriIar copacul mai stie sa creasca-n pustiu,Las fruntea-n cuvinte sa aiba fioriSi eu scriu, iarasi eu scriu! PLOAIE DE VARASa treci prin dimineata mea precum a verii ploaieUn nor neasteptat prin plopi pictandu-i evantaieSa vii in taina mea, barbat, ropot deschis de ingeriSi sa ma legi in siruri lungi de transparente plangeri.In vantul ploii naravase sa-ntuneci ora albaCu perlele mijind in gene sa-nrourezi o salbaDintr-un trecul si vis de maine in inventarea clipei,Un meteor trecand prin timpul urmasului aripei. Si prin plecarea ta ramana floriri de proaspat vis!Sunt curcubeu cazut, ursire-arc pe veci inchis...Am fost o radacina a firii, un strop din ploaia ta fugaraCrescand tacut, ram al tacerii, la ceas tarziu din alta vara... AUTOR-ADA CHIFOR retur

30. TE IUBESCEu te iubesc frumos si ordonatTu, dorul meu de multe ne’nceputeEu iti mangai pe buze nestiuteAromele din siruri de pacat.Eu te iubesc in cantec si ideeCuminte iti astern, in sens, mirareaSi iti deretic frunza pe aleeDe gand curat, in sine, cautarea.Eu te iubesc fara sa pun pariuNici cu esenta, nici cu contemplareaCa valul ce isi potoleste mareaSau darul toamnei sorele-i mieriu. INTONAREIubitul meu din ţări apuseDe pe tărâmuri efemereMi-s spusele albiri aduseDin alta soartă în mistere.Culoare tu le dai din umbrăCum fluturi scoarţa o despicăUn sens de prin silabe-adumbrăDin răvăşiri, un rost ridică.Te vad prin ieri. O, nu! Prin ere.Vii cu poveri de mit orfeic,Euridicei să mai spereLumina drumului himeric.Iubitul meu în mâinele uitatIntonăm oratorii incluseÎn timpul demult ferecat,Iubitul meu din ţări apuse AUTOR-ADA CHIFOR retur

31. CREAŢIETe-ai întrupat în ieri de steaŞi-n foc bengal aprinzi o lună,Comete, sori, planete-ar vreaSă-ţi curgă timpul în cunună.Azi eşti un univers creat!Elipsa lui schimbă mereuPlaneta mea, în arc redat,Rotindu-mi meteori în ‘’eu’’.Dar tu creezi o altă lume!Mâine un soare nenăscutVa eclipsa timpul anume,În mine mort, neînceput DIALOG CU TEIULIntr-un hatis al umbrelor-ideiDe-as dezveli, sfioasa, o poianaDin tot si din nimic avand temeiArarea ei ar fi zalog si rana.-Cum sa deschid o cale? Fara chei?-Lumina radacini ascunde !-Acum? Cand manile mi-s flori de tei?-Ai cheia radacinii luminande!-Cum sa deschid desisul nepatruns?-Au napadit liane, ierburi, spini...-Pentru zavoiul meu ar fi de-ajunsO cararuie dreapta sa-mi alini.Si-odata ajuns la locul bunVoi sti sa rasadesc menireaCa sa te scriu cuvant: teiul strabunSi-n umbra ta sa-ti cant iubirea. AUTOR-ADA CHIFOR retur

32. ANINAREM-ai prefăcut în mărţişorŞi-n frunză tu m-ai aninatUn picur translucid de dorPe şnurul bicolor purtat.Sunt sub reverul hainei taleUn licăr, puls neobservatÎti dau în griul tău culoareSau poate un altcum uitat.Un mărţişor pe anotimpulAglomerat cu mărţioareAtârnă-n roşu-alb, cu timpulRedevenind o nonculoare.S-a dezlegat, fără să veziŞi picur licărul căzutS-a rătăcit prin ochii verzi.Ai sub rever un şnur pierdut. VIS DE AUGUSTAzi sunt dimineaţă de august, iubire!M-am trezit renăscând pe-o cărare de vis.Se făcea...că devin o fereastră. IeşireÎntre edenul tău şi-al meu negru abis.Ca un august, gingaşă, hotar de culoarePlăsmuire de limită albă-albastrăEram luciul privirii, o naivă eroare,Către sufletul tău. O copilă fereastră.Şi simplu se făcea...În chipul meu din faţăPriveam tăcerea ta, un templu de cuvinteŞi dincolo de ea, abisul meu de gheaţă.Iubire? Vis? Nu sparg fereastra! Fii cuminte! AUTOR-ADA CHIFOR retur

33. Nu mai vreau din cotloane de întunericsă venim, iar din minţi nebune să urlămîn începuturi iară !Nu vreau să puneţi şi să duc în minegunoiul de dincolo de porţi, din întunericstrigând spre iad, vreau nemurire !Să luăm aminte, căci niciun cerşetornu va trece poarta, în zdrenţe de cuvintemurdar şi fără de minte ! ÎMI PASĂ… Nu pot să uit…să nu spun cuvintecăci spinii sunt sensuricare înţeapă dureredurere care picură-n săngeşi ele au ajuns cuvinte schiloditeîn cuie bătute şi-n nedreaptăşi-n a dreaptă şi stângă cruceşi-n balanţă,căci ei nu vor să judece !Nu…nu mai vreau să fie răul şi urâtulîncă rămas în lume, umanizatşi pus pe odăjdii în faţă !Să uităm coşciuge, cranii, osemintemorminte-n noapteinchiziţie, sânge, schilodireşi suflete moarte-n ochii vieţiiNu mai vreu oase boante-n minţi închiseneguri încinse ce-aduc autoflagelarecatalige-n cuvinte şi răsturnate sensurivedere întunecatăresturi umane, organe puse-n…ochi de copil. - Doamne cât încă de pureste lutul plămădit de tine ! AUTOR –VIOREL MUHA retur

34. Dacă nu, pentru mine nimic nu are sens,sau nu mă luaţi în consideraţie !Eu sunt un nimic, dacă nu sunt capabil,să,îmi dau seama că nimicul nu există !Asta am simţit, şi, sincer asta am scris !De fapt cui îi pasă ? De ce v-ar păsa ? DE CE V-AR PĂSA… Doamne, niciodată !Genunchii mei, nu au putut sărutapământul,fără, să fiu Eu !Eu sunt nimeni, efemer, dar ...,ai mei, Bunicul, Străbunicul şi, Răstrăbunicul sunt acolo !În ţărână. Eu încă sunt aici !Sper că, aici, încă mai este un loc curat !Am şters mult până aici!M-am şters şi pe mineşi,aici oare mai pot rămane OM ?mai departe mai am şi alte...,ca să văd ce voi mai fii ?Mulţumesc pentru cei puţini care m-au citit din suflet.Mâ înclin în faţa lor,sincer,dacă au simţit, cu adevărat ceva,din cuvintele mele, aiurea inşiruite !Mulţumesc pentru, că, citiţi aceste rânduri ! AUTOR-VIOREL MUHA retur

35. AIUREA! FINALUL UNEI NOPŢI DE DRAGOSTE BEATĂ… a apărut un cer mai înalt decât al toamneice ne-a amăgit sângelee revarsă amintirile inundă depărtările oreisupusă ca un câine în zvârcolirea pământului îmbătrânit sub jocul tălpilortrecut în fiecare noapte cu tinedincolo de dragostecerul se răstoarnă peste această lumepăsări mari şi lacome se-ntind peste trupul pământuluiiubirea se prăbuşeşte toată în sineca un blestem pe care-l port drept destinsă nu fim triştisă ne apropiem cu grijă de cuvintesă nu le sângerăm auzul rănile dorcade ninsoarea în ferestrele sufletului orbce frig ne coboară în noapteadu-mi liniştea vreau să aud ninsoareavorbind la masa cuvântului plin de luminăaerul şade deasupra abisuluio pasăre purtată aiurea în larg se agaţă de rădăcinile întunericului stârnit de nu ştiu cinepe cerul mai înalt decât al toamneice ne-a amăgit sângele eram atât de aproape unul de celălaltveniţi din lumi diferite în care timpulrămăsese pe loc agăţat de inimile noastrene despărţea diagonala crescută în unghiuri egalene despărţeau cuvintele mele trezite fără identitatemi vorbeai despre fericire linişte bla-bladeşi liniştea o aflăm după ce murimpână atunci doar credem că ştim ce înseamnăfericirea n-are o adresă exactăviaţa este ca o cutie cu bomboane de ciocolatănoi figurine pierdute-ntr-un sărutsă ne oprim aicinu îţi pot da veşniciarăsuflă gândurile tale gâfâindca în finalul unei nopţi de dragoste beatăaiciundetardivveşnicia există-ntre noi oameni roboţiscăpaţi din cuşca iubiriineinteresaţi de nicio altă trăire AUTOR –ELENA TOMA retur

36. AMANTUL CU DOUĂ LIMBI… Dimineaţa cu ochi înroşiţi de nesomnRămasă cu gura căscată,Aruncă lumina pe trupul golaşDin noaptea trecută prin el, deocheată.Arunc o privire, piezişă, şi euTic-tac-ul mă scoate din minţiAmantul fixat pe peretele albÎşi trece o limbă prin timpii fierbinţiA doua, cuminte, aşteaptă o roatăSă treacă prin ceasul rămas fără dinţiRâzând de amantul cu limbile reci,Ştiindu-l cu totul de piatră.O limba, firavă, drept secundar...Marchează, aproape, silabic şi gândulA doua, parşivă, lung minutarPătrunde în gând masturbându-l.Firesc, intrinsec, crează iluziiE minutarul semeţ şi potentAmantul vibrează, în timp, prin secundeSigur pe el, eludând mici confuziiPasează orgasmu-ntr-o clipă, ardent,Ca o sfidare, prin treceri imunde. retur

37. ÎN FIECARE ZI… CE SUNT? E ora cândeu vin din nou la tinepe pleoapesărutări să-mi primeneşti,s-alungi dureri,s-alungi tristeţi din mineşi dor cu dorul tău să-mi risipeşti.E ora cândmă cern de cele rele,când pragul ţi-l păşescimaginarsă-ţi spun tot ce-am tăcutatâta vremede când tot dorul meuspre tine e hoinar.E ora cândne întâlnim în tainăşi vin înveşmântatăcu tainic legământsă-ţi spun cum ţi-am mai spusşi altă datăcă-n fiecare zimi-i dorul tot mai crunt... Sunt timpulnetrăit în vise,sunt clipelece s-au pierdutprintre cuvintenerostite...sunt chip de omsculptat în lutde unda vremiinetrăite.Sunt strop de veşnicieînchisă-n boţ de lutplămăditîn palma cea divină ,sunt flacără de viaţăin vasul de pământ. AUTOR –ADRIANA NEACŞU retur

38. ANTIDESPĂRŢIRE ÎN LINIŞTEA VÂNTULUI… Nu mă lăsa să plec, iubite,Închide-mi paşii-ntr-un sărut,Iubeşte-mi buzele-nfloriteDe primăvara ce-ai născut.Mai lasă-mă să stau, iubite,Nu pune drum sub paşii mei;Cât îmi sunt florile-nfloriteÎmbată-te-n parfum de tei.Nu ne-mpărţi la doi,iubite,Mai lasă-ne pe drum de doi;Când doruri n-or mai fi ursiteNe-om risipi pe drumuri noi Stai o clipă ca să-ţi spun:O venit un vânt nebun,Munţii mi i-o răsturnat,Stelele mi le-o picatŞi mi-o presărat ispitaŞi mi-o-mbătrânit ursitaŞi mi-o dat ce n-am cerutSi mi-o scris ce n-am avut,Mi-o făcut din vale dealŞi de-atuncea n-am alean,Şi de-atuncea n-am alean.Şi s-o-nfuriat măi frate,De mi-o dat peste cap toateŞi mi-o dat să gust amarulŞi mi-o lăstărit lăstarulCând e iarna încă-n toiŞi mi-o pus pe el altoiŞi mi-o dat grijile toateSă le port şi zi şi noapte,Mi-o dat umblet gânduluiŞi liniştea vântului,Şi liniştea vântului. AUTOR-ADRIANA NEACŞU retur

39. Mă tot cată pe-nseratDulce dorul tăuŞi mă-ndeamnă să-mi abatGândul către-al tău.Serile de dor mi-s pline.Dulce dorul tăuŞtie cum să mi-l alineNumai dorul tau.Am trimis în haiducieDulce dorul meuSă te-aducă iarăşi mieCă mi-i dorul greu.Să te-nchinge cu suspineDulce dorul meu,Tu, cu gândul către mineSă te-abaţi mereuŞi să vii cu grabnic dor,Dulce dorul meuSă-l alini în blând fiorChiar cu dorul tău. Am s-adun necazul totŞi-am să mi-l arunc în OltSă mi-l facă pulbereSă mi-l ducă-n DunăreŞi de-acolo mai la valeŞi să mi-l arunce-n mare,Niciodat' să se mai nască,Nimenea să nu-l cunoască,Nimenea să nu-l cunoască. DULCE DORUL TĂU Azi am plâns de dorul tău,Dulce dorul tăuŞi-am surâs de dorul tău,Dulce dorul tău.Chiar de-i lacrima sărată,Dulce-i dorul tăuŞi-am s-o mai culeg odatăTot de dorul tău. retur

40. E VARĂ… Chiar de se-arată toamnaşi norii se vor cerneiar vântul cu furiese-abate peste noi,să nu-ţi înneguri gândulşi nu-ncerca durerea,priveşte-ne,iubite:tot vară e în noi!Miroase-a grâne coaptesub soarele fierbintese-nalţă ciocârliaşi chiot e pe văi,fâneţele-s de coasă,copiii vin la râuri,totul în jur e viaţăşi vara e în toi!Nu lua în seamă frigulşi ploaia ce se-anunţă,ci vino pe la minecând vremea-i de-nserat,închide uşa caseişi trage clenciul iuteşi las-afară toamnasă plângă peste sat. AUTOR-ADRIANA NEACŞU retur

41. Cu cat privesc cerul alb de tacereCu atat in suflet ma scufund,Ca-ntr-o fantana vie,cu placere,Din care sa nu ma mai satur band.Si-apoi sa ma rotesc copac; pe trunchiul meuSa-mi scriu povestea intr-un nume,Ca tu cand treci, sa stii ca euSunt ca si tine: o lume intr-o lume.. PRIVINDU-MĂ… Cu cat privesc cerul cu stele,Si-ncerc sa-nvat abecedarulIn care sunetul e cheieIar litera mi-arata harul,Cu-atat ma adancesc in mineAscunsa-acolo, sa gasescEsenta pura a fiintei mele,Si primul pas sa il pasesc.Sa ies din reguli si tipareCe ani la rand m-au limitat,Crezand ca omul mic e mareSi ca iubind e un pacat.Himere am cules in palme viata toata,Si haine de iluzii mi-am tesut.Ce greu mi-a fost ca sa deschid o poartaSpre lacul linistii fara trecut.Potecă serpuită si bătutăUrca drumeagul catre adevar,Din cartea vietii, fila rea e rupta;Pacatul lumii l-am cuprins in mar. AUTOR-MIHAELA BĂLĂCEANU retur

42. CUM SĂ MĂ PIERZI,IUBITE… ÎMPACĂ-TE CU TATĂL TĂU… Cum sa ma pierzi, iubite,Caci sunt in umbra taPrezenta cea tacuta,Cu zambetul de stea.Si-n gingasia florii,Ce tie se ofera,M-ascund in firul ierbiiUmpland cupe cu roua.La picnicul stelar,Ofranda-ti sunt pe masa.Sa-mi sorbi parfumul,darDin palma de mireasa.Din razele de luna,Dorintele-mi cernuteSe-aduna pe-a ta strunaInmugurind un cantec.Caci el e dat sa fieAl nostru legamant.Cum sa ma pierzi, iubite,Cand suntem doar un gand. Cum te impaci cu DumnezeuImpaca-te cu tatal tau,Chiar daca acum iti este greuAlina-l, cu cuvantul tau.Cuvantul ruga este sfantDurerea sufletului spala,Caci trupul numai are multSi pleaca dezbracat de fala.Spune-i iubirea, din priviri,Sa te-nteleaga, ca-l iubesti,Iarta-l,de poti,sa n-ai mahniriSi strange-i mana cand vorbesti.Mangaie crestetul batranDe multe griji ce ti-a purtat,Tie ti-a dat ce-avea mai bunAtat cat viata l-a lasat..In lumea asta El ti-e crez,Tulpina esti din seva lui-"Tata,te binecuvantez!"In ceasul ultim,sa i-o spui... retur

43. IMAGINE… Sunt peste tot si nicaieriDoinind in casa mea rotunda.Aripi de fluturi-palmeleBinecuvinteaza suflarea.Miros a paine!Frageti-ma si impartiti-maFlamanzilor! Tot sangele din trupS-a scurs in maciÎmbujorănd campia.Parul despletit in spiceIl unduie vantul in cantec.Trupul s-a frantSi s-a incausat in bobul de grau.Zambetul ascuns in albastreleSe oglindeste-n ochi de roua.Soarele picurat, s-a adunatIn sori de musetel.Ma raspandesc in zareDelimitand cu bratele pline orizontul.Si ma scufund in racoarea pamantuluiTasnind apoi izvor.Ma dilat si ma contractCa apoi iarasi sa ma cuprindIn inima taPulsand ritmul universului. AUTOR- MIHAELA BĂLĂCEANU retur

44. PHOENIX-SAU FUGA DE NOI DACĂ… Dacă nu exist,inventează-mă!Dacă nu mă simţi,adună-mă în tine !Dacă nu mă vezi,pipăie-mi umbra cu gura !Dacă nu mă auzi,descântă-mi tăcerea !Dacă nu mă crezi,respiră-mă !Dacă te mai dor încă,vindecă-mă !Dacă mâinile îţi sunt prea singure,caută-mă!Toate acestea…doar dacă... Am fugit de mineca să nu-ţi mai văd privirea.Am fugit de tineca să nu-mi mai vezi furtuna din suflet.Venire...plecare.Drum între două trenuri...Corăbiile pamelor se întindsă-ţi cuprindă faţaîn căuşul caldal amintirilor.Pescăruşii ţipă surdde prea multa linişteaşternutăîntre DA şi NU.Adun albastrul cerului,adâncul oceanelor,lumina stelelor târzii,roşul amurgurilorca un coş cu cireşe coapterăsturnat peste orizont,ploile clipelor trecute, retur

45. ÎNGER ALBASTRU… iarba călcată de paşii iubiriisă-mi fac oglindăîn care să mă pot privicu alţi ochi - ai omului renăscutdin propria cenuşă .Fug de Ierica să ajungla limanul unui Mâine în doi :Eu şi... Eu... Ştiu că te doarefiecare urmă lăsată pe nisip fără mine,fiecare frunză căzută în drumul tău,fiecare nor care trecefără ploiaie.Ştiu că te doarecă timpul trecetăcând pe lângă tine,că singurătateasună cu ecou dublu...că vorbele mutedor,că secundele picurăsânge pe oglinzi reci,că gândurile se adunăsub tâmplăşi trecutul şterge cu batiste vechipagini scrise cu ROŞU.Ştiu că zilele treclăsând linii adâncipe frunte. AUTOR-LELIA MOSSORA retur

46. Ştiucă somnul vine greu fără mine,care să te veghezeşi …mai ştiucă tot ce respiriare parfumul meude îngeralbastru... AUTOR-LELIA MOSSORA retur

47. ÎN OCHII MEI CRESC LUMINI DE ZÂMBET… ÎMI CAUT REFUGIUL ÎN VERS.. În ochii mei cresc lumini de zâmbet,Când mă alinţi cu vorbele-ţi descântec,Flori se deschid în irisu-mi sălbatic,Petale-albastre te ning, enigmatic.Pe gură-mi rătăceşte un mac purpuriu,Dorinţa-ţi ascunsă oglindeşte viu,Fremătător îmi sorbi dulcele gând,Când arşiţa-ţi cuprinde trupul flămând.Flăcări răvăşite sufletu-mi cuprind,Se-aprind şi se sting şi iarăşi se-aprind,Când mă topeşti în al privirii far,Inima-mi oftează incendiarŞi ţi se-oferă pe-al jertfei altar Când sunt tristă, îmi caut refugiul în vers,Mă topesc în îmbrăţişarea-i ardentăŞi mă scurg pe cuvintele neşlefuite,Să le redau strălucirea incipientă. Când sunt veselă, în vers îmi caut sălaş,Îi spăl cu bucuria mea inocenţaŞi-l transform în flacără arzând pătimaş,Recunoscută să-i fie efervescenţa.Las libertate versului, curgere lină,Să se poticnească-n rigori, nu mi-ar plăcea,Agăţ în cuvinte esenţă sublimăDin preaplinul crescut pom în inima mea. AUTOR-BOMBONICA CORELCIUC retur

48. MI-AI DAT… SUFLETELE NOASTRE SUFERĂ ALBASTRU… Mi-ai dat surâsul şi visareaŞi lacrimi cât să umplu mareaŞi taine scrise-n ochii nopţiiSă-mi desluşească datul sorţii.Mi-ai dat, din sufletul tău, floare,Să-mi umple viaţa de culoare,Să mă-nvelească-n fin parfumLa-nceput şi la final de drum.Mi-ai dat iubire şi iertare,Credinţă şi înduplecareŞi ochi de stele-ntrebători,Luceferi vii, rătăcitori…Mi-ai dat a lumii mângâiere,Balsam discret pentru durere,Şi suflet de lumină plin,Să-mi umple viaţa de senin.Mi-ai dat, din ochii-ţi, infinit,Curaj şi forţă de granit,Dar darul sfânt ce mă răsfaţăE că, mamă, mi-ai dat viaţă… La umbra gândului cresc flori de nu-mă-uita,Fremătătoare-n dorinţa de-a ne purtaPe-aripi de dor în zările albastre,Neantul să-l atingem cu visele noastre.Simţim albastru, trăim albastrul senin,Cu el ne răsfăţăm privirile din plin:Mă cufund în azuriul ochilor tăiSă mă umplu de culoare şi de văpăi.Sânge albastru curge prin venele mele,Vechi urme nobile mi se-atârnă de gene...Când cerul e brăzdat de-un efemer astru,Sufletele noastre suferă albastru AUTOR-BOMBONICA CORELCIUC retur

49. TRANSFER… TRECUTUL IŞI DESCHIDE RAMURILE Despletitele-mi lacrimi în noaptea ta se scurg,Dansând bezmetic şi lent printre stele şi nori,Soartă potrivnică, neîndurător amurg,Provocator m-ai înfruntat de-atâtea ori!Mărgele-durere îngenuncheate pe jos,Ca un covor şerpuitor în cale-ţi se-aştern,Speranţe-mi înfloreşti în gândul duiosAmintind de icoane şi de chipul matern...Sunt sanctuare de-amintiri săpate-n stâncă,La răstrişte, tăria lor mi-o-mprumută,Durerea-mi pietrificată,-n noaptea adâncă,Pictatu-s-a-n tine, mirată şi mută... Trecutul îşi deschide ramurile-n gândurile mele,Ca un copac rotat cu rădăcinile întoarse-n stele,Mi-aduce praf de-amintiri, cu bucurii, tristeţi împreună,Dezlănţuire oarbă de stihii în sufletu-mi furtună.Copilăria, cu-aripi de înger, mi-apare luminoasă,Părinţii, fraţii, grădinuţa cu flori şi-a noastră casăSe perindă prin faţa ochilor mei ca un videoclip,Imagini colorate, dar transparente – fire de nisip...Pătrunsă mi-a fost tinereţea de vise controversate,Iluzii, frământări, dezamăgire, anxietateÎntr-un suflet introvertit, naiv, ca o floare plăpândă,Iubind iubirea, mai presus, şi-a lunii mângâiere blândă.Romanţioasă fată, cu ochii deschişi mereu am visatUn Făt-Frumos neînfricat, venind pe-un cal înaripat,Să zboare cu mine-n străfunduri misterioase de eter,Generos, să-mi dăruiască inima şi luna de pe cer...Mă-nvăluie trecutul în maramă de-amintiri duioase,Răvăşitoare frânturi de năzuinţe-armonioase...Realitatea-i crudă, iar visele se rătăcesc şi pier,În sufletu-mi înduioşat, azi păstrez o fărâmă de cer. AUTOR-BOMBONICA CORELCIUC retur

50. ŞAPTE FLORI DE NU MA UITA.. Mai deunăzi, o mică buburuză,Cu şapte puncte negre pe-a ei bluzăVoia să-mi spună, cu ezitări şi şoapte,Povestea magică a cifrei şapte:„-Ştiai că şapte-i număr norocos tare,Că Dumnezeu, creând lumea cea mare,Doar în şase zile a muncit din plinIar într-a şaptea s-a odihnit puţin?Că împletesc armonioasă cununăŞapte zile-n fiecare săptămână,Cu zâmbet, binefaceri te răsfaţăÎn fiecare sfântă dimineaţă?Iar după ploaie, iată că apareUn curcubeu multicolor în zare,Cu şapte culori vii este-mpodobit,Te simţi renăscut şi foarte fericit.Auzul ţi-l încântă-o melodieCu şapte note într-o simfonie,Iar văzul e pierdut în osanalePentru trandafirul cu şapte petale. Cu flori de nu-mă-uita te-am învelit,Să-ţi împrumut senin din ochii lor,Credeam că mă vei iubi la infinit,Fiind doar al meu, şi nu al tuturor.Cămaşă ţi-am cusut din flori albastre,Să-ţi liniştească inima arzând,Credeam că toate dorurile noastreVor înflori-n buchete, rând pe rând.Flori de nu-mă-uita ţi-am pus pe pernă,Să mă visezi în fiecare noapte,Credeam că iubirea noastră-i eternă,N-am vrut s-ascult intrigantele şoapte.Flori albăstrii îţi dăruiesc acumCu nostalgie, c-am fost şi sunt a ta,Dar voi pleca, presărând pe-al tău drumAmăgitoarele flori de nu-mă-uita... AUTOR-BOMBONICA CORELCIUC retur