Consiliere şi orientare

1. Consiliere şi orientare Consiliere educaţională

2. Cuprins • Introducere • Caracteristici ale consilierii educaţionale • Obiectivele consilierii educaţionale • Obiective ale lecţiilor de consiliere şi orientare • Atitudini ale consilierului • Metode şi tehnici folosite în consiliere • Teme ale activităţilor de consiliere şi orientare

3. Introducere • Se ştie că scopul ultim al educaţiei nu îl reprezintă acumularea de informaţii, ci pregătirea elevului pentru viaţă. Abandonurile şcolare, comportamentele dezadaptate, tulburările emoţionale ale tinerilor semnalează nevoia ca şcoala să se implice mai activ şi mai responsabil în prevenirea acestor derapaje. • Pentru a răspunde acestor nevoi, MECI a propus o nouă disciplină şi o nouă arie curriculară în planul de învăţământ – Aria curriculară “Consiliere şi orientare”, la toate cele trei niveluri de învăţământ: primar, gimnazial şi liceal.

4. Introducere • Consilierea este un proces complex ce cuprinde o arie foarte largă de intervenţii, care impun o pregătire profesională de specialitate. Mai precis, consilierea descrie o relaţie interumană de ajutor dintre două persoane: una specializată – consilierul – şi una care are nevoie de ajutor sau asistenţă pentru a se dezvolta armonios o ri pentru a-şi ameliora/optimiza viaţa şi activitatea. • Întrucât există mai multe tipuri de consiliere, vom spune că profesorul de o anumită specialitate poate fi abilitat doar pentru aşa-numita consiliere educaţională, neavând competenţe pentru consilierea de criză şi consiliere psihologică Aceasta din urmă este realizată doar de către psihologul specializat. A încerca să intervenim în situaţii de stări depresive, anxietate, ideaţie suicidară, tulburări obsesiv-compulsive etc. nu este numai nerecomandat, ci chiar pericilos, deoarece putem astfel să mărim riscul unor reacţii necontrolabile din partea persoanei în cauză.

5. Introducere • Tot aşa, profesorul consilier nu are competenţe în evaluarea psihologică a elevului. De pildă, nu poate aplica şi interpreta profesionist teste de inteligenţă, de personalitate etc. • În acest context, consilierea educaţională poate fi definită drept relaţia interumană de asistenţă şi suport dintre persoana specializată în psihologia şi consilierea educaţională – profesor – şi elev sau grupul de elevi, în scopul dezvoltării personale a acestora şi prevenirii situaţiilor problematice şi de criză.

6. Caracteristici ale consilierii educaţionale • Valorile care la stau la baza consilierii educaţionale derivă din tehnicile de psihoterapie nondirectivă promovate de Carl Rogers, întemeiate la rândul lor pe valori mai generale ce definesc perspectiva umanistă. Mai precis, psihologii umanişti şi cei de orientare nondirectivă afirmă importanţa cunoaşterii de sine şi valoarea unicităţii persoanei. Fiinţa umană este creditată cu putere de decizie, cu liber arbitru, cu responsabilitate pentru deciziile şi acţiunile sale. Cu toate că se află în dificultate, persoana posedă resursele şi strategile pentru a se reechilibra, optimiza, iar rolul terapeutului este doar de însoţitor discret, de catalizator al transformărilor în bine declanşate şi realizate de client. • Consilierea educaţională posedă următoarele caracteristici: • Consilierea vizează persoane normale din punct de vedere psihologic, adică fără tulburări psihice, de personalitate, deficienţe intelectuale sau de altă natură. Ea se adresează persoanelor care se confruntă cu factori de stres în viaţa cotidiană şi îi ajută să le facă faţă şi astfel să-şi amelioreze calitatea vieţii;

7. Caracteristici ale consilierii educaţionale • Consilierea educaţională se bazează din punct de vedere teoretic pe două modele: modelul educaţional şi modelul dezvoltării. Modelul educaţional porneşte de la ideea că individul – elevul – este capabil să înveţe comportamente noi, sarcina profesorului consilier fiind aici aceea de a-l învăţa pe elev aceste strategii. Modelul dezvoltării promovează ideea (amintită anterior, a) optimizării persoanei. • Consilierea educaţională îşi propune prevenirea problemelor ce pot apărea în dezvoltarea armonioasă a copilului şi tânărului. Pentru a se realiza această prevenţie, strategia de urmat este depistarea precoce a factorilor de risc şi acţiunea asupra acestora, înainte să declanşeze crizele.

8. Obiectivele consilierii educaţionale • Promovarea sănătăţii şi a stării de bine, în sensul de funcţionare optimă din punct de vedere somatic, fiziologic, mintal, emoţional, spiritual şi social; • Dezvoltare personală: cunoaştere de sine, imagine de sine, capacitate de decizie responsabilă, relaţionare interpersonală armonioasă, controlul stresului, tehnici de învăţare eficiente, atitudini creative,opţiuni vocaţionale realiste; • Prevenţie: s comportamentelor de risc, a neîncrederii în sine, a conflictelor interpersonale, a dificultăţilor de învăţare, , a disfuncţiilor psihosomatice, a situaţiilor de criză.

9. Obiective ale lecţiilor de consiliere şi orientare • Dezvoltarea conştiinţei de sine şi a atitudinilor pozitive faţă de propria persoană; • Dezvoltarea responsabilităţii sociale şi formarea deprinderilor de interacţiune socială; • Dezvoltarea atitudinilor şi comportamentelor adecvate promovării propriei sănătăţi fizice şi mentale; • Dezvoltarea unor tehnici eficiente de învăţare şi management al învăţării; • Dezvoltarea capacităţii de planificare a carierei.

10. Principii ale procesului de consiliere • Procesul consilierii implică o relaţie specială între profesor şi elev, bazată pe: • Responsabilitate • Confidenţialitate • Încredere • Respect • Respectarea valorilor şi codurilor stabilite de asociaţiile de specialitate • Filozofie umanistă • Învăţământ centrat pe elev.

11. Atitudini ale consilierului • Atitudinile fundamentale ale consilierului, în absenţa cărora procesul de consiliere nu îşi atinge scopul formativ sau chiar poate avea consecinţe negative, sunt: • Acceptarea necondiţionată; • Empatia • Gândirea pozitivă • Congruenţa • Colaborarea

12. Atitudini ale consilierului • Acceptarea necondiţionată Este o atitudine de recunoaştere a demnităţii şi valorii personale ale elevilor, cu punctele lor tari şi slabe, cu calităţi şi defecte, fără a-i critica, judeca, controla. Acceptarea necondiţionată nu înseamnă aprobare, toleranţă faţă de comportamente dezadaptative, însa nu este nici neutralitate sau ignorare Putem să acceptăm că elevii sunt într-un anumit fel, fără a judeca, a evalua, sau a simpatiza. • Dacă dorim să manifestăm o atitudine de acceptare necondiţionată, vom evita toate comportamentele următoare (nota bene: foarte tentante pentru un profesor!!) • A da sfaturi, soluţii: “De ce nu faci aşa…”; • A evalua sau a învinovăţi: “Aici greşeşti cu siguranţă!”;

13. Atitudini ale consilierului • A interpreta, a analiza: “Tu ai nevoie de…”; • A eticheta: “Eşti laş, prost, etc…. Că ai făcut X lucru”; • A comanda, a da directive: “Trebuie să…!”; • A fi de acord, a lăuda: “Ai dreptate, te înţeleg, ai perfectă dreptate aici etc…”; • A moraliza: “Trebuia să faci asta şi asta, să îţi dai seama că…”; • A simpatiza, a fi suportiv!: “Totul va fi bine!...”; • A ameninţa, a avertiza: “Dacă se mai întâmplă…”; • A evita: “Hai să uităm, să trecem peste…”; • A condiţiona: “Dacă vei lua note mari te voi iubi, aprecia, respecta etc…” • Consilierul nu are voie: • să dea soluţii. • Să dea sfaturi. • Să dea exemple din viaţa personală.

14. Atitudini ale consilierului • EMPATIA: Presupune abilitatea de transpunere în locul altei persoane, de a înţelege modul în care simte, gândeşte şi se comportă o altă persoană. Empatia nu se confundă cu mila, cu compasiunea, chiar daca acest sentiment este autentic. • Empatia se manifestă faţă de elev prin comportamente verbale şi nonverbale. Aici sunt utile următoarele sugestii: • Utilizarea rară a întrebărilor închise şi utilizarea frecventă a celor deschise: “Poţi să îmi spui mai multe despre… evenimentul Y?”; • Ascultarea interlocutorilor sau a interlocutorului • Evitarea moralizării interlocutorului: “Nu e bine ce ai făcut!...”

15. Atitudini ale consilierului • Evitarea manifestării propriei perspective asupra problemei: “Părerea mea este că…”; • Evitarea întreruperilor în timpul conversaţiei; • Etichetarea interlocutorului: “Eşti neserios, superficial etc.”; • Evitarea feed-back-urilor negative: “Nu sunt mulţumit de ce ai realizat/obţinut”; • Utilizarea sugestiilor constructive: Ar fi mai bine dacă data viitoare ai face…!; • Evitarea criticii sarcastice: “Eşti ridicol!”

16. Atitudini ale consilierului • CONGRUENŢA: Se referă la concordanţa dintre comportamentele consilierului, pe de o parte, şi convingerile sale intime, pe de altă parte. Deci o persoană congruentă este o persoană autentică. Prin urmare, în actul de consiliere este de preferat să nu exprimăm idei sau chiar convingeri în care nu credem cu adevărat. Falsitatea va fi uşor depistată de cel consiliat, iar eşecul intervenţiei este astfel aproape cert. Lipsa de autenticitate duce la pierderea încrederii elevului în consilier.

17. Atitudini ale consilierului • Colaborarea presupune capacitatea profesorului care face consiliere de a implica elevul în luarea de decizii pentru dezvoltarea personală. Aici, rolul consilierului este de a-l ajuta pe elev să găsească cele mai relevante informaţii pentru a lua decizii responsabile. Totuşi, nu va oferi soluţii de rezolvare pentru problemele elevilor.

18. Metode şi tehnici folosite în consiliere • Ascultarea activă este o abilitate de bază în consiliere. Ea presupune respectarea unor condiţii: • Stabilirea unui contact vizual cu interlocutorul, fără însă a-l fixa cu privirea. • Limbaj corporal de aşteptare:faţa expresivă, înclinarea spre client, gesturi încurajatoare. • Comunicarea nonverbală: tonul şi intensitatea vocii, mimica, gestica să fie adecvate conţinutului şi stării afective a interlocutorului; • Calitatea vorbirii: ton cald; ritm ponderat. Se vor evita: • Ascultarea “de suprafaţă”, în care consilierul doar pare că urmăreşte ce spune elevul; • Întreruperea elevului în mijlocul frazei; • Ascultarea dar a ceea ce se aşteaptă sau e interesat consilierul să audă; • A se simţi jignit dacă elevii au atitudini sau valori diferite de cele ale sale.

19. Metode şi tehnici folosite în consiliere • Observarea elevilor: Consilierul va observa doi indicatori importanţi: comportamentul verbal şi cel nonverbal al elevului, dar mai ales armonia, respectiv neconcordanţa dintre ele. Astfel, orice discrepanţă dintre cele două oferă informaţii despre situaţia descrisă de consiliat. • Formularea întrebărilor: Nu va fi asemenea unei interogări, considerată o tehnică invazivă. Tipurile de întrebări ce vor fi folosite sunt: închise, justificative, ipotetice şi deschise. Întrebările închise duc la răspunsuri prin DA şi NU, de aceea vor fi evitate cât mai mult Întrebările justificative (“De ce…?”) sunt asociate cu sentimentul de vinovăţie şi vor fi evitate de consilier.

20. Metode şi tehnici folosite în consiliere Întrebările ipotetice sunt utile pentru explorarea alternativelor decizionale ce stau la îndemâna consiliatului. De exemplu, întrebarea “Cum ai vrea să fii peste X ani?” explorează posibilităţi, dorinţe. Întrebările deschise permit consiliatului să îşi exprime gândurile, sentimentele, valorile, să descrie situaţia, clarificând-o treptat, să se descopere pe sine, în timp ce este ascultat activ de către consilier.

21. Metode şi tehnici folosite în consiliere • Oferirea de feed-back se manifestă prin întăriri, încuviinţări verbale sau nonverbale, într-un cuvânt prin probe pentru elev că este ascultat. Consilierul va fi atent la următoarele aspecte: • Feed-back-ul se va oferi mai ales pentru acele aspecte pozitive manifestate în comportament; • Acesta trebuie să fie specific, concret, raportat la o dimensiune precisă; • Va fi oferit pentru acele comportamente şi atitudini ce pot dfi schimbate de consiliat; • Va fi oferit imediat după comportament, pentru a fi eficient.

22. Metode şi tehnici folosite în consiliere • Furnizarea de informaţii Profesorul consilier identifică pe parcursul consilierii cunoştinţele, valorile elevilor şi furnizează informaţii pentru completarea lacunelor informaţionale. De pildă, elevii pot să posede informaţii incomplete sau eronate despre consumul de alcool sau drogur, despre HIV/SIDA etc. Si aici se impun câteva precauţii: • Folosirea unui limbaj adecvat, pe înţelesul elevului; • Oferirea de surse de informaţiii valide, verificate, pe care elevii le vor explora uneori singuri; • Oferirea a suficiente informaţii pentru ca elevii să decidă responsabil.

23. Metode şi tehnici folosite în consiliere • Parafrazarea presupune reformularea a ceea ce elevii au spus, prin reluarea a ceea ce e esenţial în mesaj. Asfel, atât consilerul cât şi consiliatul clarifică problema. Exemple de formule: “Ceea ce spui tu se referă la…”; “Cu alte cuvinte…”. • Sumarizarea reprezintă o tehnică ce permite concentrarea ideilor celor mai importante din relatarea/descrierea consiliatului. Scopul este recapitularea discursului şi încheierea acestuia. • Reflectarea exprimă înţelegerea de către elev a conţinutului informaţional, dar şi a sentimentelor, emoţiilor elevului. Uneori e mai importantă reflectarea emoţiilor decât a conţinutului discuţiei, deoarece astfel elevul are sentimentul că este ascultat cu adevărat.

24. Metode şi tehnici folosite în consiliere • Specialiştii consideră că în activitatea de consiliere sunt folositoare şi metodele didactice cunoscute, precum: dezbaterea în grupuri sau perechi, problematizarea, jocul de rol, vizionarea de filme, comentarea unor texte sau imagini, realizarea unor proiecte, imaginarea unor situaţii etc. Nu sunt utile metodele didactice clasice, precum prelegerea, demonstraţia, exerciţiul etc. • Orice metodă specifică consilieri sau didactică va fi adaptată la situaţie şi la elev.

25. Teme ale activităţilor de consiliere şi orientare • Autocunoaştere şi respect de sine. Cunoaşterea de sine presupune o imagine de sine a elevului, dezvoltată pe parcursul copilăriei, prin trăirea diverselor experienţe pozitive şi negative, a succesului şi eşecului. Imaginea de sine şi respectul de sine pot fi dezvoltate prin activităţi mai generale sau mai specifice precum: focalizarea pe progres, dezvoltarea valorilor şi intereselor personale, stabilirea unor scopuri realiste, dezvoltarea unor pasiuni, hobby-uri, participarea la activităţi de autocunoaştere. Activitate: completarea individuală a fişei “Steaua respectului de sine”.

26. Teme ale activităţilor de consiliere şi orientare • Comunicare şi managementul conflictelor Deprinderile de comunicare şi relaţionare sunt factori protectori faţă de comportamentele de risc precum consumul de alcool, droguri, fumat sau faţă de situaţiile de criză – suicidul. Se impune îmbunătăţirea comunicării, prin învăţarea comunicării nonverbale, prin exersarea limbajului responsabilităţii şi prin comunicarea asertivă, opusă comunicării agresive sau pasive. Activitate: Mesaje care blochează comunicarea – limbajul responsabilităţii.

27. Teme ale activităţilor de consiliere şi orientare • Strategii de învăţare Adesea elevii se confruntă cu probleme în învăţare, manifestate prin învăţare superficială, nesistematcă, pe dinfară etc. Deprinderea unor strategii superioare de învăţare presupun elaborarea, înţelegerea şi organizarea materialului. Elaborarea presupune activarea cunoştinţelor anterioare pentru înţelegerea celor noi. Scopul este înţelegerea noilor cunoştinţe, prin relaţionarea cu ceea ce elevii ştiu deja. Organizarea materialului presupune gruparea informaţiilor în diferite categorii sau structuri. Se pot folosi: realizarea unui cuprins al materialului, schematizarea conţinutului (scheme, scenarii cognitive), reprezentarea grafică a materialului, sumarizarea.

28. Organizarea materialului se poate face încă din clasă, în momentul luării de notiţe. Exemplu: Sistemul Cornell de luare de notiţe. Alte teme la orele de consiliere şi orientare: Rezolvarea de probleme şi luarea de decizii; Stilul de viaţă sănătos; Psihosexualitate; Presiunea grupului; Stresul şi managementul stresului; Consilierea vocaţională Managementul clasei etc.

29. Temă: Elaboraţi proiectul unei unităţi de învăţare pentru o temă de consiliere la clasa la care sunteţi/aţi fost diriginţi. Tema va fi aleasă dintre cele care consideraţi că sunt de maximă importanţă pentru cât mai mulţi dintre elevii dumneavoastră. (3-5 pag.).

30. Va dorim succes in activitatea de Consiliere si orientare didactica Prof. Alexandru Sebastian