POPULAŢIE ŞI HABITAT – concepte şi perspective

1. POPULAŢIE ŞI HABITAT – concepte şi perspective

2. „Pentru prima dată în istorie, în anul 2008 peste jumătate din populaţia mondială adică 3,3 miliarde de oameni a ajuns să trăiască în oraşe” State of World Population 2007 – Unleashing the Potential of Urban Growth UNFPA – United Nations Population Fund

3. 11 iulie- “Ziua Mondială a Populaţiei” În anul 1974, O.N.U. a proclamat “Anul Internaţional al Populaţiei” şi a invitat, pentru prima dată în istorie, toate statele lumii la Conferinţa Mondială aPopulaţiei ale cărei lucrări s-au desfăşurat în luna august în capitala României. În acel an numărul populaţiei mondiale ajunsese la 4 miliarde locuitori iar 13ani mai târziu (1987) în ziua de 11 iulie populaţia lumii a atins cifra de 5 miliarde delocuitori. “Orologiul demografic” arăta la începutul mileniului trei o populaţie de 6miliarde de locuitori. Creşterea populaţiei mondiale este o problemă globală căreia i se caută explicaţii ştiinţifice şi i se propun strategii integrate la fel ca şi celorlalte problemecare au dobândit un statut global. În acest context, începând cu anii `90, România, ca şi majoritatea ţăriloreuropene, cunoaşte o schimbare a evoluţiei demografice, creşterea fiind înlocuită deun declin demografic.

4. POPULAŢIA (NUMĂR DE LOCUITORI) PE ZONE GEOGRAFICE

5. DENSITATEA POPULAŢIEI PE GLOB (NR. DE LOCUITORI PE KM PĂTRAT)

6. Distribuţia ratei natalităţii în lume

7. Explozia demografica din zorii societatii moderne, care a reprezentat materia prima pentru teoria lui Malthus, a avut loc in tari dezvoltate, in state unde revolutia industriala era in plina dezvoltare. Iesirea din criza care se putea prefigura pe baza discrepantei sesizate de catre Malthus a avut loc pe doua cai. Mai intai, dezvoltarea industriala a declansat un proces de ridicare a bunastarii, care a putut face fata evolutiei rapide a populatiei. O evolutie care pe buna dreptate nastea ingrijorare. De pilda, populatia Europei a evoluat de la aproximativ 50 de milioane, cat avea in 1600, la aproape 1 miliard la mijlocul secolului 20. La 1600 ea reprezenta o zecime din populatia lumii, la 1950 ajunsese sa reprezinte aproape o treime. Thomas Malthus 1766-1834 Populaţia lumii creşte în progresie geometrică iar resursele în progresie aritmetică

8. Creşterea populaţiei în raport cu resursele Resurse de subzistenţă Populaţie Timp

9. Evolutia populatiei in tarile dezvoltate si cele subdezvoltate (milioane locuitori)

10. Cresterea populatiei 1998-2025

11. Primele 10 taricelemai populate ale lumii (1997)

12. Provocări demografice din perspectiva UE şi a României în particular • Scăderea populaţiei • Îmbătrânirea demografică • Distribuţia urban - rural

13. Evoluţii demografice ale României în context european Scăderea populaţiei • România înregistrează una dintre cele mai importante scăderi ale populaţiei totale: • locul 3 din punctul de vedere al scăderii absolute a populaţiei în intervalul 2008 – 2009 (Germania – locul 1, Bulgaria – locul 2) • locul 6 ca şi modificare procentuală (Bulgaria – locul 1, Lituania – locul 2, Letonia – locul 3)

14. Evoluţii demografice recente în Uniunea Europeană (UE27)Tabelul 1. Ţările UE care înregistrează în intervalul 2007 – 2009 o scădere a populaţiei totale. Sursa: calcule realizate pe baza datelor Eurostat

15. Scăderea populaţiei – efecte • Efectele vor fi vizibile în sectorul privat şi public deopotrivă • Îngustarea pieţei interne • Dezechilibre pe piaţa muncii • Sectorul public va fi afectat în principal prin: • Sistemul de asigurări sociale • Sistemul de sănătate • Sistemul de învăţământ

16. Îmbătrânirea demografică Europa de Vest esteîn curs de îmbătrânire • Ca o consecinţă a: • Speranţa de viaţămai mare • Rata natalităţiişi fertilităţii înscădere A douatranziţiedemografică: • Scădere a natalităţii • Numărmaimic de căsătoriişi a căsătoriilor târzii • Căsătoriiinstabileşiratele de creşteredivorţ • Creştere ponderiiconvieţuirii în afara căsătoriei • Creştereanumărului de copiinăscuţiînafaracăsătoriei

17. Îmbătrânirea demografică - România • Simultan cu procesul de scădere a populaţiei totale, România înregistrează o tendinţă de îmbătrânire demografică; • Cauzele sunt atât sporul natural negativ (natalitate redusă combinată cu mortalitate ridicată) cât şi fenomenele migratorii • Previziunile arată că aceste tendinţe se vor menţine pe termen mediu şi lung

19. Distribuţia urban - rural • Urbanizarea este una dintre tendinţele globale generale • La nivel mondial, s-au înregistrat două valuri ale procesului de urbanizare: • În America de Nord şi în Europa, între 1750 – 1950: • populaţia urbană a crescut de la 10% la 52%, în cifre absolute de la 15 la 423 de milioane de orăşeni. • Simultan cu urbanizarea, Europa şi America de Nord au experimentat în această perioadă prima tranziţie demografică şi primul val de industrializare. • În regiunile mai puţin dezvoltate ale lumii, 1950 – 2030: • populaţia urbană în regiunile sărace ale globului va creşte de la 309 milioane în 1950 la aprox. 4 miliarde în 2030, procentul populaţiei urbane va creşte în zonele respective de la 18% la aproximativ 56%.

20. Statele Unite ale Americii Harta Lumii Europa Vazute noaptea

21. Evolutia populatiei mondiale urbane si rurale (milioane locuitori)

22. Evoluţia populaţiei pe medii de locuire rural-urban

23. Populaţia urbanăşi rurală, Ţările în curs de dezvoltate 1950 - 2025

24. Oraşele cu mai mult de 10 milioane de locuitori în 2015

26. Urbanization & the population question Source: Marshall, J. 2005

27. Mumbai (Bombay) / India Tokyo / Japonia Dhaka / Bangladesh New York (NY) / Statele Unite Shanghai / China

28. Source: Marshall, J. 2005

31. Distribuţia urban – rural în România • România experimentează procesul de urbanizare după 1950, în mod similar cu statele în curs de dezvoltare • 1985 este anul în care populaţia urbană depăşeşte pragul de 50% • În prezent, gradul de urbanizare a depăşit 55%

32. Tabelul 2. Distribuţia populaţiei pe regiuni şi pe medii în România - 2006

33. Efecte - provocări • Efectele tendințelor demografice actuale se manifestă mai puternic în mediul rural: • Îmbătrânirea populației rurale a României; • Emigrația afectează mediul rural; • Migrația internă rural – urban contribuie la depopularea satelor; • La nivel național sub jumătate din populația activă contribuia la fondurile de asigurări de sănătate și de pensii, procent care în mediul rural este mult mai mic • Tendințele demografice sunt îngrijorătoare în majoritatea regiunilor, în special în cele cu grad ridicat de urbanizare

34. Tabelul 3. Previziuni privind evoluţia pe regiuni a populaţiei României

35. Soluții? - Politici demografice • Politicile demografice au rezultate pe termen lung • Politicile demografice s-au manifestat până în prezent mai degrabă ca politici de protecţie socială, ceea ce poate explica lipsa rezultatelor semnificative

36. Politici economice generale: • Evoluţiile demografice din România au cu precădere cauze economice (exemple: emigraţia, natalitatea scăzută, migraţia rural - urban) • Politicile ce stimulează dezvoltarea regională generează externalităţi pozitive, contribuind la eliminarea cauzelor care generează tendinţele demografice nefavorabile • Politici sociale: • Obligativitatea participării la sistemele de asigurări sociale, pentru că în scurt timp România se va confrunta cu o criză profundă în mediul rural

37. DISTRIBUTIA ORASELOR În „Raportul Interimar privind Coeziunea Teritorială” al Direcţiei Generale pentru Politici Regionale a Comisiei Europene, făcut public în 2004, se susţine că pe teritoriul Uniunii (în care era inclusă şi Romania) sunt enorme dezechilibre teritoriale. Coeziunea teritorială face parte, alături de coeziunea economică şi de cea socială, din triada după care se fac politicile de dezvoltare europene, în urma cărora apar programele de dezvoltare aferente finanţate de UE. Dezechilibrele privesc atît bogăţia locuitorilor, dar şi accesul lor la transport, la energie, la telecomunicaţii, capacitatea de inovare a locuitorilor etc. Deasemeni pe întreg teritoriu al Uniunii Europene este remarcat, de autorii acestui raport, un mare dezechilibru între centru şi periferie.

38. DISTRIBUTIA ORASELOR Aceste decalaje le putem obseva şi noi cu ochiul liber fără nici un studiu. Dar ce este important în acest raport sunt criteriile de descriere a sistemului urban european pentru putem afla în ce ape se scaldă posibila Zonă Metropolitană Timişoara. Noţiunea după care se fac clasificări este „zona urbană funcţională” (FUA- Functional Urban Areas). După aceste criterii sunt în Uniunea Europeană 1595 de astfel de zone. Conform definiţiei date în Comunitatea Europeană, FUA este o aglomerare de peste 50.000 locuitori care are un nucleu urban de peste 15.000 locuitori. Din punct de vedere al importanţei acestor zone zone urbane funcţionale pentru politicile de planificare strategice, spaţiale şi financiare, s-au stabilit trei categorii ierarhice. Această ierarhie este stabilită în conformitate cu criterii ce analizează populaţia, transportul, turismul, industria, cunoaşterea, administraţia etc.

39. DISTRIBUTIA ORASELOR Cele trei categorii sunt „Zonele metropolitane de importanţă europeană (MEGA)”, „Zonele funcţionale urbane (FUA) de importanţă naţională sau transnaţională” şi „Zone funcţionale urbane (FUA) de importanţă regională sau locală” Dacă privim harta Uniunii Europene propusă de acest raport cu privire la tipologia zonelor urbane funcţionale putem constata o aglomerare a zonelor metropolitane de importanţă europeană într-un pentagon care are vîrfurile la Londra, Paris, Milano, Frankfurt şi Hamburg şi în zona noastră doar Budapesta, Bucureştiul şi Sofia îndeplinesc aceste criterii. În Romania mai există zone funcţionale urbane de de importanţă naţională sau transnaţională precum Iaşi, Cluj- Napoca, Braşov, Timişoara şi Constanţa şi o serie de alte zone funcţionale urbane de importanţă regională sau locală.

40. DISTRIBUTIA ORASELOR Zonele metropolitane de importanţă europeană, cele din prima categorie, sunt considerate motoarele de dezvoltare europene. Ele sunt polii de dezvoltare urbană la scara europeană. Aceşti poli sunt împărţiţi după forţa lor pe trei nivele şi anume zone metropolitane puternice, zone metrolitane potenţiale şi zone metropolitane slabe. Conform rapoartelor Uniunii Europene şi concentrarea zonelor metropolitane putenice este în pentagonul de care am pomenit. Din categoria a doua cea a zonelor metropolitane potenţiale fac parte Praga, Budapesta şi Varşovia. Ce însă este cu adevărat important pentru noi, locuitorii acestei zone, este că pe harta cu motoarele din afara pentagonului mai sus amintit la categoria zone metropolitane slabe în Romania apar două astfel de zone şi anume Bucureşti şi TIMIŞOARA. În zona noastră regională balcanică în această categorie mai sunt Sofia şi Atena. Această companie nu ne face decît onoare. Dar ne şi obligă

42. SISTEMELE URBANE Monocentric _ ce gravitează în jurul unui singur oraş –Estonia, Letonia, Ungaria, Slovenia, Malta Policentric _Polonia, Cehia, Slovacia, Romania, Bulgaria, Cipru Bucureşti reprezintă 9% din populaţie şi în jurul lui gravitează 15 oraşe cu o populaţie de 150.000-300.000 locuitori Budapeste reprezintă 17% cu doar 8 oraşe cu o populaţie de 100.000-200.000 locuitori.

43. DISTRIBUTIA ORASELOR Sunt două raţiuni antagonice care conduc fenomenul de distribuţie a aşezărilor şi anume există una economică care conduce la concentrarea populaţiei şi alta ecologică care conduce la distribuţia populaţiei în teritoriu. În anii 90 ai secolului trecut în orice strategie de dezvoltare a unei zone apar aceste două obiective şi anume obiectivul de creştere economică şi cel de menţinere a echilibrului ecologic. Pentru realizarea armoniei s-a introdus de curînd un al treilea obiectiv şi anume cel de echilibru social. Problemele economice au făcut ca în perioada industrializării populaţia să se mute în marile oraşe. În ultimii 30 de ani fenomenul s-a întărit şi mai mult. Exemplul Coreei este elocvent în 1960 avea 80% populaţie rurală ca în 2000 să aibă 20% populaţie rurală Romania doreste sa aiba in 2025 70%urban În anul 2000 în Manila în fiecare oră se adaugă 60 locuitori, în Delhi 47, în Lagos 21. Această migraţie se datorează faptului că în aceste oraşe s-au creat noi locuri de muncă, care au făcut ca tot mai mulţi oameni să vină pentru a căuta noi locuri de muncă. Treptat regiunea se deşertifică, dezechilibru dintre oraş şi sat creşte, oraşul devine tot mai bogat.

44. DISTRIBUTIA ORASELOR Regiunea va avea cel mai ridicat standard în centru şi cel mai sărac la periferia sa. De exemplu în anul 2000 producţia New York-ului este mai mare ca cea a întregii Brazilii, producţia Los Angeles-ului este jumătate ca cea a Chinei, producţia Londrei este aproape ca cea a întregii Suedii, sau cea a Mexico-City este puţin mai mică ca cea a Indiei. În anumite ţări care încearcă să controleze această creştere prin redistribuire prin subvenţii se încearcă echilibrarea zonelor care stau prost. Problemele ecologice sunt datorate poluarii excesive, din cauza circulaţiei auto, a deşeurilor, sunt datorate lipsei de apă, a lipsei de locuinţe, a densităţilor prea mari etc. Impactul negativ al prezenţei umane poate fi minimizat dacă există o distribuţie corectă a populaţiei în teritoriu. Costul pe cap de locuitor este mult mai ridicat într-un oraş mare din cauza utilităţilor, a facilităţilor decît într-un oraş mic.

45. ORAŞELE ÎN TERITORIU Un oraş mare funcţionează ca un magnet . Lîngă el este foarte greu să reziste un oraş mic. Migraţia populaţiei de la sat sau din micile oraşe către cele mari este un fenomen previzibil, chiar dacă la sat are ceva mîncare şi o locuinţă şi în noul oraş mare nu este sigur pe acestea. Aceste orăşele îşi pot găsi soluţia salvatoare doar dacă se stabilesc nişte priorităţi şi anume: 1. restructurarea ecomonică. Este nevoie de descentraizarea industriei în oraşele mici (Recaş) Stimularea pentru cultivarea legumelor 2. zonificarea . Centuri de verdeaţă ca zone bine definite (Ottawa) 3. Sevicii sociale. Micile oraşe pot adăposti servicii sociale, locuri pentru weekend, tabere pentru copii, pentru pensionari Sunt funcţiuni pe care oraşul mare ar fi de dorit să şi le mute în cele mici.

48. SPRIJINIREA DEZVOLTĂRII DURABILE A ORAŞELOR – POLI URBANI DE CREŞTERE -Axă prioritară a POR 2007-2013- Două tipuri de abordări privind dezvoltarea urbană: • Poli de creştere – centrele urbane mari şi arealul lor de influenţă • Poli urbani de dezvoltare – municipii şi oraşe

49. Dezvoltarea policentrică în sprijinul competitivităţii regionale şi dezvoltării teritoriale • Obiectivulgeneral al Conceptului strategic de dezvoltareteritorialăRomânia 2030 Integrarea României în structurile teritoriale europene prin: • afirmarea identităţii regional-continentale • dezvoltarea competitivităţii • creşterea coeziunii teritoriale • dezvoltarea teritorială durabilă

50. Obiectivele specifice Conceptului strategic de dezvoltareteritorialăRomânia 2030 1. Racordarea teritoriului naţional la reţeaua europeană şiinter-continentală a polilor şi coridoarelor de dezvoltare 2. Structurarea şi dezvoltarea reţelei de localităţi urbane3. Stimularea solidarităţii funcţionale urban-rural şi dezvoltarea rurală adecvată diferitelor categorii de teritorii 4. Consolidarea şi dezvoltarea reţelei de legături inter-regionale 5. Protejarea, dezvoltarea şi valorificarea patrimoniului natural şi cultural