Strategii de evaluare

1. Strategii de evaluare Falnicu Florin – S.A.M. nr.2 Vernesti, sam2vernesti@yahoo.com

2. Astăzi coexistă două sisteme de evaluare. Primul este tradiţional, secular şi deci puternic ancorat în mentalitatea actorilor săi. Pe lângă acesta, şi oarecum împotriva lui, s-a dezvoltat, sprefinalul anilor 60, o altfel de evaluare... pe care am putea s-o numim drept modernă.., prin excelenţăformativă, integratăprocesului de învăţare (Vogler,2000).

3. 1. Ce este evaluarea? Evaluarea s-a impus in ultimii ani ca una din problemele majore in educaţie şi învăţământ. Multiplele schimbări de concepţii sociale, politice etc. determină reconfigurări şi în ceea ce priveşte evaluarea. Conceptul care a modificat întreaga pedagogie a ultimelor decenii este cel de „evaluare formativă”. Acest concept afirmă evaluarea ca mijloc de formare a elevului şi facilitează monitorizarea evoluţiei competenţelor sale. Ţine de notorietate faptul că, din perspectiva abordării curriculare şi sistemice a procesului de învăţământ, evaluarea face parte integrantă dintr-un tot, nu trebuie tratată izolat, ci în strânsă corelaţie cu celelalte activităţi prin care se realizează procesul de învăţământ, cu predarea şi învăţarea.

4. Demersul strategic evaluativ • Parcursul strategic al oricărei evaluări educaţionale implică: • Stabilirea beneficiarilor evaluării • Stabilirea agenţilor evaluării • Justificarea evaluării respective • Stabilirea obiectivelor evaluării • Compatibilizarea manierei intrinseci de evaluare cu modul de predare- învăţare prealabilă • Identificarea constrăngerilor • Stabilirea obiectului evaluării • Estimarea realistă prealabilă a eventualei rezistenţe a celor ce vor fi evaluaţi • Asigurarea/procurarea/elaborarea instrumentelor de evaluare, atât a celor standardizate, cât şi a celor construite de evaluator • Plasarea optimă în timp a debutului evaluării şi stabilirea duratei acesteia • Exprimarea opţiunii pentru maniera de interpretare a rezultatelor evaluării • Stabilirea modului de valorizare a rezultatelor/concluziilor evaluării care trebuie materializate în decizii postevaluative: de recuperare/progres/schimbare.

5. 2. Strategiile evaluative normative sau comparative Acestea sunt strategii tradiţionale, care datează de secole. Pe scurt, se realizează o selecţie a elevilor în funcţie de accesul lor la anumite standarde de conţinut. Modelul teoretic al selecţiei a fost oferit de baza statistică a renumitei „curbe îm formă de clopot” a lui Gaussintrodusă la începutul secolului trecut pentru studierea diferenţelor individuale. Astfel, criteriile de notare şi instrumentele de evaluare a performanţelor şcolare ale elevilor trebuie să conducă la o clasificare a elevilor într-unul din intervalele de pe curba distribuţiei amintită mai sus. Strategiile instructiv-educative care duc la astfel de rezultate sunt normative sau, altfel spus, comparative. Elevii sunt ierarhizaţi în clasă. Invariabil, elevii sunt „etichetaţi” (bun, slab, mediu etc.) în funcţie de poziţia de pe curba lui Gauss. Din fericire există în mod cert tendinţa de înlocuire a evaluării comparative cu evaluarea prin obiective. În sprijinul acestei afirmaţii avem cel puţin două argumente: Toate programele disciplinelor din Curriculum Naţional conţin obiective-cadru şi obiective de referinţă. În învăţământul primar elevii nu mai sunt premiaţi, ci fiecare primeşte diplomă pentru rezultate deosebite la disciplinele la care a obţinut calificativul „Foarte bine”.

6. 2.1 Strategiile evaluative criteriale sau evaluarea prin obiective Acest tip de evaluare lucreză cu noţiunea de „standard minim acceptat” sau „performanţă minim acceptată”., care exprimă pragul de reuşită a unui elev într-o anumită situaţie educaţională. Deşi evaluarea comparativă poate părea desuetă şi chiar greşită, ea nu trebuie complet ignorată, ci limitată la strictul necesar. Practic, cele două tipuri de strategii trebuiesc uzitate într-o relaţie de complementaritate.

7. 2.2 Evaluarea iniţială- evaluarea formativă- evaluarea sumativă • Cele trei tipuri de strategii menţionate în titlu reprezintă rodul combinării a trei criterii care merită menţionate în acest articol: • cantitatea de informaţii care trebuie acumulată de către elev şi supusă evaluării; • axa temporală la care se raportează evaluarea; • sistemul de referinţă pentru emiterea judecăţilor de valoare asupra rezultatelor evaluate.

8. 2.3 Evaluarea iniţială Evaluarea iniţială nu are rol de control, este diagnostică, stimulantă şi indică planul de urmat în procesul de învăţare. Această formă de evaluare are semnificaţia unei punţi de legătură între două faze ale parcursului şcolar. Ea semnalizează necesitatea unui program de recuperare a noţiunilor fundamentale ce vor fi implicate în activităti de învăţare ulterioare.

9. 2.4 Evaluare formativă Esenţa acestui tip de evaluare constă în faptul că aceasta trebuie să fie integrată în mod constant şi operativ pe tot parcursul procesului instructiv. Ea are ca finalitate remedierea lacunelor sau erorilor săvârşite de elevi. Evaluarea formativă devine utilă atât pentru elev căt şi pentru profesor, în sensul că elevului i se oferă o confirmare – feedback – a învăţării iar profesorul poate detecta dificultăţi, confuzii sau greşeli, putând astfel interveni în sensul ameliorării situaţiei şi/sau tratării diferenţiate a elevilor.

10. 2.5 Evaluarea sumativă sau „certificativă” • Se cuvine aici să punctăm câteva caracteristici esenţiale ale evaluării de tip sumativ: • este o evaluare de bilanţ care intervine la sfârşitul unui ansamblu de sarcini de învăţare; • evidenţiază efectul terminal rezultat de pe urma învăţării; • este atăt internă căt şi externă (ex. bacalaureat); • se încheie cu atribuirea unei note sau a unui calificativ, a unui certificat sau a unei diplome; • furnizează informaţii de bilanţ în vederea aprecierii într-o formă globală a realizării obiectivelor generaleale unei programe.

11. Dintr-o perspectivă modernă, evaluarea sumativă este construită de către toţi participanţii- deci elevii ştiu la ce se aşteaptă- şi definită în funcţie de criteriile de corectare stabilite împreună. Astfel, această colaborare are ca finalitate un proces de evaluare just şi echitabil, cu adevărat pus în slujba elevului. Ca lucrurile să ia turnura dorită, profesorul trebuie totuşi să îşi asume anumite riscuri, adică să accepte negocierea, confruntarea şi să aibă tot timpul o atitudine deschisă spre nou.

12. Fişă de evaluare broşură realizată de către elevii clasei a VII-a în cadrul proiectului -Matters of the heart- exemplu de evaluare prin obiective

13. We often find it difficult to say what we want, especially because we use a foreign language. The ultimate scope of this project is to raise confidence in ourselves, through teaching us how to use every means at hand. We may have something to say, but how can we make our voices heard? MATTERS OF THE HEART SAM NR. 2 VERNESTI COM. VERNESTI, JUD. BUZAU POTERASU FLORIN, CRISTEA ALEXANDRA si BAJENARU DIANA TEL/FAX:0238511182 sam2vernesti@yahoo.com

15. 4. Bibliografia [1] D. Potolea, I. Neacşu, Romiţă B. Iucu, I. Pânişoară, Pregătirea Psihopedagogică, Polirom, Iaşi, 2008, pp 305 – 320 [2] I. Jinga, E. Istrate, Manual de Psihopedagogie, All, Bucureşti, 2006, pp 385-415 [3] http://www.cancelarianationala.ro/ [4]educate.intel.com