RELA Ţ IA NARATOR - PERSONAJ

1. RELAŢIA NARATOR - PERSONAJ Prof.Geanina Avram

2. RelaţiaNarator - Personaj • Relaţia dintre personaj şi narator se concretizeazăîn trei tipuri de viziune: • N > P (viziune din spate) - Nştie mai multe decât P, vocea narativă are acces nu numai la cunoaşterea gândurilor, dorinţelor ascunse ale P, dar poate analiza simultan gândirea mai multor personaje, la fel de bine cum poate aduce in prim plan evenimente a căror desfăşurare depăşeşte posibilitatea de percepţie a unui singur personaj; • N=P (“împreuna cu”) Nştie tot atât cât ştie şi P, deoarece adesea N=Pşi astfel vocea narativă nu poate oferi o soluţie asupra desfăşurării evenimentelor decât în momentul în care personajul insuşi reuşeşte să o găsească. Naraţiunea decurge la persoanaI (cel mai frecvent) sau la persoana a III-a, N poate urmări unul sau mai multe personaje, identificându-se cu privirea acestora (personaj reflector); • N < P (viziune din afară) - Nştie mai putin ca oricare dintre P, descrie numai ce vede şi ce aude, insă nu pătrunde in conştiinta nici unui personaj.

3. Tipul Narativ • Tipul narativ (Lintvelt, 1996) - orientarea cititorului în funcţie de distincţia narator / actor (personaj): • Auctorial- punctul de greutate al naraţiunii este naratorul care prezintă universul ficţional dintr-o perspectivă omniscientă, nelimitată: romanul realist (Ion de Liviu Rebreanu); • Actorial- accentul cade asupra naratorului-personaj (actor): presupune centrarea întregului discurs pe o singură interioritate care permite astfel accesul direct al cititorului la procesele psihice: romanul subiectiv (Ultima noapte de dragoste... de Camil Petrescu); Nota bene! În aceeaşi operă literară poate coexista perspectiva actorială cu cea auctorială.

4. Personajul • Categorie fundamentală a operelor epice şi dramatice, instanţa narativă ce ocupă locul principal în sistemul operei literare, alături de alte categorii teoretice, precum istorie, discurs, spaţiu, timp. • Construcţia personajului se realizează prin asocierea a doua dimensiuni: social-exterioară, psihologică-interioară. • Personajul ia naştere prin portret, făcut de narator sau de către alte personaje şi prin evoluţia sa de-a lungul operei.

5. Portretul • Portretul– reprezintă concretizarea unui personaj, defineşte trăsăturile care permit identificarea şi analizarea acestuia. • Tipuri de portret: • exterior - trasaturile fetei, imbracamintea, vocea; • interior (psihologic, moral) - trasaturile de caracter ale personajului, calitatile §i defectele, aptitudinile, gesturile; • mixt (flzico-psihologic).

6. Tipuri de personaje • Tipuri de personaje • a)după gradul de implicare şi locul ocupat în economia operei:principal, secundar, episodic, central, periferic, titular (eponim); • b) dupăînsuşirile evidente: pozitiv/negativ, erou central (protagonist)/antagonist; • c) după gradul de evoluţie: linear (previzibil), plat/rotund (evolueaza),complex; • d) E. M. Forster în lucrarea “Aspecte ale romanuluii”face distincţia dintre două tipuri de personaje: • Plat (imobil):construit in jurul unei singure idei sau calităţi, poate fi prezentat într-o singură frază, este definit de-a lungul întregii opere printr-o Constantă, necunoscând o evoluţie sau o involuţie din punctul de vedere al trăsăturilor iniţiate (static); • Rotund (mobil):este de cele mai multe ori, personajul principal al naratiunii, poate suferi transformari faţă de momentul iniţial, reacţiile lui sunt imprevizibile. • e) dupăcomplexitateacaracterului: • Personajahileiclinear, previzibil, sângeros, inflexibil, îşi acceptă cu demnitatedestinul, vertical, solar, apolinic (seninatateă): LeonidaPascolopol (G. Călinescu, Enigma Otiliei), • Personajodiseic(Ulise) - complex, labirintic, imprevizibil, dionisiac: Dan-Dionis (M. Eminescu, SarmanulDionis).

7. Tipuri de personaje • Tipuri de personaje • f) în funcţie de apartenenţa la o clasa socialăanumită(asupra căreia se puneamprentaepocii) sau la o categorie general umană(indiferent de piramida socială specificăvremii): • personaj tip: ciocoiul, miculburghez; • personajcaracter: avar, demagog, arivist, slugarnic. • g) din punctul de vedere al importanţeiîn sferarelaţiilorpersonajelor: • personaj-catalizator- indeplineştenumai o functie, este schematic realizat din perspectivapsihologică, dareste fundamental pentrudezvoltareafiruluinarativdeoareceactionează ca un catalizator al conflictului. (De exemplu, poatefiobiectul disputei - femeiaiubită de rivali: Florica in romanulIon); • personajul - reactiv- implicatefectiv in acţiune, complex din punct de vederepsihologic, ocupă o parte semnificativăîn desfăşurareaconflictului. (Ex: Aglae, Stanică, Felix în romanulEnigma Otiliei); • personajul-figurant - estenecesarîn economia acţiuniipentru a se puteacreauniversulopereiliterare. • h) dupăfelulîn care acţionează: • personaj individual (Alexandru Lăpuşneanul); • personajcolectiv(mulţimea, armata etc.).

8. Tipuri de personaje • Tipuri de personaje • i) din punct de vederenaratologic: • personajul-reflector - purtătorul de cuvant al autorului, acţionează ca un liantîntreplanurilenaraţiunii, filtreazăşiinterpreteazăaspectelerealităţii, poateocupa o poziţie centrală(personaj principal) sau marginală(personajsecundar, episodic). Ex: Mini siNoryin “Concert din muzicade Bach”, H. Papadat-Bengescu; • personajul-narator(narează) esteîn acelaşi timpşi naratorşi personaj-actor, joacăun rol esenţial în evenimentelenarate, fiind de obiceiprotagonistul acţiunii. Ex: Fred Vasilescu, Ştefan Gheorghidiu. • j)altetipuri de personaje: • - personajul alter-ego - este purtătorul de cuvânt al autoruluiîn romanul realist; prinacest tip de personajautorul asigurăun grad mai mare de obiectivitatediscursului. • - suprapersonajul-realitate cu functie simbolică(un loc, un eveniment, un obiect) care are o valoare centralăîn opera literară; determină acţiuni importanteşi se aflăîn relaţie cu personajeleprincipale cărora le configureazădestinul.Ex: drumulîn romanul“Ion”de LiviuRebreanu, hanulîn “Hanul Ancuţei”de MihailSadoveanu; • - personajuleponim(titular) - personajulal cărui numeesteilustrat de titlulopereiliterare; • - antieroul-personajul care iese din tipologia clasicăa eroului-Gavrilescuîn “La ţiganci”de MirceaEliade, Harap-Alb în “Povestea lui Harap-Alb”de Ion Creangă; • - personajul absent, care nu apareca prezenţa în istorie, cidoarîn discurs, trăsăturile sale pot fireconstituitedoar ulterior prin rememorări sauevocari. Ex: Nechifor Lipan in “Baltagul”, M. Sadoveanu; • - personajulsimbol- estereprezentativpentru o anumitacategorie umană, devenindsimbolulacesteia (ex: Nechifor Lipan estesimboluloamenilor de la munte).

9. Modalităţi de caracterizare • Modalităţi de caracterizare • caracterizarea directă: • - realizată de narator (portretfizic, moral, comentariiexplicite, aluzii); • - autocaracterizare (mărturisiri, autoanalize); • - realizată de altepersonaje (mărturii, descrieri). • caracterizare indirectă: • - rezultă din acţiuni, atitudini, opinii; • - mediulîn care trăieşte, familia, casa, grupul social; • - limbajulfolosit (registru, particularităţi).

10. Realizatori, Bibliografie • Bibliografie: • “Comunicare ficţională şi nonficţională” de Anda Grif, Diana Olah, Ioana Enescu, Gabriela Şerban, editura “Diversitas”, 2003 • Autori: • Prof.Geanina Avram (coordonare) • Elev Dragoş Dinulescu (redactare) • Colegiul Naţional “Mircea cel Bătrân”