Internetul și democrația

1. Internetulși democrația Ana Guțu Doctor, profesor ULIM Președinta Comisiei Cultură, Știință, Educație și Media, APCE Președinta Comisiei Politică Externă și Integrare Europeană, Parlamentul RM ULIM, Symposia bibliotecarum, 19.02.2014

2. Probleme abordate: • Democratizarea informației • Democratizarea cunoașterii • Democratizarea procesului decizional

3. Raportul Comisiei Cultură, Știință, Educație, Media, APCE, 29.01.2014 – InternetulșI politica • Eurostat 2012 • 76% din familii UE au acces la internet la domiciliu • 60% au utilizat internetul zilnic • 61% au consultat presa on-line • 52% au publicat mesaje pe rețelele sociale

4. Democratizarea informației - Sfârșitul oligopolului informațional • Frontiera între discursul public și cel privat dispare, oamenii se pot exprima în timp real despre un eveniment, despre o opinie, atitudine, (Dominique Cardon) • Pe lângă spațiul public și cel privat Jurgen Habermas deosebește și ”spațiul social” • Informația pe web este produsă de o manieră liberă, descentralizată, fapt care pune capăt puterii unor cercuri înguste de producători de informație.

5. Democratizarea informației – democratizarea comunicării • Noile tehnologii schimbă paradigma comunicării :

6. Democratizarea informației • Din simplu consumator al informației fiecare poate deveni generator de informație, comentator și chiar co-autor. • Informația se transformă într-un patrimoniu popular, accesibil, vizibil și capabil să circule cu viteza luminii. • Informația se eliberează de sub tutela ”decidenților” media, care dictau până în prezent ce informație să dea, la ce oră și sub ce formă.

7. Democratizarea cunoașterii • Cunoașterea nu mai este percepută ca o sursă elitistă, deseori inaccesibilă, ci ca un patrimoniu democratic, la care pot avea acces segmente largi de populație (biblioteci on-line, surse autentice, științifice, puse la dispoziția tuturor cetățenilor). • Noile tehnologii și internetul contestă uneori și misiunea clasică a universităților – apare învățământul la distanță – universități deschise, programe de studii la distanță, școlarizări la distanță etc.

8. Democratizarea cunoașterii • Utilizatorul de internet poate deveni el însuși generator de informație științifică sau enciclopedică (exemplul Wikipedia) • Profesorii universitari decid asupra accesului liber la texte de cursuri, metodologii, prelegeri, resurse științifice proprii - massive open online course, MOOC sau cours en ligne ouvert à tous – CLOM – cursuri on-line deschise și masive (termen propus de Stephen Downes, canadian, și George Siemens, mexican, specialiști în învățământul la distanță).

9. Democratizarea procesului decizional • Helen Margetts consideră că ”internetul întărește puterea controlului popular și prin urmare, întărește democrația”. • Profesorul Helen Margetts consideră că participarea la rețelele sociale Facebook, Twitter ș.a., participarea la discuții sociale pe web încurajează activismul politic al cetățenilor și îi determină să ia decizii în materie de opțiuni politice.

10. Democratizarea procesului decizional • Cu internetul, cetăţenii şi-au consolidat capacitatea de a se auto-organiza în mişcări şi au modificat percepţia rolului lor în societatea modernă: • ei vor să fie mai bine ascultaţi şi revendică o mai mare influenţă în procesul decizional. • Internetul este teritoriul unde se naşte, creşte şi moare o nouă voinţă de participare democratică, el oferă noi mijloace pentru a concretiza această voinţă. • De fapt, internetul democratizează democraţia.

11. Democratizarea procesului decizional Internetul nu este o lume fără probleme, deoarece există şi altă parte a medaliei, o parte obscură care nu poate fi ignorată. Aceleaşi instrumente care consolidează libertăţile noastre devin periculoase atunci când utilizarea lor este redirecţionată. • Pe web adevărul se confundă cu minciuna şi informaţia cu dezinformarea și manipularea; • gândirea liberă coexistă cu îndoctrinarea; • disponibilitatea pentru diversitate merge mână în mână cu exprimarea intoleranţei şi urii; • proiectele de colaborare şi serviciile online se dezvoltă împreună cu cele de piratare şi noile forme de terorism informatițional; • dezvoltarea activităţilor economice merge mână în mână cu criminalitătea organizată ; • speranţa celor nedreptățiți de a fi auziţi riscă să fie supusă cenzurii şi represiunilor.

12. Internetul și drepturile omului • Dacă e nevoie să păstrăm caracterul disponibil al Internetului şi neutralitatea sa, atunci trebuie să împiedicăm cu orice preț ca Pânza să devină o zonă de nesiguranţă, de nerespectare a drepturilor, o maşină tentaculară ce funcţionează în afara oricărui control democratic. • Trebuie să asigurăm respectarea drepturilor omului şi statului de drept atât pe Pânză, cât şi în stradă. Nu putem accepta niciun compromis privind respectul deplin al valorilor noastre fundamentale.

13. Evenimente de contestare politică și cetățenească via Internet • Revoluția Twitter Republica Moldova, 7 aprilie 2009 • Primăvara arabă, 2010, 2011, 2012 (Tunisia, Egipt, Livia, Siria) • Mișcarea Ocupy din Time Square, New-York, SUA, • Greva medicilor în corturi, Israel, 2011, • Mișcarea Anonimous, împotriva ACTA • Mișcarea Indignados, Spania, Puerta del Sol, 2011 etc

14. ”Democrația lichidă” • Democrația lichidă (LiquidFeedback) este un program gratuit, utilizat de anumite organizații, inclusiv partide politice, pentru a afla imediat opinia cetățenilor într-o anumită problemă. • Democrația ”lichidă” este un fel de formă tranzitorie între democrația directă (plebiscit) și democrația reprezentativă (parlamentarism)

15. Internetul și democrația • Internetul nu înseamnă nicidecum stoparea democraţiei reprezentative. În ciuda celor care pledează pentru o schimbare radicală a paradigmei democratice - Internetul nu permite aşa ceva. • Principiul reprezentării democratice rămâne a fi pilonul democraţiei. Concluziile recentului Forum Mondial al Democraţiei, desfăşurat la Consiliul Europei, iunie 2013, au confirmat-o.

16. Democrașia lichidă – arma partidelor fantome și populiste

17. 5 idei de bază ale rezoluției APCE • Lipsa de încredere a cetăţenilor în instituţiile democratice nu este o fatalitate: trebuie de sesizat oportunitatea de a reconecta, datorită internetului, instituţiile sociale, economice și politice cu cetăţenii, care s-au îndepărtat de ele. (în RM – programul e-guvernare) • Deoarece internetul este indispensabil pentru viaţa democratică, accesul la Internet nu trebuie să devină o nouă sursă de discriminare.

18. 5 idei de bază ale rezoluției APCE • Trebuie de garantat o protecţie eficientă a libertăţii de informare pe Internet: dar aceasta înseamnă că trebuie de acţionat pentru a preveni riscurile de distorsionare a informaţiei şi de manipulare a opiniei publice. • Este nevoie de promovat auto-reglementarea, dar aceasta nu este suficient. Iată de ce este propus, printre altele, de luat în considerare următoarele:

19. 5 idei de bază ale rezoluției APCE • Stabilirea unei instituţii independente pentru expertizarea algoritmelor motoarelor de căutare, care filtrează şi condiţionează accesul la informaţii şi cunoştinţe pe reţea; • Elaborarea principiilor şi normelor generale pentru a încadra noile practici de sondaje semantice; • Elaborarea unei reglementări pentru a preveni abuzurile contra vieţii private sau de familie şi anume trolling-ul;

20. 5 idei de bază ale rezoluției APCE • Trebuie de evitat ca mecanismele de supraveghere însăşi să pună în pericol libertăţile fundamentale, scufundându-ne în scenarii demne de lumea lui George Orwell. • Se propune Comitetului de Miniştri să lanseze redactarea unei Cărţi albe a Consiliului Europei privind „Internetul, Democraţia și politica” şi să implice toate părţile interesate în procesul de reflecție asupra:

21. 5 idei de bază ale rezoluției APCE • Posibilităţii de păstrare a disponibilităţii şi neutralităţii internetului, totodată asigurând respectarea drepturilor fundamentale, securitatea naţională şi eficacitatea luptei contra crimei; • Posibilitatea de consolidare, datorită internetului, a participării populare în guvernanţa societăţilor noastre.

22. Surse • Cardon Dominique, La démocratie Internet. Promesses et limites, Seuil, Paris, 2010. • Habermas Jürgen, L’espace public, Payot, Paris, 1993 • Raportul depus deProfesoara Helen Margettsdespre sesiunea a 2 a reuniunii comisiei din mai 2013, Lonbdra. Raportul este înregistrat cu numărul de document AS/Cult/Inf (2013) 04, ne-publicat.

23. Surse • Raportul și rezoluția ”Internetul și politica”: http://assembly.coe.int/nw/xml/XRef/Xref-DocDetails-FR.asp?fileid=20447&lang=FR&search=dHlwZV9zdHJfZnI6UsOpc29sdXRpb24=

24. Vă mulțumesc pentru atenție! Ana GUŢU Doctor, profesor universitar agutu@ulim.md www.anagutu.net