ELECTROCARDIOGRAMA (ECG)

ELECTROCARDIOGRAMA(ECG)

Metodă de investigare a activităţii electrice a cordului • Avantaje • Limite • Aproximaţii • Convenţii

+ + + + + + + D1 - + - - - - - - - - - R1 Teoria dipolului unic Sensul depolarizării şi repolarizării este acelaşi Sensul vectorilor este inversat. Sensul undei depinde de sensul vectorului faţă de electrodul pozitiv înregistrator.

R2 + + + + + + + + D2 - - - - - - - - - Sensul depolarizării este acelaşi cu cel al repolarizării Sensul vectorilor este inversat -

+ + + + + + + + + + D3 R3 - + - - - - - - - - - - Sensul depolarizării este inversat faţă de cel al repolarizării Sensul vectorilor este acelaşi

- + Linie izoelectrică Vector de depolarizare dublu, egal, de sens contrar şi simultan

- + Complex echidifazic Vectori egali şi de sens contrar

B - + A B A Vectori de sens contrar dar inegali

ELEMENTE ALE TRASEULUI ELECTROCARDIOGRAFIC • SEGMENT – PQ, QT • INTERVAL – PQ, QT • UNDĂ • Sens- pozitivă sau negativă • Morfologie – rotunjită sau ascuţită – viteza de condu cere • Înaltime – amplă sau mică – determinanţi: mărimea dipolului, distanţa electrozi – dipol şi unghiul 

Unghi  900 = proiecţie minimă Unul din factorii determinanţi ai amplitudinii undelor ECG Unghi  00 = proiecţie maximă + _

Tipuri de derivaţii ECG • Plan frontal • Bipolare (Einthoven) • Unipolare (augmentate, amplificate) • Plan orizontal • Precordiale stângi – uzuale • Precordiale posterioare - auxiliare • Precordiale drepte - dextrocardie

Vectorii cardiaci • I.Vectorul depolarizării atriale • II. Vectorul repolarizării atriale • III. Vectorii depolarizării ventriculare: • Vectorul septal • Vectorul principal • Vectorul bazei • IV. Vectorul repolarizării ventriculare

- DI + DI - DIII + - DII + DII DIII Derivaţii bipolare • Plan frontal – triunghiul Einthoven

aVR + + aVL + aVF Unipolarele membrelor

Undele Q şi S sunt obligatoriu negative. • Unda R este obligatoriu pozitivă. • Proiecţia vectorilor ventriculari înscrie unde diferite în funcţie de derivaţia care înregistrează (vezi aVR, V1, V2) Vectorii mici perpendiculari pe derivaţie nu se înscriu. Undele P, Q şi S nu sunt obligatorii în toate derivaţiile.

Caracteristici ale undelor segmentelor şi intervalelor ECG • Unda P – proiecţia depolarizării atriale • Segment PQ – zona de referinţă pentru traseu izoelectric • Interval PQ – timp de conducere AV • Unda Q – prima undă negativă a complexului neprecedată de undă pozitivă • Unda R – prima undă pozitivă a complexului precedată sau nu de undă negativă • Unda S – unda negativă a complexului care urmează unei unde pozitive

Faza terminală a ECG – tulburări de irigţie coronariană • Punctul J – joncţiunea dintre sfârşitul complexului ventricular şi segmentul ST • Segmentul ST – denivelare maximă admisă: 0,5 mm frontale, 1 mm precordiale - modifictă în leziune • Unda T- relaţia cu complexul ventricular; proiecţia vectorului de repolarizare ventriculară - modificată în ischemie

Condiţii de citire a unui traseu ECG • Etalonarea obligatorie • Viteza de derulare a hârtiei 25 mm /sec – 1 mm = 0,04 s; 50 mm/sec - 1 mm = 0,02 sec • Notarea derivaţiilor • Data şi ora înregistrării • Numele pacientului • Artefacte şi greşeli tehnice (împământare, poziţia electrozilor)

Etape în citirea ECG • Ritm • Frecvenţă • Ax electric • Zona de tranziţie în plan orizontal • Morfologia şi durata undelor, complexelor, segmentelor, intervalelor • Faza terminală • Indice Sokolov-Lyon • Deflexiune intrinsecoidă (dacă este cazul) • Diagnostic

Determinarea ritmului cardiac • Ritm sinusal – criterii • Prezenţa undei P • Morfologie şi durată normală • Intervale PQ normale şi constante • Frecvenţă cardiacă 60 – 90/min • Intervale RR constante (! Aritmia respiratorie)

Variaţii ale ritmului sinusal • Bradicardie sinusală – frecvenţă sub 60 b/min • Tahicardie sinusală – frecvenţă peste 90 b/min • Aritmie sinusală – intervale RR variabile

Determinarea frecvenţei cardiace • Metoda 1 – măsurarea unui interval RR • Metoda 2 – rapidă (Dubin – 300/150/100/75/60/50) • Metoda 3 – rigla de calcul ECG • Metoda 4 – a celor 6 secunde

Deteminarea axului QRS • Porneşte de la calcularea sumei algebrice a undelor complexului QRS, proiecţia rezultantelor pe două derivaţii alese, în jumătatea corespunzătoare rezultatului şi coborârea de perpendiculare din vârful fiecărui vector rezultant. • Metoda triunghiului Einthoven • Metoda triaxială • Metoda hexaxială • Metoda rapidă • Determinarea poziţiei electrice a inimii

- D I + - D II + - D III + - 60O - 120O 0O D I  180O +60O D II +120O D III Triaxa Bayley

Metoda rapidă • 1- unghi maxim – proiecţie minimă • 2 – unghi minim – proiecţie maximă • 3 – relaţii de perpendicularitate: • - DI -  aVF • - DII -  aVL • - DIII -  aVR

Metoda hexaxială

Ritm cardiac – ritmuri supraventriculare • Ritm sinusal • Aritmie respiratorie • Bradicardie sinusală • Tahicardie sinusală • Ritm de sinus coronar • Tahicardie paroxistică atrială • Fibrilaţie atrială • Flutter atrial

Tulburări de conducere • Atrio-ventriculare • Sindrom de preexcitaţie (WPW) • Boc atrio-ventricular • Grad I • Grad II • Tip I – perioade Wenckebach • Tip II - Mobitz • Grad III • Intraventriculare • Bloc de ramură dreaptă (BRD) • Bloc de ramură stângă (BRS)

Hipertrofii • HAD – unda P pulmonară • HAS – unda P mitrală • HVD: criterii – plan frontal, plan orizontal, faza terminală • HVS: criterii – plan frontal, plan orizontal, faza terminală

Tulburări de irigaţie coronariană • Ischemie – unda T • Leziune – segment ST • Necroză – unda Q

Diselectrolitemii, hipotermie • Hipocalcemie – creşterea intervalului QT • Hipercalcemie – scurtarea intervalului QT • Hiperpotasemie – unde T înalte, simetrice şi întârzieri de conducere, fibrilaţie ventriculară • Hipopotasemie – unde T turtite, inversta, apariţia undei U • Hipotermie – bradicardie, întârzieri de conducere, fibrilaţie ventriculară

ELECTROCARDIOGRAMA (ECG)