INFECTIILE CHIRURGICALE LOCALIZATE

1. INFECTIILE CHIRURGICALE LOCALIZATE DRAGOS SERBAN DAN DUMITRESCU

2. Generalitati • Infectia reprezinta ansamblul tulburarilor functionale si al modificarilor lezionale , locale si sistemice produse de reactia organismului la patrunderea si inmultirea germenilor patogeni. • Caracteristicile infectiei chirurgicale: • focarul infectios este, de regula, evident la examenul clinic; • etiologie polimicrobiana, cu formare de puroi; • caracter invaziv prin difuziunea germenilor patogeni din focarul infectios in regiunea respectiva sau in tot organismul; • focarul infectios necesita tratament chirurgical prin incizie, debridare, drenaj.

3. Generalitati Cauzele determinante sunt reprezentate de germenii infectiosi ce provin fie din mediul exterior, fie din flora proprie a bolnavului. Factorii favorizanti: • factorii generali sunt reprezentati de unele stari patologice congenitale sau dobandite, de varstele extreme, de scaderea rezistentei organismului; • factorii locali ce pot favoriza infectii sunt: - traumatisme severe; - piele si haine murdare ce vin in contact cu diferite plagi; - tulburari circulatorii; - corpi sau materiale straine din plaga; - tehnica chirurgicala incorecta; - durata mare a operatiei; - tuburi de dren; - zdrobiri de tesuturi;

4. Generalitati Clasificare: • Dpvd evolutiv: • acute: evolueaza rapid, cu debut brusc, semne clinice generale zgomotoase si necesita tratament de urgenta (celulita, flegmon, gangrena gazoasa, fasceita necrozanta); • cronice, prezinta o simptomatologie mai stearsa; • Dupa intinderea fenomenelor inflamatorii: • limitate (abces, furuncul, hidrosadenita); • difuze (celulita, flegmon, fasciita); • generalizate (septicemia, septicopioemia); • Dupa profunzimea leziunilor: • superficiale (supraaponevrotice); • profunde.

5. Generalitati Semne clinice: • Semnele locale: • roseata (rubor), expresie a vasodilatatiei locale; • caldura (calor), urmare a vasodilatatiei si activarii fluxului sanghin; • tumefactia (tumor), rezultat al exudatului lichidian si a diapedezei leucocitare, cu producerea de puroi; • durerea (dolor), produsa prin excitarea terminatiilor nervoase; • lezarea functieisegmentului respectiv (functio laesa); • Semne regionale: • limfangita reticulara sau tronculara; • adenita sau adenoflegmon; • Semne generale, in raport cu gravitatea infectiei: • ascensiunea termica; • frisonul; • tahicardia; • alterarea starii generale.

6. Generalitati Diagnostic paraclinic: • Leucocitoza (poate depasi 12000-15000/mmc), cu neutrofilie (85-95%) si devierea la stanga a formulei Arneth; mai rar, normoleucocitoza sau chiar neutropenie • Probe biologice de inflamatie: VSH, Fb, CRP cu valori crescute; • Cercetarea puroiului: • macroscopic: poate aduce informatii utile despre etiologie (pneumococ – verzui, stafilococ – inodor, alb, cremos, streptococ – fluid, anaerobi – fluid, cenusiu-murdar, urit mirositor) • bacterioscopia directa (coloratii Gram, albastru de metilen) • cultura cu antibiograma: identificarea agentului patogen si a sensibilitatii la antibiotice • Hemocultura: pozitivarea hemoculturii semnifica diseminarea infectiei, cand germenii izolati sunt aceeasi cu cei din focar • evaluarea statusului biologic: dozari ale ureei, creatininei, glicemiei, transaminazelor, amilazemiei – pot fi alterate • examenul sumar de urina: posibil cresterea densitatii urinare, cilindri hialini sau granulosi • explorari imagistice, in localizarile profunde (ultrasonografia, CT, RMN)

7. Generalitati Evolutie si complicatii: • evolutia infectiilor se face, de obicei, spre agravare, cu afectarea tesuturilor din jur sau cu tendinta la generalizare; • vindecarea spontana se obtine foarte rar; • complicatii: • extensii locale; • distrugeri de tesuturi vecine cu aparitia de hemoragii, tulburari neurologice, miozite, osteite, osteomielite; • septicemii, septicopioemii • metastaze septice Tratament: • profilactic: • evitarea traumatismelor; • tratarea corecta a plagilor sau altor traumatisme capabile sa produca infectii; • respectarea regulilor de asepsie si antisepsie in interventiile operatorii; • igiena pielii, antibioterapie;

8. Generalitati • medical: • rol adjuvant si se poate aplica atat inainte cat si dupa tratamentul chirurgical: - revulsii locale cu gheata sau antiseptice; - antibioterapie; - vaccinoterapia nespecifica; - tratament simptomatic: analgetice, antipiretice; Antibioterapia curativa: • ATB pot fi: • bactericide (distug germenii) – grupa Javetz I • bacteriostatice (inhiba multiplicarea lor) – grupa Javetz II • Asocierea a 2 sau mai multe ATB poate avea efect sinergic (se potenteaza unul pe altul), antagonic (efect mai mic decat suma efectelor izolate) sau indiferent • Alegerea ATB: conform antibiogramei (ideal)/ ATB bactericide cu spectru larg (cefalosporine de gen. III, IV)/ asocieri de ATB bactericide cu efect sinergic (ex. Peniciline sau cefalosporine+aminoglicozide) • Calea de administrare: orala (tranzit intestinal normal, toleranta digestiva buna)/intramuscular/intravenos

9. Generalitati • chirurgical: • este cel de baza si are drept obiective evacuarea puroiului si oprirea extensiei infectiei; • pentru tratarea focarului, in raport cu natura si gravitatea infectiei se executa: • incizii in zona de infectie care trebuie sa fie largi, in raport cu localizarea colectiei si formatiuniile anatomice vecine; • contraincizii; • debridarea tesuturilor ce formeaza septuri cu indepartarea celor mortificate si trasformarea colectiei intr-o cavitate unica; • excizia tesuturilor necrozate sau gangrenate, pana in tesut sanatos; • spalarea cavitatii restante cu solutii antiseptice; • drenaj; • pansament.

10. Abcesul cald • colectie purulenta localizata, care evoluaza cu semnele clinice cardinale ale inflamatiei (tumor, rubor, calor, dolor, functio laesa); • Clasificare: • superficiale, accesibile examenului clinic; • profunde, localizate la nivelul diferitelor organe; • Poarta de intrare: • solutie de continuitate la nivel cutanat (plaga, intepatura, escoriatie) • diseminare limfatica/hematogena (mai ales in cazul abceselor profunde, viscerale) • Agentul etiologic: • germeni piogeni (stafilococ-80%, streptococ, gram negativi, anaerobi); • substante chimice iritante sau necrozante injectate intramuscular (iod, nitrat de argint, solutii hipertone) • factori favorizanti: tare metabolice, diabet, alcoolism, casexie;

11. Abcesul Anatomie patologica: • cavitatea neoformata, alcatuita din 3 straturi: • intern (“membrana piogena”): fibrina, leucocite, germeni piogeni; • intermediar: tesut conjunctiv tanar, cu vase de neoformatie; • exterior: tesut conjunctiv scleros si infiltrat inflamator, “bariera fiziologica” impotriva extindarii supuratiei; • continut: puroi, alcatuit din polimorfonucleare, limfocite, microbi, resturi tisulare necrozate; • aspect variabil in functie de agentul etiologic: • gros, cremos, inodor – in infectiile stafilococice; • fluid, sero-purulent - in infectiile streptococice; • albicios, fluid, cu miros de “varza acra” - in infectiile cu E. coli; • cenusiu, murdar, fetid, cu gaze – in infectiile cu anaerobi.

12. Abcesul Semne clinice: a) generale: sindrom toxico-septic (febra 39-40ºC, frison, curbatura, anorexie); b) locale: • formatiune relativ bine delimitata, inconjurata de o zona de edem, cu semnele clasice ale inflamatiei prezente; • fluctuenta: semn patognomonic de colectie lichidiana, apare in 2-4 zile de la debut, prin ramolirea zonei centrale; • atentie la “falsa fluctuenta” a unor mase musculare (fesa) sau pulpei degetelui; • fluctuenta nu se percepe in colectiile profunde;

13. Abcesul Evolutie clinica stadiala: 1. Faza presupurativa (1-2 zile) • durere locala intensa, accentuata nocturn si de pozitia decliva a membrului afectat • tegumente rosii, calde edematiate • febra, frison, alterarea starii generale 2. Faza supurativa (abcedare): zilele 2-5 • durerea scade usor in intensitate, caracter de tensiune, devine pulsatila; • formatiunea creste progresiv in dimensiuni si prin ramolire centrala devine fluctuenta; • tegumentele supraiacente devin livide si se subtiaza central; • febra oscilanta, de tip septic 3. Faza de fistulizare (zilele 6-8) • fistulizare prin erodarea tegumentelor, cu evacuarea partiala a puroiului si ameliorarea semnelor generale; • in absenta tratamentului – supuratie cronica (sfacelurile si puroiul nu se pot evacua in totalitate spontan)

14. Abcesul Explorari paraclinice: • sindrom biologic inflamator: VSH, Fb, CRP, leucocitoza cu neutrofilie si deviere la stanga a formulei leucocitare; • ex. bacteriologic al puroiului (frotiu si cultura cu antibiograma) cu identificarea germenului si a sensibilitatii la antibiotice; Diagnostic diferential: • flegmonul (supuratie difuza); • abcesul rece (tbc) reincalzit (suprainfectat); • hematomul posttraumatic; • chist sebaceu infectat; • tumori benigne (lipoame, limfangioame) sau maligne (sarcoame, neoplasme cu evolutie rapida);

15. Abcesul Evolutie si complicatii: • in absenta tratamentului, tendinta de fistulizare spontana la exterior sau in organele vecine; • complicatii locale: limfangita, adenita regionala; • complicatii sistemice: diseminare septica la distanta (septicemie, metastazare septica la nivelul altor organe). Tratament: • general: antibiotice, analgezice, antitermice, reechilibrare hidro-electrolitica si metabolica; • local: • in faza de constituire: revulsive aplicate local; • dupa aparitia fluctuentei, tratament chirurgical: • incizie in zona de maxima fluctuenta, suficienta pentru a asigura un drenaj larg al cavitatii; • evacuarea puroiului (cu prelevare pentru antibiograma), debridarea tesuturilor necrotice; • lavaj cu solutii antiseptice (apa oxigenata, cloramina), mesaj;

16. Abcesul Forme clinice particulare: Abcesul in “buton de camasa”: • format din 2 cavitati, una superficiala si una profunda (subaponevrotica), ce comunica printr-un traiect; • interventia chirurgicala trebuie sa asigure rezolvarea ambelor cavitati (incizie, drenaj); Abcesul in “bisac”: • strangularea cavitatii intr-un anumit punct printr-o formatiune puternica (ligament); • tratament chirurgical: incizii, contraincizii, drenaj; Abcesul de “fixatie” (de interes istoric): • mijloc terapeutic in cazul unor infectii generale; • injectarea unor substante aseptice in tesuturi, care produc necroza si ascensiunea termica;

17. Staficolocii cutanate • Foliculita • Furunculul • Furunculul antracoid • Hidrosadenita

18. Foliculita • definitie: inflamatia foliculului pilos; • etiologie: stafilococul auriu, germen prezent pe tegumente, mai ales la nivelul ostiilor canalelor glandelor sebacee; • factor favorizant: microtraumatisme locale ce determina mici solutii de continuitate; Semne clinice: • evolutie stadiala: hiperemie-abcedare-fistulizare • initial: • mica zona hiperemica centrata de firul de par • prurit moderat; • in evolutie: • microabces centrat pe firul de par; • edem supraiacent micii colectii; • bombeaza la exterior formand o flictena • evolutie catre fistulizare, eliminandu-se puroiul impreuna cu firul de par; • in final: cicatrizare cu microcicatrice scleroasa;

19. Foliculita • Afectiune cu caracter recidivant, cu extindere regionala,foliculii pilosi infectandu-se unii de la altii. • Localizare frecventa in zonele cu pilozitate crescuta: scalp, fata –la brbati, membre, fata dorsala a degetelor, zona pubiana) Tratament: • conservator: • vaccin antistafilococic sau autovaccin in cazurile rebele si recidivante. • igiena locala • epilare cu penseta • badijonare cu antiseptic a suprafetei epilate • posibil raze UV

20. Furunculul • infectie necrozanta care afecteaza foliculul pilos si glanda sebacee adiacenta; • etiologie: stafilococul auriu; • factori favorizanti: • igiena precara a tegumentelor, seboreea, acneea; • iritatii mecanice ale pielii (guler tare, grataj), care creaza mici solutii de continuitate; • terenul biologic precar: diabet, avitanimoze, alcoolism, surmenaj; Anatomie patologica: • initial: mica tumefactie rosie-violacee, pruriginoasa, centrata pe firul de par, • in evolutie: • pustula subepidermica cu evolutie catre profunzime (in 2-3 zile); • necroza foliculului pilos si a glandei sebacee asociate, cu aparitia unei flictene superficiale • evolutie catre fistulizare, eliminand o serozitate purulenta • zona de necroza profunda (burbionul) se elimina catre ziua 8-9; • vindecare prin cicatrizare catre ziua 10-12;

21. Furunculul Semne clinice: • generale (in cazurile mai severe): • febra (38-39ºC), cefalee, anorexie, alterarea starii generale; • locale: • durere cu caracter de arsura, prurit; • tumefactie conica, dura, centrata pe un fir de parpustula subepidermica fistulizare eliminare burbion vindecare prin cicatrizare; • regionale: • limfangita reticulara, adenita regionala;

22. Furunculul Evolutie si complicatii: • tendinta la recidiva si cronicizare, starea septica prelungita poate duce la amiloidoza renala; • infectia cu germeni agresivi sau imunitatea deficitara poate duce la aparitia urmatoarelor complicatii: • loco-regionale: • limfangita, limfadenita, adenoflegmon; • tromboze venoase septice, embolii septice; • osteite, osteomielite de vecinatate • generale: • embolizare septica si flegmoane la distanta (renale, pulmonare, cerebrale, subfrenice) Diagnostic diferential: • sancrul sifilitic: leziune dura, nedureroasa, la bolnavi cu reactii serologice pozitive pentru sifilis; • pustula maligna (antrax): placard dur cu zona necrotica circulara, inconjurata de microvezicule; in lichidul acestora poate fi identificat bacilul antraxului;

23. Furunculul Forme clinice: • Furunculul fetei: • forma “maligna” prin severitatea simptomatologiei si complicatiilor posibile; • localizari: obraz, buza superioara, aripa nasului, pleoape; • sindrom toxico-septic sever; • edem difuz al fetei; • posibila extensie limfatica si vasculara a procesului septic (favorizata de manevrele de stoarcere); • tromboza septica la nivelul venelor faciala, oftalmica, triunghiul tirolinguofacial; • tromboza sinusului cavernos, cu evolutie posibil letala; • Furunculoza: • stafilococie cutanata caracterizata prin aparitia simultana sau succesiva de multiple furuncule, prin contaminare din aproape in aproape; • status imunologic deficitar: tarati, diabetici;

24. Furunculul Tratament: • profilactic: • igiena regiunilor piloase si evitarea microtraumatismelor; • general: • in cazurile grave si in localizarile faciale: • antibioterapie (initial, penicilina sau eritromicina, ulterior conform antibiogramei); • analgezice, antitermice, corectarea tarelor (diabet, anemie); • vaccinoterapie in cazurile rebele, recidivante; • local: • conservator, in faza congestiva: badijonari cu solutii antiseptice, fizioterapie (ultrasunete, infrarosii); • chirurgical, in faza de abcedare: incizie, debridare, evacuarea burbionului, dirijarea cicatrizarii; • furunculul fetei nu se incizeaza;

25. Furunculul antracoid (carbuncul) • forma grava, caracterizata prin aglomerarea de furunculi intr-o zona delimitata; • bolnavi tarati, diabetici, malnutriti, imunodeprimati; • aspect clinic asemanator antraxului; • localizare: ceafa, spate, fata dorsala a degetelor; Anatomie patologica: • necroza masiva a dermului, cu formarea unei cavitati purulente rezultate din confluarea a mai multe burbioane; • placard cenusiu-brun, de pana la 5-6 cm, la nivelul caruia se afla mai multe orificii fistuloase; Semne clinice: • generale: sindrom toxico-septic (febra 38-39ºC, frison, cefalee, anorexie, varsaturi); • locale: • in faza congestiva: placard rosu- violaceu, indurat, dureros, edematiat, cu evolutie extensiva; • in faza de supuratie (dupa 3-4 zile): la nivelul leziunii, apar flictene multiple ce fistulizeaza succesiv, eliminand puroi si dopuri necrotice; • vindecare cu cicatrice cheloida, voluminoasa, mutilanta;

26. Furunculul antracoid (carbuncul) Tratament: • profilactic, general si local, dupa aceleasi principii ca la furuncul, dar cu urmatoarele particularitati: • terapie generala mai intensa, pentru combaterea sindromului toxico-septic; • tratamentul chirurgical: • sub anestezie generala; • incizie “in cruce”, cu bisturiul electric; • decolarea celor 4 lambouri tegumentare, debridarea tesuturilor necrotice (burbioane) si a tesutului grasos afectat; • “plombarea” plagii cu antibiotice. Furuncul antracoid al cefei

27. Hidrosadenita • abces tuberos, boala Verneuil; • infectia acuta determinata de stafilococul auriu a glandelor sudoripare; • localizare: cel mai frecvent axilara, dar posibil si la nivelul areolei mamare, pube, labiile mari, regiunea anala; Anatomie patologica: • leziune cu aspect de abces, cu interesare primara a glomerulului glandei sudoripare; • nu e centrata pe firul de par; • nu contine zona de necroza (spre deosebire de furuncul) • evolutie stadiala: inflamare-abcedare-fistulizare-cicatrizare vicioasa

28. Hidrosadenita Semne clinice: • generale (de intensitate mica): febra, frison, cefalee, anorexie; • locale: • la debut: tumefactie profunda, dura, nodulara, pruriginoasa, aderenta la piele; • perioada de stare: multiple tumorete inflamatorii, in faze diferite de evolutie, care pot conflua si fistulizeaza prin mai multe orificii; • vindecare cu cicatrice vicioasa; • regionale: • trenee de limfangita, edem al bratului; • impotenta functionala a mb. superior, fixat in semiabductie;

29. Hidrosadenita Evolutie: • catre extindere si fistulizare; • tendinta la cronicizare si recidive frecvente; • rar, vindecare spontana, numai daca nu a abcedat. Diagnostic diferential: • adenita: situata mai profund, in tesutul celulo-grasos; • furunculul, centrat pe foliculul pilos si continand burbion;

30. Hidrosadenita Tratament: • In faza de constituire: • igiena locala riguroasa a axilei (radere, epilare) • revulsive locale (prisnite alccolizate) • antibiotice pe cale generala (oxacilina 3-4g/zi); • terapie antiinflamatorie (ultrascurte,roentgenterapie); • In faza de abcedare: • tratament chirurgical (sub anestezie locala): incizii paralele cu pliurile de flexie axilare, evacuarea secretiei purulente, debridare, mesaj • In cazurile grave, cu sepsis masiv: • antibioterapie, vaccinoterapie; • excizia tegumentelor axilare, bogate in glande sudoripare, pentru oprirea recidivelor;

31. Limfangita acuta • inflamatie septica a vaselor si trunchiurilor limfatice, ce poate acompania orice proces infectios, determinat de patrunderea in interiorul ei a unor germeni microbieni virulenti; • etiologie: stafilococ, streptococ (tropism limfatic deosebit), pneumococ, colibacili, etc.; • Poarta de intrare: • microtraumatisme (plagi, intepaturi, escoriatii) • procese septice la distanta (abcese, flegmoane –posibil vindecate la momentul examinarii); • fiziopatologie: mod de reactie a organismului la transportul limfatic al germenilor; Semne clinice: • generale: sindrom infectios de intensitate variabila, care acompaniaza procesul septic; • locale: variabile, in functie de forma anatomo-clinica;

32. Limfangita acuta • Limfangita reticulara: • localizare la nivelul retelei limfatice superficiale a tegumentelor adiacente leziunii; • clinic: • linii fine, rosii, pe fond de hiperemie cutanata si edem; • presiunea zonei este dureroasa si face sa dispara temporar hiperemia; 2. Limfangita tronculara: • interesarea trunchiurilor limfatice ale retelei superficiale; • primar (flora virulenta, plaga neglijata) sau secundar limfangitei reticulare; • clinic: • treneuri rosii rectilinii, paralele sau anastomozate, pe traiectul trunchiurilor limfatice mari – ca “loviturile de bici”; • la palpare: cordoane indurate si dureroase; • directie centrifuga, intre leziune si ganglionii regionali; • adenita regionala prezenta;

33. Limfangita acuta 3. Limfangita supurata: • infectii cu germeni cu virulenta crescuta; • clinic: cordoane rosii, indurate, dureroasa cu evolutie catre: • tromboza limfatica extensiva; • interesarea tesuturilor din jur (perilimfangita) si supuratie; 4. Limfangita gangrenoasa: • infectii cu anaerobi sau mixte aerob-anaerobe, la bolnavi tarati; • procesul sta la originea fasceitei necrozante; • clinic: • semne generale intense; • local: decolarea a epidermului de derm  flictene seroase sau sero-sanguinolente false membrane supuratie de aspect gangrenos;

34. Limfangita acuta Limfangita acuta acompaniind diferite procese patologice locale

35. Limfangita acuta Tratament: • profilactic: atitudine corecta in plagi si infectii; • general: antibiotice, analgezice, antipiretice; • local: • conservator: comprese Priesnitz locale cu substante antiseptice; • chirurgical, in limfangitele supurate si gangrenoase: incizii, evacuarea colectiilor, lavaj cu antibiotice; • tratamentul infectiei cauzale;

36. Adenita acuta • inflamatia acuta a ganglionilor limfatici, secundara unui proces de limfangita evidenta clinic sau cu evolutie stearsa; Forme anatomo-clinice: • Adenita acuta congestiva: • noduli unici/multipli, de consistenta crescuta, volum variabil, durerosi spontan sau la presiune, mobilitate pastrata sau diminuata (periadenita); • tegumente supraiacente nemodificate; • Adenita supurata (abcesul ganglionar): • complica evolutia unei adenite acute, cu germeni virulenti, pe un teren tarat; • nodul marit de volum, dureros, aderent la piele, fluctuent; • tegumente supraiacente intens hiperemice; Adenita supurata

37. Adenita acuta • Adenoflegmonul (perinodulopatia supurata): • evolutia difuza si extensiva a unui abces ganglionar, interesand mai multi noduli invecinati si tesutul celulo-grasos adiacent; • bloc inflamator pseudotumoral, indurat, dureros, aderent la tegument, cu zone fluctuente cu tendinta la fistulizare; • tegumente supraiacente intens hiperemice; • impotenta functionala a segmentului respectiv; • semne generale accentuate; • Adenita fistulizata: eliminarea puroiului prin unul sau mai multe orificii, cu remiterea partiala a simptomatologiei • Adenita scleroasa: cicatrizare prin reparatie conjunctiva- ggl mic, dur, scleros, arhitectura limfatica distrusa Complicatii: • eroziuni vasculare, cu hemoragii, tromboflebite septice de vecinatate; • artrite, osteite, nevrite, flegmoane; • septicemii, localizari septice secundare;

38. Adenita acuta Tratament: • medical, in adenita acuta: • repaus (imobilizarea segmentului afectat); • tratarea portii de intrare; • Antibioterapie, analgezice, antitermice; • chirurgical, in adenita supurata si adenoflegmon: • incizie, evacuare, debridare, drenaj, mesaj; • antibioterapie conform antibiogramei din puroiul recoltat;

39. Erizipelul • afectiune infecto-contagioasa produsa de streptococul beta-hemolitic; • cale de transmitere: • aeriana (prin picaturile Pflugge, de la purtatorii sanatosi sau bolnavii de angina); • direct, prin obiecte contaminate; • factori favorizanti: • solutii de continuitate cutanate: escoriatii, plagi cutanate; • tare organice: diabet, anemie; • anatomie patologica: • in derm: serozitate abundenta ce umple spatiile conjunctive; • in epiderm, reactia inflamatorie produce eritem si edem;

40. Erizipelul Semne clinice: • generale: • debut brusc, cu frison violent urmat de ascensiunea termica (40’C) si alterarea starii generale; • in perioada de stare, febra in platou, tahicardie, oligurie, astenie; • locale: • placardul erizipelatos, mai clar in centru, cu un burelet marginal ce se extinde excentric, serpinginos; • pot apare flictene sero-sanghinolente sau supuratie in hipoderm;

41. Erizipelul Explorari paraclinice: • sindrom biologic inflamator: VSH, Fb, CRP, leucocitoza cu neutrofilie; • albuminurie si uneori hematurie; Dg. diferential: • celulita • dermite alergice • eritemul de infectii • flegmonul Complicatii: • locale (abcese, flegmoane, flebite, artrite, gangrene) • regionale (limfangita, adenita) • generale (endocardita, nefrita, reumatism, septicemii).

42. Erizipelul Tratament: • general: • antibioterapie (penicilina, eritromicina, timp de 7-10 zile) • antitermice, antialgice; • local: • pansamente umede antiseptice; • incizii, evacuare, drenaj in zonele cu supuratii;

43. Flegmonul • inflamatie acuta a tesutului celular, caracterizata prin difuziune, fara tendinta la delimitare si prin necroza masiva a tesuturilor interesate; • se dezvolta, de obicei, in tesutul celular subcutanat si in interstitiile conjunctive; • cauza determinanta cea mai frecventa este streptococul si mai rar stafilococul, anaerobii sau asociatiile de germeni; • cauzele favorizante: • plagi zdrobite, delabrante si afractuoase; • nerespectarea asepsiei si antisepsiei; • injectarea de substante vasoconstrictoare sau necrozante in tesutul celulo-adipos; • tare organice (diabet, cancer, alcoolism, cardiopatii); • virulenta crescuta a germenilor;

44. Flegmonul Anatomie patologica: • localizare: • supraaponevrotic, localizat in tesutul celular subcutanat; • subaponevrotic, in tesutul celular subaponevrotic dar si in cel subcutanat; • profund, intereseaza tesutul celular din jurul unor organe; • macroscopic, flegmonul evolueaza in mai multe stadii: • invazie, in primele 1-2 zile, cu edem, serozitate fara puroi si tesuturi cu tenta violacee; • inflamatie acuta, apare puroiul care nu este colectat si incepe difuziunea; • necroza, apare supuratia cu puroi tipic, sanghinolent cu necroza tesuturilor, aparitia sfacelurilor, ulceratii sau tromboze ale vaselor; • reparatie, eliminarea tesuturilor necrozate si aparitia de cicatrici vicioase si tulburari functionale

45. Flegmonul Semne clinice: a) In perioada de invazie: • predomina semnele generale – febra, frisoane, tahicardie, anorexie, voma, oligurie; • local, apare edemul inflamator, limfangita reticulara perilezionala si adenita regionala; • tegumentele sunt hiperemiate, calde, lucioase; b) In perioada inflamatorie (zilele 2-4): • general: stare generala alterata, cianoza buzelor, facies pamantiu; • local: durerile devin insuportabile, edemul se mareste, apar zone fluctuente +/- flictene cu continut sero-sanghinolent; flegmon extensiv al mb. sup.

46. Flegmonul Semne clinice: c) in faza de necroza (zilele 5-6): • starea generala se poate agrava foarte mult, la bolnavii netratati, cu instalarea socului toxico-septic si deces; • la bolnavii tratati, starea generala se amelioreaza; • local, supuratia diseca si disloca formatiuni anatomice, producand necroza acestora si perforatia pielii cu eliminarea de secretii fetide si sfaceluri; d) in stadiul de reparatie: • semnele generale revin treptat la normal; • local: eliminarea tuturor resturilor de tesuturi devitalizate cu aparitia unor cicatrici vicioase si instalarea de tulburari functionale din partea formatiunilor interesate;

47. Flegmonul Diagnosticul diferential se face cu: • erizipelul flegmonos: are burelet marginal caracteristic; • gangrena gazoasa: starea generala este foarte alterata iar local prezinta crepitatii; • osteomielita acuta; • seroame cu evolutie rapida; • celulita crepitanta neclostridiana; Evolutie. Complicatii: • fara tratament, evolutia este grava, in raport cu virulenta germenului si rezistenta organismului; • sub tratament se obtine vindecarea cu sau fara sechele; • complicatiile sunt locale, regionale si generale: • locale: necroze cu distrugeri de tesuturi, hemoragii secundare prin eroziuni vasculare, tromboflebite; • regionale: artrite, osteite, pleurezii, peritonite; • generale: septicemii, insamantari la distanta (endocardite);

48. Flegmonul Tratament: • profilactic: respectarea asepsiei-antisepsiei la injectii si tratarea corecta a oricarei plagi; • medical detine rol important si consta in antibioterapie, sustinerea starii generale (analgetice, antipiretice, perfuzii) si vaccinoterapia nespecifica; • chirurgical (de baza): • indicat in faza de abcedare si contraindicat in faza de invazie; • incizii largi in zona de maxima fluctuenta, debridari de tesuturi cu excizia celor necrozate, drenaj multiplu si spalaturi cu solutii antiseptice. flegmon fesier - incizat

49. Flegmonul Forme anatomo-clinice: • Flegmonul fesier: este cel mai frecvent intalnit si reprezinta infectia tesutului celulo-adipos din zona fesiera. • Flegmonul ischio-rectal: reprezinta supuratia lojii ischiorectale, delimitata de ridicatorii anali, septul fascial, sfincterul anal si obturatorul intern si poate evolua bilateral. • Flegmonul perirectal superior, localizat in tesutul celulo-adipos din spatiul perirectal superior, delimitat de peritoneu, rect, ridicatorii anali si peretele pelvin. • Flegmonul perirenal, la nivelul tesutul celulo-adipos perirenal.

50. Flegmonul Flegmon al degetului: a. faza de invazie b. faza de abcedare c. incizie, debridare chirurgicala