Tema 9. Politica bancară a Federaţiei Ruse

1. Tema 9. Politica bancară a Federaţiei Ruse 9.1. Aspecte generale privind sistemul bancar al Federaţiei Ruse 9.2. Dezvoltarea actuală a băncilor din Rusia 9.3. Influenţa crizei financiare asupra sistemului bancar rusesc

2. Banca de Stat din Imperiul Rus a fost fondată în 1860. A fost creată atunci când capitalismul câştiga teren şi a devenit prima “mare reformă”, purtată de Ţarul Alexandru al doilea. Aceasta a constituit o considerabilă implicare în economia Imperiului, îndeplinind condiţiile specifice dezvoltării economiei ruse şi determinând geneza Sistemului Bancar ca un element al politicii economice al guvernării. Banca de Stat era o bancă comercială de credit pe o perioadă scurtă de timp şi, după statutul acesteia, scopul său era “ să mărească profitul în cadrul comerţului şi să întărească Sistemul Monetar”. Funcţiile sale erau să micşoreze taxele de schimb, alte taxe pentru securitate şi taxele străine ale guvernării, să cumpere şi să vândă aurul şi argintul, să primească plăţi din taxe şi alte documente fixate la un anumit termen, să accepte depozite, să extindă împrumuturile.

3. Activităţile Băncii de Stat a Imperiului Rus pot fi împărţite în două perioade. În timpul primei perioade (1860 – 1894), Banca de Stat era, în mare parte o Instituţie auxiliară a Ministerului de Finanţe. Majoritatea resurselor acestei Bănci erau absorbite prin finanţări directe şi indirecte ale Trezoreriei. Funcţiile aparţinând aparatului Ministerului de Finanţe erau : gestionarea tranzacţiilor de cumpărare şi a “lucrului” cu documentele legate de acestea, sprijinul băncilor ipotecare ale statului, şi aşa mai departe. Până în 1887, Banca de Stat a reglat conturile băncilor dinantea reformei. Datorită guvernării, Banca de Stat a fost lichidată în timpul celei de-a doua perioade (în 1901). Fiind un instrument al politicii economice a guvernării, Banca de Stat a participat la stabilirea şi susţinerea băncilor comerciale (de exemplu, a extins ipotecile nestatutare ale acestora) în perioada pre-revoluţionară a Băncii de Stat. Băncile în faliment au fost finanţate sau luate sub protecţia Băncii de Stat înainte să fie vândute.

4. La începutul anilor ’80, Banca de Stat a început să pregătească o reformă monetară, care a fost lansată în 1895 şi s-a terminat în 1898 cu introducerea monometalismului aur în Rusia. Pe parcursul reformei, Banca de Stat avea dreptul de a elibera monedă.În cea de-a doua perioadă a sa, Banca de Stat a început cu adoptarea cărţii sale în 1894. După criza monetară din 1905-1906 cauzată de războiul Ruso-Japonez şi de revoluţie, Banca de Stat a început să se transforme într-o Bancă a băncilor. La începutul Primului Război Mondial, Banca de Stat a devenit una dintre cele mai importante Instituţii din Europa. Avea reserve considerabile de aur, ale cărei rată nu cădea mai jos de 93%, exceptând perioada crizei din 1906. Banca de Stat a Rusiei a reglementat circulaţia banilor şi schimbul extern şi prin băncile comerciale a participat ystem în industria de creditare.În timpul Primului Război Mondial, Banca de Stat a Rusiei a finanţat, în principal, eforturile de război. Istoria pre-revoluţionară a luat sfârşit pe 25 octombrie 1917, când istoria sovietică a început.

5. In primii ani ai tranzitei, sectorul bancar al Rusiei a constituit cel mai dinamic domeniu economic, la sfârsitul anului 1994 existând nu mai putin de 2600 de banci nou create. Expansiunea înregistrata de acest sector a fost posibila datorita introducerii unei legislatii destul de permisive pentru agentii economici care doreau sa înfiinteze o banca comerciala. Motivul unei astfel de flexibilitati a fost conceptia autoritatilor rusesti ca un sector bancar expansiv implica în mod automat o dezvoltare ex-post a întregii economii.

6.             La începutul anului 1995, un vast plan de stabilizare macroeconomica este lansat de catre autoritatile guvernaentale rusesti, care a afectat în mod direct bancile nou create. Acest lucru a condus la o reducere semnificativa a rolului natural al bancilor în economie, acela de intermediere între depuneri si credite. Astfel încât în august 1995 doar 1800 de banci au ramas functionale.

7. Spre sfârsitul anului 1997, sectoarele cele mai importante ale economiei rusesti sunt astfel controlate în mare parte de catre marile banci comerciale. In acelasi timp, piata datorilor devine practic monopolul acelorasi institutii bancare, ceea ce obliga marii investitori straini sa se retraga de pe aceasta piata. • La aceasta situatie se adauga gradul foarte ridicat de risc asociat schimburilor efectuate de catre banci. Decizia guvernamentala de înghetare a datoriri interne si de largire a coridorului de schimb al rublei a fost prin urmare fatala pentru majoritatea bancilor.

8. Intregul sistem bancar rusesc s-a fundamentat de-a lungul timpului pe o perspectiva de profitabilitate pe termen foarte scurt, fara un plan de consolidare de lunga durata. Acest sistem a reprezentat în permanenta, din punct de vedere al performantelor economice reale, imaginea fidela a haosului generalizat care a dominat întrega economie ruseasca.

9. Particularitatile sistemului bancar din Rusia •  Prima deficienta majora a cadrului legislativ rusesc destinat sa reglementeze functionarea sistemului bancar consta în neconcodanta dintre realitatea economica si setul de reguli functionale ale bancilor comerciale. Atât legea privind functionarea bancii centrale, cât si legea ce autorizeaza înfiintarea de banci comerciale private sunt anterioare desfiintarii Uniunii Sovietice. Ele sunt de asemenea emise înaintea definirii cadrului economic general al Rusiei privind transformarile susceptibile sa conduca economia la principiile de piata.

10. Când, la începutul anului 1992, noul guvern a declarat în mod oficial intentia tranzitiei la economia de piata, în Rusia existau deja 1616 organizatii dispunând de licenta pentru desfasurarea unei activitati bancare, în timp ce la momentul respectiv nu exista practic nici o institutie specifica economiei de piata. Printre cele mai importante 30 de banci comerciale ale Rusiei la momentul declansarii crizei, 28 fusesera înfiintate înainte de dezmembrarea Uniunii Sovietice.

11. Sistemul bancar rusesc s-a format asadar în contextul unei dezorganizari generalizate, dezvoltându-se ulterior într-un mediu economic marcat de spirala inflatie - depreciere si împovarat de recesiunea brutala si accelerata a sectorului productiv. La acest context s-a adaugat structura dezechilibrata a bancilor comerciale din punct de vedere al directionarii economiilor populatiei. 75% dintre acestea sunt practic concentrate într-o singura banca de stat - SBERBANK - care oferea garantii depunatorilor. • Aceasta banca detine o treime din totalul activelor bancare si ea a constituit în permanenta sursa principala de finantare a deficitului bugetar al statului.

12. Pe lânga SBERBANK, sistemul bancar rusesc contine si câteva banci comerciale de mare dimensiune. Acestea au fost însa fondate pe structuri economice de tip specific - sindicate, KGB, etc. Prin crearea acestor banci, liderii organizatiilor respective au încercta sa protejeze fondurile proprii de efectul inflationist din economie. In consecinta, sistemul bancar a devenit foarte specializat, fiecare banca fiind exclusiv implicata într-un domeniu economic bine definit: export (VNECHTORGBANK), sectorul energetic (GAZPROMBANK), constructii (SBS), productia de automobile (AVTOBANK), etc.

13.             Pâna la introducerea masurilor de stabilizare macroeconomica din 1995, sectorul bancar rusesc a beneficiat de conditii propice dezvoltarii, datorita surselor de profit facil existente în economie. In principal, între 1990 si 1995 au existat patru surse principale de profit pentru institutiile bancare:

14. rata negativa a dobânzii în termeni reali, cauzata de inflatia galopanta din economie; pâna în 1994, aceasta a reprezentat principala sursa de profit a acestui sector. • deprecierea rublei: prin convertirea depozitelor din dolari în ruble a întreprinderilor si rambursându-le ulterior la o rata de schimb depreciata, bancile au realizat profituri substantiale. • accesul la resurse financiare ieftine: depozitele firmelor de stat, conturile de tranzit ale guvernului si creditele de refinantare ale bancii centrale. Aceste elemente au asigurat în permanenta un surplus al activelor fata de pasive. • finantarea activitatilor de import-export, care a permis bancilor rusesti o crestere spectaculoasa a activelor proprii depuse în strainatate (12,7 miliarde de dolari la sfârsitul anului 1993).

15. Criza sistemului bancar al Rusiei •             Evenimentele din august 1988 reprezinta apogeul crizei sistemice a sectorului bancar din Rusia. In realitate, aceasta criza debuteaza în 1995 odata cu epuizarea surselor artificiale de profit ale bancilor si cu adoptarea unor masuri drastice de stabilizare economica. Guvernul rus restrânge, începând cu acest an, finantarea deficitului intern prin mijloace inflationiste si apeleaza la împrumuturi externe si la emisia de bonuri de tezaur. In consecinta, ratele reale ale dobânzilor devin pozitive, iar rubla cunoaste pentru prima data o apreciere reala. Ca orice politica economica de reforma, stabilizarea macroeconomica are specificul sau în Rusia: guvernul relaxeaza în mod nejustificat politica fiscala, conducând la un fenomen acut de barterizare a economiei. Reducerea inflatiei (840% în 1993, 131% în 1995 si doar 22% în 1996) se face în realitate prin dublarea volumului total al tranzactiilor de tip barter.

16. In contextul deciziei centrale de a creste rezervele obligatorii, presiunea lipsei de lichiditate devine insuportabila, ceea ce face ca rata dobânzii sa explodeze: pe 24 august 1995, rata zilnica a dobânzii creste de la 100% la 1000%, blocând practic toate tranzactiile. In fata crizei iminente a întregului sistem bancar, banca centrala decide sa intervina prin injectarea a 1000 de miliarde de ruble pe piata bancara. In acelasi timp, banca centrala a Rusiei decida sa retraga liventa de functionare a aproape 200 de banci neviabile.

17. Numai în 1996, volumul total al dobânzilor platite de stat detinatorilor de titluri s-a ridicat la 14 miliarde de dolari, ceea ce reprezinta echivalentul a 5% din valoarea totala a activelor tuturor bancilor existente. In acest mod, creditele de refinantare sunt înlocuite cu titlurile de stat. •             Catre mijlocul anului 1997, în Rusia functionau 1800 de institutii bancare, din care circa 1000 de talie mica, nesemnificative pentru sistem si considerate complet neviabile.  Numai 90 din cele 1800 de banci detineau un capital mai mare de 100 de milioane de dolari. Marile banci, concentrate )n special în Moscova, se lanseaza în operatiuni vizând aproape exclusiv titlurile de stat, pe când bancile de marime medie (circa 700) încearca sa se organizeze pe principiile de piata, fiind singurele care ofera credite întreprinderilor mici si mijlocii.

18. Anul 1997 aduce economiei rusesti primele semne ale unei redresari firave: inflatia scade la 11%, rata de schimb este stabila, iar Produsul Intern Brut cunoaste o usoara crestere. • Soldul dintre activele si pasivele externe scade de la + 2,5 miliarde dolari  în 1996 la - 6,8 miliarde la sfârsitul anului 1997. • Banca Rusiei decide spre finele anului 1997 de a introduce un nou instrument financiar - optiunea forward - care presupune efectuarea tranzactiilor ruble/dolar pe baza contractelor la termen.

19. Banca centrala  încearca cu disperare sa pastreze rata de schimb, cu pretul reducerii drastice a rezervelor valutare si utilizând o buna parte a împrumutului de urgenta acordat de catre FMI. Rata dobânzii urca vertiginos, iar pe 17 august guvernul anunta ca este în imposibilitate de a-si mai onora datoria publica. In acelasi timp, banca centrala comunica largirea coridorului de schimb al rublei. In acest moment, bancile comerciale detineau titluri de stat în ruble în valoare de 30 miliarde dolari, din care 2/3 apartineau bancii SBERBANK. La acestea se adauga 15 miliarde $ contravaloarea optiunilor forward detinute de nerezidenti. Deficitul bancar total (diferenta dintre activele si pasivele bancilor) atinge astfel suma de 15 miliarde $, care echivaleaza cu 60% din fondurile proprii. In aceste conditii, rezulta ca o depreciere de 1% a rublei implica o decapitalizare de 0,6% a bancilor. In aceste conditii, arieratele interbancare ating într-o singura luna cifra de 30 miliarde dolari, bancile refuza sa restituie depozitele depunatorilor, iar marile banci înceteaza orice operatiune.

20. Situatia actuala a sistemului bancar al Rusiei •             In octombrie 1998, banca centrala împreuna cu guvernul rus decid implementarea unui amplu program de restructurare a întregului sistem. Acest plan s-a dovedit însa a fi practic inaplicabil, desi el este considerat drept cadru de referinta pentru redresarea acestui sector. In linii generale, planul presupune separarea bancilor comerciale în patru grupe distincte, fiecarui grup aplicându-i-se un tratament diferit.

21. Prima grupa • Prima grupa contine bancile neperformante, insolvabile, care trebuiau închise de urgenta. Acestora il s-au retras licentele de functionare; printre ele figurau trei banci importante ca marime (INKOBANK, IMPERIAL, TOKOBANK) si care dispuneau de un portofoliu destul de diversificat. Ele au fost însa incluse pe lista neagra întrucât erau destul de independente de cercul puterii si practic neimplicate în practicile de tip mafiot, atât de comune în Rusia.

22. A douagrupa • Cea de-a doua categorie contine acele banci, de asemenea insolvabile, dar pe care statul le considera ca fiind foarte importante pentru economie si pentru întregul sistem bancar, astfel încât ele trebuiau ajutate financiar sa se redreseze (ONEXIM, MENATEP, MOST BANK). Acestea sunt în general bancile care au profitat cel mai mult de pe urma transferurilor off-shore, dar care aveau relatii destul de apropiate cu puterea centrala pentru a putea beneficia de un tratament preferential.  

23. A treiagrupa • In cea de-a treia categorie au fost incluse acele banci - de marime medie - a caror situatie financiara a fost afectata cel mai putin de criza si care aveau perspective de redresare, ele urmând a fi ajutate sa se restructureze. Acestea sunt în general banci care au adoptat un proces propriu de restructurare anterior aparitiei crizei, ramânând solvabile chiar în conditiile înregistrarii de pierderi importante. Faptul ca aceste banci au continuat sa functioneze chiar si în timpul crizei le-a adus avantaje importante datorita influxului masiv de noi clienti dupa prabusirea sistemului. Tot în aceasta categorie au fost cuprinse bancile care dispuneau de un suport financiar important din partea organizatiilor implicate (Gazprom, guvern, administratia prezidentiala, autoritatile locale), precum si filialele bancilor straine.

24. A patragrupa • In cea de a patra grupa au fost cuprinse bancile regionale; în privinta acestora, guvernul a considerat ca fiecare autoritate locala trebuie sa dispuna de câteva unitati bancare, restul putând fi închise daca se dovedeau a fi insolvabile.

25. Solutie •             In aceste conditii, guvernul rus a recurs la metoda deja utilizata de-a lungul tranzitiei - o emisie masiva de masa monetara!

26.     Situatia actuala a sectorului bancar rusesc ramâne în continuare neclara.

27. Actualmente, permisivitatea acestui cadru ofera oportunitati variate de a efectua operatiuni dubioase si imposibil de controlat. Procedurile de falimentare a institutiilor bancare sunt improprii: singura banca declarata falimentara (TOKOBANK) a fost mai întâi supusa administrarii provizorii de catre banca centrala, timp de noua luni. Cel mai important factor de restructurare ramâne însa politica bancii centrale, incapabila de a conduce o politica prudentiala eficace si influentata foarte mult de factorul politic.         

28. Va multumesc pentru atentie…