Modalităţi de organizare a activităţilor în companiile multinaţionale

1. Modalităţi de organizare a activităţilor în companiile multinaţionale

2. Structura organizatorică cu un departament de export Avantaje • eliminarea comisioanelor acordate unor agenţi sau firme specializate de comerţ exterior. • asigurarea unei corelări şi a unui control mai bun asupra întregii activităţi. Dezavantaje • subordonarea faţă de departamentul de marketing. • lipsa unei relaţii directe cu departamentele de producţie, financiar şi cel de cercetare-dezvoltare • subordonarea faţă de un sector axat în principal pe piaţa internă. Recomandări • firmele care au o linie mică de produse, care nu necesită mari modificări, de obicei se află în faza de lansare, iar veniturile din această activitate sunt mult mai mici decât cele din activitatea internă

3. Structura organizatorică cu un departament de relaţii internaţionale Avantaje • permite companiei realizarea unui concept unic şi cuprinzător al activităţii sale internaţionale. • formarea unui cadru de manageri internaţionali experimentaţi. Dezavantaje • Separarea activităţii internaţionale de activitatea internă poate duce la formarea a două tabere cu interese divergente. • iniţiativele departamentului de relaţii internaţionale au puţine şanse de a avea prioritate. • un grad de internaţionalizare ridicat face foarte dificilă coordonarea şi alocarea resurselor la nivel global. Recomandare: utilizare în fazele de început ale internaţionalizării activităţii firmei, în condiţiile în care volumul exporturilor este destul de redus, aria geografică limitată şi există puţini specialişti în relaţii internaţionale.

4. Structura organizatorică globală pe produs Avantaje • transmiterea rapidă a fluxurilor de tehnologie şi a know-how-ului de la firma mamă către sucursale. • un răspuns imediat la presiunile concurenţei în ce priveşte un anumit produs. Dezavantaje • dublarea departamentelor funcţionale • posibilitatea ca un acelaşi client să fie vizitat de mai mulţi reprezentanţi ai aceleiaşi companii. • managerii acestor departamente sunt tentaţi să ia în considerare mai mult piaţa internă, unde au experienţă, decât pieţele internaţionale. În acelaşi timp, pentru a aduce cât mai mult profit sunt tentaţi să îndrepte producţia spre pieţele cu un câştig imediat, neglijându-le pe cele care oferă un potenţial pe termen lung. Recomandări: • Utilizare de către companiile care au o gamă largă de produse, se adresează unor clienţi variaţi, iar strategia lor este de diversificare continuă a produselor. • este cea mai potrivită pentru firmele care utilizează tehnologie avansată

5. Structura organizatorică globală geografică Avantaje • puterea mare de decizie a directorilor locali • o mult mai rapidă adaptare a produselor, a preţurilor şi a canalelor de distribuţie. • cunoaşterea în amănunt a condiţiilor locale, fapt care dă posibilitatea realizării unor economii de scară regionale. • În momentul în care apar probleme într-o anumită ţară directorul de zonă poate găsi şi implementa soluţii mult mai rapid prin realizarea unui transfer de tehnologie sau de resurse. • dacă la nivelul cartierului general se ia decizia pătrunderii pe o nouă piaţă, directorul de zonă este cel mai în măsură să decidă care din filialele existente este cea mai în măsură să realizeze penetrarea pe acea piaţă. Dezavantaje • dublarea resurselor necesare, a activităţilor de producţie ceea ce duce la o scădere a eficienţei şi la o creştere a costurilor. • lipsa de interes a departamentelor regionale în promovarea unor produse noi, realizate la cartierul general sau în cadrul unuia din departamentele regionale. Recomandări • utilizată de către companiile care au o linie mică de produse, în momentul în care acestea se află în faza de maturitate • firme din industria farmaceutice, de cosmetice, alimentare

6. Structura organizatorică globală funcţională Avantaje • activitatea la nivel global a firmei poate fi condusă şi controlată cu un număr redus de manageri. • controlul se exercită în mod direct şi centralizat. Dezavantaje • coordonarea dificilă a activităţii departamentelor, datorită independenţei acestora • responsabilitatea în ceea ce priveşte profiturile îi revine aproape în întregime doar directorului general • există posibilitatea apariţiei unor conflicte destul de dese între departamente, în special între cel de producţie şi cel de marketing, conflicte care trebuie rezolvate tot de către directorul general. Recomandare: • pentru firme care au o linie foarte mică de produse standardizate, care nu necesită modificări şi a căror cerere este constantă. • firmele din industria extractivă şi din cea energetică.

7. Structuri organizatorice globale mixte Avantaje • flexibilitatea şi posibilitatea modelării structurii astfel încât să se obţină maximum de eficienţă. • permite o mult mai bună utilizare a resurselor, prin partajarea acestora în funcţie de nevoile de moment pentru un anumit produs sau o anumită ţară. • informaţiile circulă mult mai rapid, folosindu-se atât fluxurile verticale cât şi cele orizontale de comunicare. • legăturile directe şi simultane care există acum între departamente aflate pe diferite nivele accelerează procesul de luare a deciziilor şi asigură o flexibilitate foarte mare activităţii de coordonare. Dezavantaje • Existenţa a mai multor linii de comandă are drept efect diluarea responsabilităţii. • Deşi informaţiile circulă mult mai repede, procesul decizional ia timp datorită întâlnirilor care trebuie organizate între directorii departamentelor, pentru a lua deciziile în comun.

8. Structuri organizatorice de tip reţea