170 likes | 453 Views
Domenii de interes 1. Literatura si lingvistica. Tarile Romane : Nicolaus Olahus, Johanes Honterus, Nicolae Milescu, Miron Costin, Ion Neculce, Dimitrie Cantemir. Descoperim impreuna daca ne reamintim cateva caracteristici ale operei ,, Romeo si Julieta”!!!!. ITALIA
E N D
Domenii de interes 1 Literatura si lingvistica Tarile Romane: Nicolaus Olahus, Johanes Honterus, Nicolae Milescu, Miron Costin, Ion Neculce, Dimitrie Cantemir Descoperim impreuna daca ne reamintim cateva caracteristici ale operei ,, Romeo si Julieta”!!!! ITALIA Dante Alighieri ... Francesco Petrarca……. Giovanni Boccaccio….. • Caracteristici: • Tema………….. • Structura………. • Atitudine………. • Compozitie……. • Gen literar………... SPANIA: Cervantes • FRANTA: • Francois Rabelais • Pierre Rosnard ANGLIA: William Shakespeare
DOMENII DE INTERES 2 • Stiintele: • matematica…..? • Fizica…………? • Chimia………..? • Anatomia……..? • Astronomia …..? • istoria………...? • Geografia…….? FILOSOFIA fILOSOFIA Academia platoniciana- Florenta SCOLI DE FILOSOFIE Filosofi: Giordano Bruno… Fr. Bacon………., Marsilio Ficino Pico de la Mirandola Colegiul regal- Paris Societatea: Erasmus de Rotterdam……... Tomas Morus…………………... Tommaso Campanela…………...
În 1513, Baldassar este din nou trimis în misiune la Roma în momentul alegerii noului papă Leon al X-lea şi întâlneşte cei mai mari artişti ai epocii şi în special pe Rafael. În 1513 el va fi trimis ca ambasador la Roma unde va rămâne până la sfârşitul anului 1516, unde va participa activ la viaţa culturală a cetăţii şi va lega o strânsă prietenie cu Rafael. El va muri în 1529 la Toledo, la vârsta de 50 de ani, atins de epidemia de ciumă. Baldassar se va ataşa din anii 1513, 1514 construirii modelului internaţional al perfecţilor bărbaţi şi femei de Curte, practicând convenienţele, ştiind în acelaşi timp să se conformeze obiceiurilor şi să se plieze, după caz, obiceiurilor , costumelor , activităţilor lor şi înzestrat cu farmec şi dezinvoltură, două virtuţi ce-l distigeau de restul lumii. El a fost mai întâi un om politic, înainte de a fi un om de litere, dar va lăsa totodată celebra sa Libro del cortegiano.
Umaniştii sunt curioşi de toate … Locul Soarelui în Univers Observăbineşi indică diferenţele între cele 2 imagini(natura documentului). În ce domeniu ei fac progrese? 1 4 2 3 Sistemul luiCopernic, extras dinAtlasul Cerului, Cellarius, BNF, Paris. Sistemul lui Ptolemeu, Cellarius, BNF, Paris Locul Pământul în univers 1-2-3-4 : anotimpurile
Alte cunoştinţe în alte domenii… André Vésale: structura corpului uman «Anatomia era atunci tratată într-o manieră superficială,, […]. Propunerea mea era de a se pune la curent muşchii mâinii şi a diseca mai profund vasele de sânge.[…], nimeni (acesta e adevărul), nu ne-a arătat un muşchi sau un os, şi încă mai puţin o reţea nervoasă a venelor şi arterelor.» Un extras din manuscrisulzisal lui Rhodion, sec.IX Extras dintr-un caiet de anatomie al luiLeonardo da Vinci Observă şi citeşte documentele. Care sunt diferenţele între cele două desene. Explică aceste diferenţe cu ajutorul textului. În ce domeniu au progresat cunoştinţele?
O societate criticată Supuşii regelui Pichrocole atacă o abaţie pentru a fura struguri. « Se afla în acea vreme în mânăstire un călugăr pe numit fratele Ioan zis Spintecătorul.Ajungând până la urechile lui zarva, stârnită de duşmani,în vie, a ieşit afară din biserică să iscodească ce se întâmplă. A văzut cu ochii lui cum jefuitorii dăduseră iama prin strugurii cei frumoşi, în care călugării îşi puseră toată nădejdea(...)El şi-a scos anteriul şi a prins în mână, zdravăn, crucea cea mare, tăiată în inimă de gorun, lungă cât o suliţă şi se aruncă asupra inamicilor. Călugărul, fără să-i pese, bătea în ei de mama focului, doborându-i la pământ ca pe nişte porci. Unora le zbura creierii, altora le zdrobea mâinile şi picioarele; câtorva le-a rupt oasele grumazului, multora le-a frânt şalele; le-a turtit nasul, le-a umflat ochii, le-a crăpat fălcile, le-a sfărâmat dinţii, le-a mutat din loc umărul, le-a retezat gleznele...Astfel au fost înfrânţi toţi cei care intraseră în vie, adica treisprezece mii şase sute douăzeci şi doi de oameni, fără să socotim pe femei şi copii.» DupăRabelais, Gargantua, capitolulXXVII, pag.93-95 Referire la religia catolică Utilizarea unui vocabular dur pentru a arăta violenţa acţiunii. Numărul morţilor şi prezenţa femeilor şi copiilor probează această violenţă. Cine este criticat în acest text? În ce mod? Ce stare socială reprezintă acest personaj.
Vesale Andre,medic flamand(Bruxelles, 1514 - 1564), părinte al anatomiei moderne André Vesale s-a născut la Bruxelles la 31 decembrie 1514. Fiu al unui farmacist al împăratului german Carol Quintul, el începe studiile la Louvain înainte de a se înscrie în 1533 la Şcoala de medicină din Paris.Tânărul Vesale capătă foarte repede gustul pentru anatomie, pentru care pare în mod special înzestrat. Dar la începutul sec. al XVI-lea, cea mai renumită şcoală de medicinăera, fără îndoială,cea din Padova. Acolo, Vesale va hotărî să plece în toamna lui 1537.După două zile de examen, Universitatea îi oferă doctoratul său cu menţiune şi un post de lector în chirurgie şi anatomie.De la intrarea sa la Padova, Vesale inovează; el face disecţii atât pe corpuri umane cât şi pe animale şi descoperă în curând deosebiri între ceea ce a scris Galienus, autor de referinţă în acea epocă în materie de anatomie, şi ceea ce el observă.În 1539, Vesale primeşte un sprijin important: judecătorul Marcantonio pune la dispoziţia sa cadavrele criminalilor executaţi şi merge chiar până la a întârzia execuţiile în funcţie de nevoile prietenului său. Această “rezervă” permite lui Vesale să demonstreze clar că descrierile lui Galienus corespundeau corpurilor maimuţelor şi nu celor umane.
În1543, el publică opera vieţii sale: tratatul de anatomie De humani corporisfabrica, în şapte volume, magnific ilustrate de un artist olandez, elev al lui Tizian. Această carte este astăzi recunoscută ca una din cele mai importante opere ştiinţifice realizate vreodată.Pe parcursul celor 600 de pagini ale cărţii sale, Vesale descrie în amănunt oasele şi articulaţiile, muşchii, inima şi vasele sanguine, sistemul nervos, organele abdomenului şi toracelui la fel ca şi creierul uman. La publicarea sa, critici puternice s-au auzit dar rezultatul este acesta: Vesale a răsturnat frumos şi bine pe Galienus de pe piedestalul său. În 1544, Vesale devine medic la curtea lui Carol Quintul(împăratul Imperiului German) continuînd astfel lunga tradiţie a familiei sale în serviciul imperiului. După ce acesta abdică, Vesale intră în serviciul fiului său Filip al II-lea, rege al Spaniei. Plecat în pelerinaj în Ţara Sfântă, el va muri în 1564 după naufragiul navei care îl aducea în Europa, în zona coastelor greceşti.
Biografia lui Nicolas Copernic Nicolas Copernic (de la numele său latin Nicolaus Copernikus) a fost unastronom polonez, născut la 19 februarie 1473 în localitatea Torun şi va muri în 24 mai 1543 la Frombork, în Polonia. I. Tinereţea şi studiile Copernic s-a născut la Torun(Polonia), într-o familie de negustori şi funcţionari municipali. Unchiul de pe mamă al lui Copernic, episcopul Lukas Watzelrode, veghează ca nepotul său să primească o educaţie solidă la cele mai bune universităţi. Copernic intră la Universitatea din Cracovia în 1491, studiază artele liberale timp de patru ani fără a obţine diploma apoi, ca numeroşi polonezi din mediul său,se duce în Italia pentru a studia medicina şi dreptul.Înainte de a părăsi Polonia, unchiul său îl numeşte canonic la Frauenburg (astăzi Frombork), un post cu responsabilităţi financiare fără nicio datorie religioasă. În ianuarie 1497, Copernic începe studiul dreptului canonic la Universitatea din Bolognia, stând la un profesor de matematică, Domenico Maria Novara (1454-1504). Interesul pe care Copernic îl poartă geografiei şi astronomieieste puternic încurajat de Domenico Maria Novara, unul din primii care au pus în discuţie exactitatea geografiei lui Ptolemeu.
În 1500, Copernic ţine conferinţe despre astronomie la Roma. În anul următor, el obţine autorizaţia de a studia medicina la Padova (universitate unde Galilei va studia un secol mai târziu). Copernic, fără a termina studiile sale de medicină, obţine doctoratul în drept canonic în Ferrara, în 1503, apoi se reîntoarce în Polonia pentru a îndeplini funcţiile sale administrative. Din 1503 până în 1510, Copernic trăieşte în palatul episcopal al unchiului său Lidzbark Warminski. El publică apoi prima sa carte, o traducere de scrieri latine asupra moralei, redactate de un scriitor bizantin din sec. al VII-lea, Theophylactus Simocatta, Între 1507 şi 1515 el realizează un scurt tratat de astronomie, De Hypthesibus Motuum Coelestium a se Constitutis Comentariolus(cunoscut sub numele de Comentariolus), care nu va fi publicat înainte de sec.al XIX-lea. În această operă el enunţă principiile noii sale astronomii heliocentrice (soarele se află în centrul sistemului solar).După instalarea sa la Frauenburg în 1512, Copernic începe opera sa principală(revoluţia sferelor cereşti), terminată în 1530 dar care nu va fi publicată, de un tipograf luteran din Nuremberg, decât cu puţin timp înainte de moartea sa, la 24 mai 1543. Înainte de revoluţia coperniciană, cosmologia se baza pe ideea unui Univers geocentric,în care Pământul era imobil şi fix în centrul mai multor sfere de rotaţie.Aceste sfere purtau corpurile cereşti următoare(în ordinea distanţei faţă de pământ): Luna, Mercur, Venus, Soare, Marte, Jupiter, Saturn şi, în fine, sfera cea mai îndepărtată, numită sfera fixă, deoarece eapurta stelele socotite atunci imobile.
Sistemul Copernician şi influenţa sa Sistemul lui Copernic se bazează în principalpe afirmaţiile că Pământul se învârte în jurul axei sale într-o zi şi în jurul Soarelui într-un an. El pretinde, pe de altă parte, că celelalte planete sunt de asemenea situate în jurul Soarelui şi că Pământul prezintă o precesiune pe axa sa(oscilează ca un titirez) atunci când se învârte. Sistemul lui Copernic are avntajul asupra celui al lui Ptolemeu de a explica mişcarea zilnică a Soarelui şi a stelelor(prin rotaţia Pământului în jurul acestui astru). Teoria lui Copernic permite, de altfel, de a atribui o nouă ordine a planetelor după perioada lor de revoluţie. În sistemul lui Copernic, contrar celui al lui Ptolemeu, cu cât raza orbitei unei planete este mai mare cu atât necesită un timp mai mare pentru a efectua rotaţia în jurul Soarelui. Dar ideea unui Pământ mobil este dificil de acceptat pentru cea mai mare parte a cititorilor din sec. al XVI-lea, în măsură să înţeleagă teoria lui Copernic. Multe elemente ale teoriei sale sunt adoptate dar ideea centrală este ignorată şi respinsă. Copernic nu va avea decât 10 adepţi între 1543-1600. În ciuda condamnării lui Galilei în 1633 de un tribunal bisericesc, câţiva filosofi iezuţi rămân în credinţa lor interioară discipoli ai lui Copernic.
Biografia lui Ptolemeu 90-168 Nu se ştie aproape nimic despre viaţa lui Claudius Ptolemeu, încât opera a luat locul omului. Se pare că toată viaţa şi-a petrecut-o în Alexandria, după mărturiile ce indicau că el a făcut acolo observaţii astronomice în 139.Alexandria, mare oraş, ce lega Orientul de Occident, a devenit atunci o adevărată şcoală de savanţi. Ptolemeu merge pe urmele lui Hipparh. Opera sa uriaşă îmbrăţişează astronomia, o parte a matematicii, optica, geografia, muzica. Cea mai celebră operă a sa este Almageste(Al în arabă însemna “foarte mare”). Această carte conţine o expunere a sistemului lumii,a cărei influenţă a durat aproape 15 secole.A fost fără încetare recopiată, trecând din greacă în arabă şi latină, transmisă în întreg bazinul Mării Mediterane. El a scris de asemenea numeroase cărţi de calcule, astrologie şi mai ales geografie.Geografia lui Ptolemeu, ale cărei hărţi furnizează istoriei informaţii preţioase, este tipărită prima dată în sec. al XVI-lea. În legătură cu această carte trebuie să menţionăm că ea ne dă informaţii preţioase despre istoria geto-dacilor. Pe harta realizată de Ptolemeu sunt precizate numeroasele triburi ale geto-dacilor, aşezarea lor şi aşezările importante.El inventează instrumente de astrologie dintre care astrolabul poartă numele său.El moare la vârsta de 80 de ani, lăsând o moştenire importantă în astronomie, fizică, istorie şi geografie.