Download
1 / 39
390 likes | 768 Views
Relaxarea. ?n viata cotidiana, relaxarea ?nseamna deconectare de la activitate. ?n psihoterapie ?nsa privim relaxarea ca pe o metoda de autoreglare a starilor psihice. Tehnicile de relaxare sunt ?n numar variat. . De-a lungul timpului, psihoterapeutii au clasificat tehnicile de relaxare dupa mai m
E N D
1. TERAPII CENTRATE PE RELAXARE Curs 2
2. Relaxarea În viata cotidiana, relaxarea înseamna deconectare de la activitate.
În psihoterapie însa privim relaxarea ca pe o metoda de autoreglare a starilor psihice.
Tehnicile de relaxare sunt în numar variat.
3. De-a lungul timpului, psihoterapeutii au clasificat tehnicile de relaxare dupa mai multe criterii (Holdevici, I., 1995):
4. R.D. Bousinger (1965) Vorbeste despre tehnici de relaxare:
analitice (se porneste de la grupe musculare restrânse si se generalizeaza relaxarea la întregul sistem muscular)
sintetice (personalitatea clientului este abordata global)
sisteme de relaxare derivate din ritmica (pun accent pe gest si miscare).
5. E. Winter (1963) descrie doua criterii de relaxare: Criteriul rational în functie de metodele de relaxare se clasifica în doua categorii: rationale si empirice.
Criteriul conceptual - în functie de metodele de relaxare se clasifica în trei categorii: analitice, sintetice si eclectice.
6. Stokvis si Wiesenhunter (1963)
Vorbesc despre metode de relaxare
active (clientul joaca un rol activ)
pasive (terapeutul este cel care controleaza procesul relaxarii).
7. Cele mai cunoscute metode de relaxare
Trainingul autogen (J.H. Schultz)
Relaxarea musculara progresiva (E. Jacobson)
Meditatia transcedentala (M. Mahesh)
Hipnoza
8. 1. Trainingul autogen (J.H. Schultz)
Aceasta metoda de relaxare deriva din hipnoza medicala si a fost elaborata de I.H. Schultz în 1920.
Ea consta în inducerea prin exercitii psihofiziologice a unei decontractii generale a organismului, care permite comunicarea unor sugestii (Holdevici, I., 1995).
9. Metoda cuprinde doua cicluri de exercitii:
Ciclul inferior
Ciclul superior
10. Ciclul inferior Cuprinde exercitii în care decontractia vizeaza:
sistemul muscular,
sistemul cardiovascular,
sistemul respirator,
organele abdominale si zona capului.
Exercitiile se însusesc într-un interval de 6-10 saptamâni.
11. Clientul învata urmatoarele exercitii:
experienta caldurii,
experienta greutatii,
concentrarea asupra cordului în vederea încetinirii ritmului cardiac,
controlul respiratiei,
reglarea functionarii organelor abdominale,
perceperea unei vasoconstrictii în zona fruntii.
12. Ciclul superior
Se trece la acest nivel dupa o practicare de 6 luni 2 ani a ciclului inferior.
Aceasta etapa dureaza 3-6 ani.
13. Clientul învata urmatoarele exercitii:
concentrare pe culoarea preferata,
concentrarea pe culori impuse,
concentrarea pe obiecte concrete,
concentrarea pe idei abstracte,
trairea sentimentului propriu (reproducerea în interior a starii afective pe care clientul si-o doreste cel mai mult),
interogarea propriului subconstient.
14. Starea autogena se obtine printr-un antrenament de câteva luni în cursul carora se efectueaza urmatoarele exercitii:
(1). exercitiul bazal prin care se obtine starea de relaxare;
introducere (1-2 sedinte)
exercitiul greutatii (2-3 sedinte)
exercitiul caldurii (2-3 sedinte)
exercitiul cardiac (2 sedinte)
exercitiul respirator (1 sedinta)
exercitiul plexului solar (1 sedinta)
exercitiul racelii fruntii (2 sedinte)
(2). exercitiul prin care se induc modificari somatice;
(3). exercitiul prin care se induc modificari psihice;
(4). exercitiul meditatiei.
15. Exercitiul bazal prin care se obtine starea de relaxare
Introducere: se prezinta tehnica, istoricul ei, aplicatiile acesteia, se alege pozitia confortabila (cele mai indicate: culcat pe spate sau într-un fotoliu comod) apoi într-o ambianta linistita se spune:
acum te rog sa închizi usor ochii si sa respiri adânc de 2-3 ori,
începi sa fii calm si relaxat,
la început, încercând sa te relaxezi, s-ar putea sa-ti vina în minte mai multe gânduri decât erau înainte; lasa-le sa treaca, cum vin asa pleaca,
liniste placuta te cuprinde,
esti tot mai calm si mai relaxat.
16. Exercitiul greutatii
Acum te concentrezi usor asupra mâinii drepte (sau stângi în functie de bratul dominant - se începe cu bratul dominant).
Mâna dreapta începe sa devina mai grea.
Mâna dreapta este mai grea.
O greutate placuta cuprinde mâna dreapta.
Mâna dreapta este grea.
Mâna dreapta este grea ca plumbul.
Mâna dreapta este grea ca un brat de statuie.
Mâna dreapta grea. (repeta de 5-20 ori).
(Identic pentru mâna stânga).
Bratele sunt grele, grele ca plumbul, ca niste brate de statuie. (repeta de 5-20 ori).
17. Acum te concentrezi usor asupra picioarelor.
Picioarele încep sa devina mai grele.
Picioarele sunt mai grele.
O greutate placuta cuprinde picioarele.
Picioarele sunt grele.
Picioarele sunt grele ca plumbul.
Picioarele sunt grele ca niste picioare de statuie.
Picioarele grele. (repeta de 5-20 ori).
Întregul corp este greu.
Greu ca plumbul.
Sunt calm, relaxat.
întregul corp este greu ca plumbul.
Sunt calm, relaxat.
18. Exercitiul caldurii
Mâna dreapta începe sa devina mai calda.
Mâna dreapta este mai calda.
O caldura placuta cuprinde mâna dreapta.
Mâna dreapta este calda.
Mâna dreapta calda. (repeta de 5-20 ori).
(Identic pentru mâna stânga).
Bratele sunt calde. (repeta de 5-20 ori).
19. Picioarele încep sa devina mai calde.
Picioarele sunt mai calde.
O caldura placuta cuprinde picioarele.
Picioarele sunt calde.
Sunt calm, relaxat.
Întregul corp este greu ca plumbul.
Bratele si picioarele sunt calde.
O liniste placuta ma cuprinde.
Sunt calm, relaxat.
20. Exercitiul cardiac Inima bate linistit si ritmic. (repeta de 5-20 ori).
Exercitiul respiratiei
Respiratia este adânca si linistita. (repeta de 5-20 ori).
Exercitiul plexului solar
Plexul solar este mai cald.
O caldura placuta cuprinde plexul solar.
Plexul solar este cald. (repeta de 5-20 ori).
21. Exercitiul fruntii
O racoare placuta cuprinde fruntea.
Fruntea este racoroasa. (repeta de 5-20 ori).
Sunt calm, relaxat.
O liniste placuta m-a cuprins.
Orice senzatie neplacuta a disparut.
Sunt calm, relaxat.
22. Exercitiul de anulare a starii autogene
Respir adânc, linistit.
Ma simt refacut ca dupa un somn lung, odihnitor.
Deschid usor ochii, ma trezesc.
Misc bratele si picioarele.
23. Mecanismul antrenamentului autogen
Pozitia aleasa, închiderea ochilor si conditiile de mediu induc în mod natural, prin mecanisme fiziologice specifice, o stare de relaxare musculara.
Exemplu: lipsa stimularii proprioceptive intense (prin pozitia aleasa) si a stimularilor din mediu (prin închiderea ochilor si organizarea mediului) reduc activitatea formatiunii reticulate si gradul de stimulare pe care aceasta îl exercita asupra scoartei cerebrale.
În consecinta, tonusul muscular se reduce si muschii se relaxeaza.
24. Pe acest fond se exercita ulterior formule verbale specifice. Acestea îndeplinesc doua functii:
(1) se asociaza cu starea de relaxare naturala indusa prin mecanismele amintite anterior; prin asocieri repetate se ajunge sa se poata declansa ulterior rapid starea de relaxare ca urmare a conexiunii puternice existente la nivel cortical, formate prin exercitiu, între formulele verbale si starea de relaxare musculara. Altfel spus, ulterior subiectul îsi genereaza prin formule verbale relaxarea musculara.
25. (2) în primele sedinte ale trainingului autogen, formulele verbale joaca de asemenea rolul unor atribuiri eronate.
Mai precis, subiectul interpreteaza subiectiv senzatiile musculare ca o stare de relaxare etichetata de formule verbale (vezi teoria detectarii semnalului - alarme false).
Aceasta etapa este esentiala în învatarea trainingului autogen, deoarece ea învinge anxietatea de performanta care ar rezulta în cazul în care subiectul nu ar simti în scurt timp, la nivel subiectiv, senzatiile sugerate.
Mai mult, aceasta anxietate de performanta ar împiedica realizarea relaxarii.
26. 2. Relaxarea musculara progresiva (E. Jacobson)
Aceasta tehnica implica o trecere treptata de la relaxare musculara la relaxarea psihica.
Clientul este asezat în pozitia culcat pe spate.
Scopul este ca clientul sa învete sa-si controleze tensiunile musculare ce apar atunci când are anumite trairi afective.
Reducând voluntar tensiunea musculara dispare si starea emotionala.
27. Etape (Holdevici, I., 1995): Se începe prin constientizarea senzatiilor de contractie dintr-o grupa musculara si se fac exercitii de contractare a diferitelor grupe musculare.
Clientul învata sa nu mai contracte muschii. Se relaxeaza diferentiat diferite grupe musculare si apoi aceasta relaxare se extinde la tot corpul.
Clientul constientizeaza tensiunile musculare reziduale provocate de stari afective si ajunge treptat la relaxare psihica.
28. 1. Introducere: se prezinta principiile tehnicii, istoricul, aplicatiile ei; se alege o pozitie confortabila într-un fotoliu sau culcat pe spate.
2. Acum închide usor ochii si respira adânc de trei ori.
3. Strânge puternic pumnul drept astfel încât sa simti tensiune în mâna si antebrat, tine asa, observa ce simti, bine, acum relaxeaza.
4. Repeta 3.
5. Repeta 3 si 4 pentru pumnul stâng.
29. 6. Strânge puternic pumnul drept si îndoieste antebratul astfel încât sa simti tensiune în antebrat si biceps, tine asa, observa ce simti, acum relaxeaza.
7. Repeta 6.
8. Repeta 6 si 7 pentru mâna stânga.
9. Acum repeta simultan 7 si 8.
10. Strânge puternic muschii din jurul ochilor astfel încât sa simti tensiune în jurul ochilor si a fruntii, tine asa, observa ce simti, bine, relaxeaza.
11. Repeta 10.
30. 12. Strânge puternic maxilarul, ridica barbia astfel încât muschii cefei sa fie contractati, observa ce simti, bine, acum relaxeaza.
13. Repeta simultan 10 si 12.
14. Împinge puternic pieptul în fata si trage umerii în spate, astfel încât sa simti tensiune în muschii spatelui, tine asa, foarte bine, acum relaxeaza.
15. Repeta 14 si în plus trage abdomenul astfel încât sa simti încordati muschii abdomenului, tine asa, observa ce simti, bine, acum relaxeaza.
16. Repeti 15.
31. 17. Respira adânc de trei ori si repeta simultan 9, 13 si 15.
18. Ridici degetele de la picioare astfel încât sa simti o puternica tensiune în gamba si coapsa dreapta, tine asa, bine, acum relaxeaza.
19. Repeta 18.
20. Repeta 18, 19 pentru piciorul stâng.
21. Repeta 20 si 19 simultan.
22. Respira adânc de trei ori si repeta simultan 9, 13, 15 si 21.
32. Fiecare exercitiu dureaza aproximativ 20-30 de minute.
1. Practicati cei 22 de pasi cel putin de 3 ori în decursul a 2 zile.
2. Practicati pasii 1, 9, 17, 22 de ce putin 3 ori în decursul a 2 zile.
3. Practicati pasii 1 si 22 de ce putin 3 ori în decursul unei zile.
33. 3. Meditatia transcedentala (E. Dars) La începutul secolului XX se considera ca exista trei stari de constiinta: starea de veghe, starea de somn si starea de vis. Cercetarile desfasurate de H. Rugg (1963), R. Fischer (1977) si B. Wolman (1986) au demonstrat existenta celei de-a patra stare de constiinta. Aceasta a fost descrisa mai târziu de Anne Chassaing ca fiind o stare de extaz, de calm profund si revelatie.
Trecerea spre aceasta a patra stare de constiinta este considerata ca fiind si o tehnica psihoterapeutica de relaxare si reconstituire psihica în profunzime.
34. Metoda... Meditatia transcedentala a fost structurata ca metoda terapeutica de E. Dars.
Clientul este implicat într-o stare de calm si liniste. Pentru statuarea celei de-a patra stari de constiinta se folosesc cuvinte fara sens numite mantra.
Clientul contempla si se detaseaza total de fluxul obisnuit al vietii în timp ce, cu ochii închisi, rosteste mantra.
Exercitiul se realizeaza de 2 ori pe zi, timp de 15-20 de minute.
35. 4. Hipnoza
Multa vreme hipnoza a fost considerata ca fiind un fenomen supranatural, parapsihologic si chiar patologic.
Aceste interpretari s-au dovedit însa de-a lungul timpului nefondate.
Psihologia moderna considera hipnoza ca fiind o stare modificata a constiintei amplasata între starea de veghe si cea de somn, însa mai aproape de starea de veghe decât de cea de somn (Zlate, M, 2000).
36. Hipnoza are o foarte mare aplicativitate în psihoterapie, în special în cazul tratamentului nevrozelor.
Majoritatea specialistilor în psihoterapie considera hipnoza ca fiind o stare indusa în mod artificial, asemanatoare cu somnul, dar diferita de acesta din punct de vedere fiziologic.
Aceasta stare se caracterizeaza printr-o sugestibilitate crescuta, fapt care favorizeaza inducerea la client a unor modificari senzoriale, perceptive, mnezice si mororii (Holdevici, I., 1995).
37. Hilgard descrie starea hipnotica pe baza a 9 caracteristici (Gheorghiu, 1977):
reducerea functiei de planificare (nu mai are initiativa si nu mai poate planifica actiuni);
redistribuirea atentiei (orientarea atentiei spre hipnoterapeut);
capacitatea crescuta a productiei imaginative (percep obiecte, persoane sau situatii care nu exista în realitate);
reducerea controlului realitatii si toleranta crescuta pentru distorsionari ale acesteia (ex: accepta amintiri false, etc.);
38. crestera gradului de sugestibilitate (este foarte receptiv la sugestii);
accentuarea comportamentului de jucare a unor roluri (poate intra într-un rol dictat de hipnoterapeut):
aparitia amneziei posthipnotice (subiectul uita tot ce s-a întâmplat în stare hipnotica atunci când revine în starea de veghe);
starea de relaxare psiho-fizica
scaderea acuitatii perceptive (percepe estompati stimulii din mediu).
39. Tot Hilgard (1971) descrie trei faze ale inductiei hipnotice (dupa Holdevici, I. 1995):
faza de pregatire terapeutul îi da subiectului informatii cu privire la ce înseamna hipnoza, ce anume se asteapta de la el si care vor fi efectele acestei abordari terapeutice asupra simptomelor sale;
faza de inductie hipnotica propriu-zisa prin distragerea subiectului de la stimulii externi si concentrarea asupra cuvintelor rostite de terapeut, care sugereaza relaxare, somnolenta si îi stimuleaza imaginatia;
faza de adâncire a transei pe fond de relaxare profunda sunt presarate sugestiile terapeutice.
