Tulburari de comportament in copilarie

1. Tulburari de comportament in copilarie Comportamentul copilului este oglinda dezvoltarii sale psihice,este reactia personalitatii lui in formare fata de mediu si fata de propria persoana. Comportamentul este diferit in functie de varsta si de factori: temperamentali, constitutionali, sociali.Comportamentul oscileaza intre anumite limite considerate normale pentru varsta respectiva. Tulburarile de comportament reprezinta aparitia unor manifestari de conduita care depasesc limita normalitatii la varsta respectiva.Prin aceste manifestari copilul isi exprima atitudinea fata de mediu si chiar fata de propria persoana.Tulburarile de comportament pot constitui expresia unor tulburari psihice,asadar ele pot aparea si sub alte forme decat de sine statatoare: simptom al unei boli psihice(psihotice sau neuropsihice); deprinderi negative de comportament ce in timp pot duce la psihopatie; sindrom in cadrul anomaliilor de personalitate; reactii nevrotice ca forme de aparare nevrotice. Cauzele aparitiei unei tulburari de comportament la copil sunt multiple: -rolul factorilor genetici-nu este inca prea clar precizat ,acest aspect fiind subiect al dezbaterilor cercetatorilor ,observandu-se insa prezenta unor manifestari comune inca de la nastere la majoritatea copiilor ce prezinta de tim puriu tulburari de comportament (usor iritabili,neraspunzand adecvat la confort, fara un program regulat) -educatia necorespunzatoare a copilului, caracterizata prin inconsecventa,sau libertate exagerata, sau prea autoritara, sau contradictorie.Atitudinea parentala:1) atitudine pozitiva de acceptanta si caldura a parintilor fata de copii vs atitudine de rejectie (ostilitate, autoritate brutala ;2)autonomia psihica acordata de parinti(pana la a neglija orarul,activitatile copilului) vs forme de control (lejer,ferm,sever) -tulburarile de personalitate ale educatorilor (labilitate emotionala,rigiditate) -conditiile de mediu extern defavorabile (mediu insuficient stimulativ sau un mediu prea incarcat de stimuli fata de posibilitatile de adaptare ale copilului)

2. Clasificarea tulburarilor de comportament dupa ipostazele care il genereaza: • Tulburari de comportament de tip criza bio-psiho-sociala; sunt expresia trecerii prin starea de criza; sunt raportatela anumite etape critice de vartsta • Tulburari de comportament de tip carential (determinate de carente afective sau materiale).Carentzele duc la insuficientza satisfacerii trebuintelor (chiar si elementare).Insuficientele (afective sau emotiona le) determina tulburari de comportament • Tulburari de comportament de tip sociopatic (cu origine intr-un eveniment extrafamilial cu influenta asupra individului • Tulburari de comportament ca simple simptome in cadrul unor tulburari psihice complexe Referitor la fenomenologia clinica de manifestare tulburarile de comportament se impart in doua categorii: 1.Tulburari de comportament neepisodice .Acestea se inlantuiesc,trec din una in alta,nu au caracter de boa la,ci pur si simplu un rau duce la alt rau.Acestea sunt: -neascultarea -agresiunea -minciuna -furtul -fuga -vagabondajul 2.Tulburari de comportament episodice.Caracterizate printr-o evolutie sinusoidala, dupa o perioada de echilibru apar perioade de dezechilibru, comportamentul modificandu-se.Acestea se subimpart in: 2.1.de inhibitie: -mutismul -narcolepsia -catalepsia -cataplexia

3. 2.1de dezinhibitie: -disconfort primar –epileptic disconfort -instinctiv -disconfort secundar-impulsiv -acting-out reactii episodice 1.Tulburarile de comportament neepisodice Neascultarea Este refuzul autoritatii familiale si apoi sociale, ce genereaza conflicte .Apare in specila la copiii cu o dez voltare dizarmonica, cu leziuni ale SNC sau cu retard mintal. Climatul educational (familial si formal) incarcat de nedreptate, lipsa de respect,rigiditate,restrictii excesive si dezechilibrul dintre dragoste si punitie( pe deapsa),libertate excesiva, disensiuni in educatie, genereaza neascultarea. Ascultarea(supunerea) este reactia pozitiva a copilului la solicitarile celor din jur si depinde de relatia emo tionala cu acele persoane.Relatia pozititiva parinte-copil va determina un comportament pozitiv al copilului. Agresiunea Este tendinta spre comportamente incarcate de reactii brutale, distructive si de atacare.Agresiunea poate sa vina dintr-un sentiment de ura si ascociata cu acesta (in spatele sentimentului de ura exista un conflict care genereaza tensiune psihica,prin urmare trebuie rezolvat intai conflictul ceea ce va duce la reducerea tensiunii psihice si a agresivitatii).Sau agresiunea poate fi o tendinta pulsionala a individului (copil dizarmonic care simte bucurie atunci cand face rau).Nevroticii agresioneaza pt a nu fi ei agresati. Minciuna Este actiunea de a altera cu buna stiinta adevarul, o afirmatie contrara adevarului.La copil.distinctia dintre adevar si fals,adevar si minciuna este progresiva.Pentru Piaget ,inainte de 6 ani, copilul nu face distinctia Intre minciuna, activitate ludica si fabulatie.Treptat,dupa varsta de 8 ani ,minciuna isi va dobandi dimensi unea intentionala. Inainte de 6 ani fiind prevalent jocul,fabulatia,fantasma, iar dupa 8 ani minciuna este

4. Intentionala,intre aceste doua etape exista o perioada in care adevarul si falsul sunt distincte, dar minciuna se confunda cu gresala. Minciuna poate fi un delict (copilul minte pt.a se razbuna,denigra sau devaloriza pe cineva) sau poate fi expresia tendintelor de autoaparare.In plan clinic se disting trei tipuri de minciuna frecvente la copil: -minciuna utilitara: minte pt.aobtine un avantaj, pt. a evita o neplacere, -minciuna compensatoare: copilul minte pt.a crea o imagine dorita, visata;dupa o anumita varsta aceasta fabulatie constituie una din caracteristicile conduitei pre-psihotice -mitomania:”tendinta patologica mai mult sau mai putin voluntara si constienta la minciuna si la crearea de Istorii imaginare Atitudinea copilului in fata minciunii depinde in parte de comportamentul adultului, in special al parintilor. Foarte adesea parintii mint copilul devalorizandu-si astfel propriul cuvant.Nu este rar ca micul mincinos sa aibe parinti mincinosi. Furtul Este comportamentul deviant cel mai frecvent la copil (aprox.70% din micile delicte), ce se poate structura rapid in deprindere.Nu se poate vorbi despre furt decat atunci cand copilul si-a insusit notiunea de proprietate,conceptul de “al meu”, “al tau”, conceptul moral de bine si de rau cu toate implicatiile sale so cio-culturale.Acest comportament poate fi genererat din dorinta de a se impune celor din jur,pt.”prestigiu” sau din dorinta de posesiune.Poate fi si un comportament invatat, atunci cand copilul face parte dintr-o familie de hoti.Gravitatea apare cand cauzele furtului sunt de natura patologica (in tulburarea isterica apare furtul cu caracter impulsiv). Cleptomania este tendinta patologica de a fura fara ca persoana in cauza sa urmareasca un profit.Se caracterizeaza prin aparitia brusca si obsedanta a impulsului de a fura, concomi tent cu o stare de neliniste si de lupta impotriva acestei dorinte

5. Fuga Un copil fuge atunci cand abandoneaza locul unde ar trebui sa fie in mod normal, pentru a umbla ore, zile, in sir, fara a se intoarece acasa.Nu se poate vorbi despre fuga la copil inainte ca acesta sa fi dobandit cunostin te clare despre domociliul sau.durata fugii este foarte variabila si depinde de varsta copilului.Atunci cand fuge, cel mai adesea, copilul nu are un scop;rataceste in jurul domiciliului,se duce in locuri de predilectie sau umbla fara rost, cautand sa fie prins de catre cunoscuti.In alte cazuri copilul (10-12ani) fuge pentru a parasi un loc detestat sau temut.Fuga copilul mai mare se poate inscrie uneori intr-un comportament socia lizat in cadrul unui grup (fuge pt.a merge la prieteni, fuge pt.a merge la plimbare). Tipuri de fuga: 1.fuga de la scoala se intampla atunci cand: • Copilul nu face fata cerintelor scolii (nivelul intelectual al copilului nu se ridica la pretentiile scolii,sau are un defect de sanatate somatica ceea ce ii atrage blamul colegilor) ,si datorita sentimentului de insucces auta alt mediu unde se simte valoros • Caracterul necorespunzator al pedagogilor fata de copilul cu suferinte psihice sau senzoriale, agresivitatea colectivului din care face parte • Atitudinea parintilor fata de scoala (devalorizarea importantei scolii,sau nemultumirea continua a parintilor fata de activitatea scolara a copilului transforma scoala intr-o sursa de anxietate pt.acesta) 2.fuga cu caracter impulsiv • Copilul simte impulsul de a fugi datorita unei tensiuni psihice ce nu o pot depasi • Fuga epileptica cu ingustarea starii de constiinta in momentul in care incepe fuga,copilul redevine constient dupa cateva ore sau chiar zile (apare la copiii epileptici,idioti,psihopati impulsivi,isterici) Copilul ramane cu amnezie ulterioara. Vagabondajul Ambele forme de fuga pot continua cu vagabondaj.Copilul are constienta acestei conduite.Copilul se lipseste de locuinta, savarseste uneleacte antisociale.La scolarul mic vagabondajul poate fi reactia la pedeapsa nejusta,sau datorata insucceselor scolare (evitarea pedepsei).Poate aparea la copiii sensibili,introvertiti Ce suporta greu micile privatiuni familiale.

6. Tulburarile de comportament episodice Caracterizate printr-o intrerupere brusca a modului de viata; dupa o periada de echilibru apar perioade de dezechilibru.Se impart in doua subcategorii: Tulburari caracterizate printr-o stare de inhibitie a comportamentului general: • Mutismul ,copilul (anxios) se infurie si refuza sa vorbeasca (cu cineva anume=mutism electiv sau mutism isteric cand copilul refuza sa vorbeasca o perioada lunga de timp). • Narcolepsia ,copilul simte nevoia subita si imperioasa de adormi in timpul zilei; somnul se poate instala cand merge pe strada. • Catalepsia (catatonia) se manifesta printr-o stare de rigiditate si crestere a tonusului postural,ce impiedica mersul,fata copilului devine imobila,complet lipsita de expresivitate.Se asociaza cu o stare de negativism (copilul executa invers comenzile) ori felxibilitate ceroasa (copilul poate sta ore intregi intr-o anumita pozitie).(catalepsie=stare patologica manifestata prin intepenirea brusca a muschilor si prin incetarea unor functii cerebrale) • Cataplexia apare brusc, se manifesta prin pareza muschilor striati (suspendare totala a tonusului muscular, a miscarilor voluntare,cu cadere).Copilul traieste un sentiment de anxietate din cauza senzatiei de cadere in gol, neputintei controlarii musculaturii (starea de veghe prezenta).

7. A. Disconforul episodic: -primar epileptic:inceputul si sfarsitul crizei de o ex trema bruschete, copilul pierde contactul cu realitatea, comportament ulterior haotic, copilul se descarca nediferentiat(obiecte,persoane), finaliza- rea actiunii nu ii aduce satisfactia.Stare afectiva nediferentiata. -primar instinctiv: inceput si sfarsit brusc de criza, inceputul crizei coincide cu instalarea impulsului, Stare afectiva nediferentiata; satisfactia este obtinuta tinta descarcarii fiind si cea cautata. -secundar impulsiv: inceput si sfarsit brusc de criza,durata scurta,distanta de la impuls la raspuns copilul actioneaza desi stie ca nu face bine . -secundar actig-out apare la copiii cu un comporta- ment supus, isi scimba comportamentul si devin agresivi,incepand sa consume alcool.In general sunt si ei socati de ceea ce fac. B. Reactiile episodice: Sunt tulburari de comportament ce apar ca simpto- me in celelalte tulburari psihice (nervoze, psihopatii psihoze). Manualul pt.diagnostic si statistica tulburarilor mintale (DSM-III-R) prezinta trei tulburari de comportament de tip disruptiv: -tulburarile de conduita -opozitionismul provocator -hiperactivitatea cu deficit de atentie Tulburari caracterizate printr-o stare de dezinhibitie a comportamentului general

8. Tulburarea de conduita Se caracterizeaza prin incalcarea repetata a regulilor sociale importante si/sau a drepturilor de baza ale altor persoane.Majoritatea simptomelor aacestei tulburari pot avea repercusiuni legale. Se discuta despre tulburare de conduita atunci cand copilul manifesta cel putin trei dintre urmatoarele comportamente: fura, lipseste de acasa peste noapte, minte des, pune foc deliberat, chileste des de la ore, intra prin efractie in diferite locuri,distruge proprietatea altora, se comporta crud cu animalelesi cu oamenii, forteaza pe altineva la activitati sexuale, foloseste arme in dispute, initiaza des dispute fizice. De la tulburari de conduita la delicventa juvenila nu este decat un pas.Este o tulburare in esenta de natura sociala, unde trebuie sa tinem cont si de infulenta modelelor parentale(se releva existenta unei corelatii intre copiii cu aceasta tulburare si profilul de personalitate parintilor biologici:comportament antisocia, ante- cedente penale;sau condamnari pe linie criminalistica a rudelor biologice).Relatiile disfunctionale timpurii dintre parinti si copil duc la deficit ulterior de formare a aptitudinilor cognitive si sociale,si reglare afectiva. Opozitionismul provocator Se caracterizeaza prin neascultare, negativism, provocare, opozitie fata de autoritate.Tulburare de esenta sociala.Avem de-a face cu opozitionism provocator atunci cand copilul manifesta cel putin cinci dintre urmatoarele comortamente: isi pierde adesea cumpatul, se contrazice des cu adutii, este usor de distras, adesea sfideaza sau refuza cerintele adultilor de a se comforma la reguli, face deliberat lucruri care ii ener- veaza pe ceilalti, ii invinovateste pe ceilalti penteu greselile lui, usor de enervat de catre altii, adesea furios si ii respinge pe cei din jur, are tendinta de a face in ciuda, frecvent razbunator, utilizeaza limbaj obscen si injura. Impreuna, tulburarea de comportament si opazitionismul provocator au o rata a prevalentei in randul populatiei intre 8% si 12%.

9. Hiperactivitatea cu deficit de atentie Sindromul este constituit de asocierea dintre tulburarile de atentie si hiperactivitate-impulsivitate. Tulburari de atentie: slaba capacitate de concentrare, de fixare asupra unei sarcini, de organizare si apoi de terminare a activitatii (scolare sau domestice) dar de asemenea a activitatilor ludice sau culturale; schimba- rea frecventa a activitatilor(,,ca un fluture”),distractibilitate importanta (,,se uita pe pereti” ;,,orice il pertur- ba”).Copilul nu pare sa auda ceea celi se spune, nu respecta consemnele: lectiile sunt neglijate, ignorate, cu multe greseli asa zise ,, de neatentie”, toate sarcinile care cer effort de concentrare par afi evitate sau respinse. Hiperactivitate-impulsivitate:activitate motorie exagerata fata de varsta, copiluleste intotdeauna ,,pe barica- de”, alergand, sarind ,,ca un resort”, incapabil sa stea asezat.La scoala copiii sunt agitati, neastamparati, se leagana se contorsioneaza, isi agita picioarele; abia imbracati se reped in strada sau in curte in recreatie, traverseaza strada fara sa se uite.Impulsivitatea se traduce printr-o dificultate de arespecta regulile, cadrul :interventie brusca in clasa, nerespectarea randului la cuvant, la joc, a regulilor sportive.Tendinta de a-si impune prezenta fara respect pentru ceilalti, de a apuca obiectul din mana celuilalt inainte de a i de oferi, de a se angaja intr-o maniera periculoasa si riscanta fara a aprecia consecintele.Aceasta impulsivitate poate merge pana la tulburari de comportament agresiv. Hiperactivitatea cu deficit de atentie prezinta (la 2 treimi din copiii cu acest diagnostic) o comorbiditate cu: tulburari de conduita, tulburare opozitionala, tulburari de invatare, tulburari anxioase, tulburari de dispozi- tie, sindrom Gilles de la Tourette si ticurile cronice.

10. Hiperactivitatea cu deficit de atentie are atat determinare genetica cat si de mediu.Evolutia tulburarii este afectata de relatiile interpersonale, de evenimente de viata si de tratament.Tulburarea are o baza neurologica si este asociata cu complicatii prenatale sau din timpul nasterii, iar in unele cazuri apare ca rezultat direct al unor boli sau traume la nivelul SNC.Datelele existente sugereaza implicarea a numeroase regiuni neuroanatomice si a multor neurotransmitatori in aceasta tulburare(Zametkin&Rappaport), ulterior au fost prezentate 18 ipoteze neuroanatomice implicand regiunea septala, sistemul reticulat, lobii frontali si localizarea hemisferica (Hydn,Hern&colab). In 1975, studiind incidenta factorilor genetici asupra hiperactivitatii cu deficit de atentie, Cantwell a consta- Tat ca 50% dintre parintii copiilor hiperactivi inclusi in studiu indeplineau criteriile clinice pt.diagnosticul unei tulburari psihice (alcoolism si sociopatie la tati si isterie la ambii parinti), inplus 16% dintre tatii copiilor Hiperactivisuferisera si ei de aceasta tulburare in copilarie. Nevrozele copilariei Persoana care sufera de nevroza manifesta lipsa de energie si elan, traieste o permanenta stare de neliniste interioara, nesiguranta a memoriei, incapacitate de concentrare a atentiei, insomnie si un discofort general pe plan biologic.Este reactia psihogena la o stare de conflict psihic de mica sau medie intensitate dar de lunga durata. Pricipalele particularitati ale nevrozei sunt: boala cu intensitatea cea mai mica, fara perturbarea calitativa a constiintei si personalitatii, fara leziuni biologice, fara delir sau halucinatii. La copil exista trei categorii de cauze ale nevrozei:

11. declansate-conflictul (toate situatiile care presupun o tensiune psihica negativa, traita subiectiv, si care depasesc capacitatea copilului de a o escalada) • favorizate-tin de conditiile de mediu in care traieste copilul • Predispozante-tin de constitutie (sensibilitate exagerata, tip slab de sistem nervos, timiditate) La copil se poate vorbi de trei forme de nevroza: • Dereglarile regimului de viata : -anorexia -bulimia • Deprinderile nevrotice : -dureroase -de placere • Nevrozele propriu-zise : -la prescolar, stari prenevrotice -spasmul hohotului de plans (3-6ani) -crizele de furie(2-3ani) -manifestarile anxioase(panica,pavor) -manifestarile functional-isterice - scolarul mic:-ticurile -enurezisul -encopreza -balbismul -tulburari: cardiace, respiratorii, digestive -cefaleea

12. 1. Dereglarile regimului de viata Anorexia – lipsa poftei de mancare;anorexia simpla apare ca expresie a unei stari tensionate; anorexia Mintala cand pe fondul subnitritiei cronice tulburarea psihica se accentueaza, are la baza o stare de con- Flictualiate(cu parintii de obicei), inregistreaza un procent de mortalitate de 25%. Bulimia _ exagerarea poftei de mancare (uneori apare dupa o stare de anorexie mintala) Varsaturile, constipatia, diareea sunt alte dereglari ce pot aparea. • Deprinderile nevrotice –dureroase sunt deprinderi prin care copilul isi provoaca dureri eliberand Tensiunea conflictuala(muscarea buzelor, frecarea unor portiuni cutanete pana la lezare, ciupitura, rosul unghiilor, smulgerea parului); deprinderi nevrotice de placere- prin cautarea placerii copilul incearca sa reduca starea tensionala(sugerea degetului, onanie). • Nevrozele Ticurile – sunt miscari (clipit, ridicat din umeri, grimase faciale sau mai complexe precum gesturile faciale autolovirea, muscarea saritul) sau vocalizari ( tusit, murmurat, dresul vocii repetare de cuvinte sau expresii ) cu caracter involuntar, bruste, rapide, nonritmice si stereotipe ce apar fie in urma unor traume psihice, fie prin imitatie sau ca mecanisme de aparare.Pot fi controlate prin concentrarea atentiei .O particulara de tic Este tulburarea Gilles de la Tourette ce combina doua ticuri motorii simple cu unul sau m.multe ticuri vocale. Enurezisul –este pierderea involuntara de urina, la copii de varsta scolara este o regresie a controlului urinar generat de o situatie conflictuala, forma de aparare, modalitate prin care copilul incearca inconstient sa atraga atentia asupra situatiei conflictuale.Atitudinea celor din jur influenteaza aceasta manifestare, Copilul putand deveni timid, nesigur, fricos.

13. Encopreza- este pierderea scaunului ,poate sa apara impreuna cu enurezisul sau separat.Devine un handicap ce provoaca sentimentul de rusine. Balbismul- este o deteriorare in fluenta vorbirii cand copilul repeta sau prelungeste sunete sau silabe. Este o problema mai ales daca apare la copilul ce a avut o dezvoltare normala a limbajului. Tulburarile cardiace, respiratorii, digestive- sunt cauzate de tensiuni conflictuale proiectate pe aparatul cardio-vascular, respirator, digestiv. Cefaleea- este durerea de cap cronicizata si este considerata un simptom al nevrozei infantile ce se rezolva prin dezamorsarea starii conflictuale ce sta la originea ei. Tulburarile anxioase ale copilariei Anxietatea este o stare afectiva vaga, difuza, de neliniste, de apasare, tensiune, ingrijorare si teama nemo- tivata, fara obiect, necomformanta din punct de vedere psihologic.Persoana anxioasa traieste sentimente intense de insecuritate. Formele specifice ale anxietatii copilului sunt anxietatea de separatie, anxietatea excesiva si tulburarea evitanta a copilariei.In copilarie pot aparea si alte forme de tulburari anxioase (caracteristice si perioadei adulte): fobiile, panica tulburarea obsesivo-compulsiva, tulburarea stresului post-traumatic. Anxietatea de separatie- apare la copil cand survine separarea de cei care este atasat, putand merge pana la starea de panica. Copilul care sufera de aceasta forma de anxietate prezinta un comportament adeziv, sta strans lipit de parinti, refuza sa mearga in tabere, sa-si viziteze prietenii, uneori si sa stea singur intr-o camera .Pot aparea si simptome precum cefaleea,greata,ameteala, lesinul, legate de aceata afectiune.

14. Cand sunt separati de persoanele de care sunt atasati, acesti copii sunt cuprinsi de frici morbide, frica de anumite boli.Acesti copii simt adeseori frica de animale si de personaje imaginare, de situatii care ar periclita siguranta lor si a familiei.Pot avea episoade cand sunt apatici, tristi, au dificultati de concentrare, refuza activitatile sociale.Forme severe ale acestei tulburari pune copilul in incapacitatea de a frecventa scoala, de a functiona independent. Aceasta tulburare se dezvolta dupa pierderea, moartea unei rude sau a unui animal iubit, o maladie a copilului sau a unei rude, o schimbare in ambianta copilului.E mai frecventa in familiile unite si afectuoase. Tulburarea evitanta a copilariei Se manifesta printr-o timiditate excesiva la contactul cu persoane nefamiliare, dublata de dorinta clara de implicare sociala cu oamenii familiari (relatiile cu membrii familiei sunt calde si satisfacatoare). Acestui copil nu ii place sa interactioneze cu strainii devenind anxios, daca anxietatea sociala este grava copilul poate deveni incoerent sau mut cand este solicitat(fara afectarea aptitudinilor de comunicare).Cu timpul la unii copii tulburarea se amelioreaza, la altii aparand episodic sau dimpotriva cronicizandu-se. Anxietatea excesiva Se manifesta printr-o stare de sfiala excesiva, teama de evenimentele viitoare,de examinari, de comporta- Mentul sau anterior.Tulburarea e insotita de simptome ca: nodul in gat, durere de stomac, ameteala, dificultati la adormire, copilul este in permanenta nervos si tensionat.Poate avea fobie sociala, poate fi un copil cu tendinte perfectioniste cautand mereu aprobarea.Prezinta neastampar si poate avea obiceiuri Ce ii traduc starea de nervozitate (rosul unghiiloe, smulsul parului).Tulburarea apare mai frecvent la copiii in familiile carora exista legatura cu performanta.

15. Fobiile Sunt tulburari psihice care se manifesta printr-o teama persistenta, evitatre, stare intensa de anxietate, copilul recunoscand ca teama sa este excesiva si nerezonabila.Pot fi simple (teama de animale, de doctor) sau sociale (teama de a vorbi sau a manca in public).Numarul fobiilor simple scade odata cu inaintarea in varsta a copilului, numarul si complexitatea fobiilor sociale poate creste odata cu aceasta.Frecventa fobiilor este mai mare la fete decat la baieti. Panica Se caracterizeaza prin atacuri spontane de anxietate cu multilple simptome fiziologice. Tulburarea obsesiv- compulsiva Se caracterizeaza prin aparitia unor ganduri si/sau ritualuri comportamentale obsesive si deranjante. Intreruperea acestora provoaca o stare de stres dusa la extrem.Ganduri obsesive legate de moarte, imbol- navire, contaminare, iar comportamentele cuprind spalarea , verificarea, atingerea, numararea.Aceasta Tulburare este extrem de rara la copii. Sresul post-traumatic Apare la copil pe fondul unei perioade de stres continuu si intens in urma unui eveniment traumatic (abuz fizic, dezastru natural).Copilul retraieste in mod repetat evenimentul traumatic si evita situatiile pe care le poate asocia cu acesta.

16. Dezvoltarile prevalente de personalitate la copil Apar atunci cand trauma psihica se datoreaza unui defect anatomic ce ii produce copilului rusine .Copilul traieste o stare de rusine, nervozitate si frica ca va fi jignit pt. defectul pe care il are.(copilul care poarta ochelari, copilul care are alt defect fizic).