160 likes | 407 Views
MONITORIZAREA CALITĂȚII MEDIULUI. Metode bazate pe biosenzori Conceptul de biosen zor electrod enzimatic (Updike şi Hicks, 1967). Biosenzor
E N D
Metode bazate pe biosenzori Conceptul de biosenzor electrod enzimatic (Updike şi Hicks, 1967). Biosenzor Instrument analitic care încorporează o componentă biologic activă (bioreceptor) integrată sau în contact direct cu un traductor fizico – chimic, care transformă semnalul biologic în semnal electric proporţional cu concentraţia compusului ce prezintă interes analitic.
Principiul de funcţionare Analit Bioreceptor Traductor Amplificator de semnal Calculator
Condiţii ce trebuie îndeplinite de un biosenzor • Apecificitate mare pentru substrat • Stabil în condiţii normale de păstrare • Să permită un număr mare de determinări (peste 100) • Procesele implicate la nivelul bioreceptorului şi traductorului să fie independente de modificări ale unor parametri fizici (ex. pH, temperatură) • Sensibilitate şi precizie ridicată • Timp de răspuns scurt corelat cu o calibrare rapidă • Suprafaţa să nu fie supusă fenomenului de pasivizare în timp • Uşor de utilizat • Să permită analiză continuă • Să poată fi integrat în aparate de analiză portabile
Imobilizarea componentei biologic active pe suprafaţa traductorului etapă cheie Metode de imobilizare • Adsorbţie fizică pe o suprafaţă solidă/membrană • Legarea covalentă intermoleculară pe membrane • Înglobare în matrice polimerică • Microîncapsulare Condiţii impuse metodelor • Să asigure difuzia liberă a substratului, produşilor de reacţie prin stratul biosensibil • Să conserve activitatea enzimei în procesul de imobilizare • Să asigure timp de răspuns scurt • Să păstreze afinitatea enzimei pentru substrat şi inhibitori
Biosenzori enzimatici 1.Monoenzimaticiacetil colina (ATCh) şi butirilcolina (BuTCh) hidroliză enzimatică produs electroactiv determinat direct prin metode amperometrice 2.Bienzimatcicolinesteraza şi colinoxidaza metode amperometrice sau potenţiometrice 3.Trienzimatici acetilcolinesterază, colinoxidază, peroxidază tehnici potenţiometrice Mecanisme de funcţionare Transformarea catalitică a unui poluant într-un produs de reacţie care poate fi detectat la suprafaţa traductorului fizic Indirect, prin detecţia unui poluant care inhibă enzima
Biosenzori microbieni Biocomponenta microorganisme în contact direct cu un traductor fizic Caracteristici • Transformă substratul în urma mai multor reacţii • Funcţionează ca biosenzor cu mai mulţi bioreceptori capacitate de a recunoaşte mai mulţi analiţi simultan • Existenţa unui spectru larg de microorganisme cu diferite tipuri de metabolism • Adaptabilitate la condiţii diferite de lucru • Preţ redus datorită procedeului simplu de pregătire • Produşii lor pot fi măsuraţi direct şi instantaneu • Se pot regenera
Exemple Bacillus subtilis determinarea consumului biochimic de oxigen (CBO) Trichosporon cutaneum imobilizate pe electrod de oxigen măsurarea CBO în 15 minute (5 zile cu metode clasice) Biosenzori respiratori modificarea activităţii respiratorii a celulei în urma acţiunii poluantului scăderea concentraţiei de oxigen Traductori • Clasici celulele microbiene transformă substratul într-un produs de reacţie detectabile • Electrod de dioxid de carbon
Metode imunochimice Sistem imun mijloc de protecţie al organismelor animale prin care acestea recunosc organismele invadatoare, distingându-le de componentele proprii, le interceptează, după care le distruge. Vertebrate imunitate limfocite Mecanisme ale răspunsului imun Mecanismul celular mediat de limfocitele T Mecanismul umoral mediat de o mare diversitate de anticorpi sau imunoglobuline Anticorpi limfocite B Antigen (Ag) substanţă capabilă să genereze un răspuns imun şi să inducă biosinteza anticorpilor Determinanţi antigenici (epitopi) acele porţiuni ale antigenului care se combină cu anticorpii (situs de legare, sau receptor limfocitar)
Anticorpi grup de glicoproteine prezente în ser, sânge ţesuturi şi secreţiile mamiferelor. În funcţie de separarea în câmp electric pot fi clasificate în • albumine • α-globuline • β-globuline • γ-globuline. Structură Patru lanţuri polipeptidice 2 grele şi (440 AA) 2 uşoare (220 AA) l legate prin punţi disulfat - S – S -
VH VH VL VL Fab CL CL Fc CH CH
Funcţie Fab – legarea antigenelor Fc – mediază legarea de ţesutul gazdă a diverselor celule ale sistemului imun
Surse • Produşi natural prin imunizare • Antigenul purificat injectare sistemul imun al gazdei recunoaşte antigenul răspuns proliferarea şi diferenţierea celulelor B care produc anticorpi specifici
Interacţiunea antigen – anticorp Asociere biomoleculară similară cu cea enzimă – substrat Diferenţa este reversibilă Metode imunologice specificitatea interacţiei antigen – anticorp Legături non covalente ionice, de hidrogen, forţe van der Waals
Tehnici 1.Reacţia de precipitare în fluide 2.Precipitarea în gel (imunodifuzia) linie de precipitare interacţiunea dintre cele două specii determinări cantitative Testul Outchterlony (imunodifuzia dublă) Testul Mancini (imunodifuzia simplă radială) 3.Imunoelectroforeza 4.Imunofluorescenţa 5.Reacţia de aglutinare 6.Testele RIA şi ELISA