721 likes | 2.15k Views
TEORIA SI METODOLOGIA INSTRUIRII. Modul de formare initiala a cadrelor didactice. TEORIA INSTRUIRII. Are ca obiect de studiu organizarea si/sau dirijarea invatarii, orientarea acesteia spre scopuri eficiente si explicite in temeiul unor postulate. PROCESUL DE INVATAMANT.
E N D
TEORIASIMETODOLOGIAINSTRUIRII Modul de formare initiala a cadrelor didactice
TEORIA INSTRUIRII • Are ca obiect de studiu organizarea si/sau dirijarea invatarii, orientarea acesteia spre scopuri eficiente si explicite in temeiul unor postulate
PROCESUL DE INVATAMANT • activitate de învăţare sistematică, cu o normativitate particulară.
Procesul de invatamantpe site-urile unor asociatii pedagogice • Activitate de invatare asistata de un personal calificat, asociata unui program de studiu desfasurat in scoala; • Situatii planificate de profesori si propuse elevilor pentru a atinge obiective instructiv-educative precise.
INSTRUIRE • învăţare bazată pe procesarea informaţiilor şi construcţia intelectuală.
DIDACTICA • Didactica poate fi considerată atât "arta de a-i învăţa pe alţii", "arta de a preda", "arta universală de a-i învăţa pe toţi totul" ("omnes omnia docendi artificium" scria J. A. Comenius, creatorul didacticii), cât şi "un sistem de prescripţii verificabile" (după De Corte, 1972).
Didactica constructivista • Importanta invatarii autonome, autoorganizate; • Re-constructia invatarii, descoperirea sensurilor; • Dez-invatare, a invata din greseli; • Asumarea si infruntarea diversitatii, a incertitudinii, a riscului, a conflictelor; • Mentalitate deschisa;centrare pe elev etc.
Modelele procesului de invatamant • modelul interactiv, model care pune accentul pe interacţiunea predare-învăţare-evaluare; • modelul sistemic; • modelul informaţional, bazat pe valorificarea achiziţiilor teoriei informaţiei în procesul de învăţământ; • modelul cibernetic, model care pune în evidenţă mecanismele de feed-back, reglarea-autoreglarea în procesul instructiv-educativ; • modelul comunicaţional, care studiază procesul de învăţământ ca proces de comunicare; • modelul câmpului educaţional, un spaţiu deschis, complex în care acţionează un ansamblu de variabile, determinând specific rezultatele învăţării; • modelul situaţiilor de instruire(vezi şi R. B. Iucu, 2001).
Teorii ale invatarii:modele de instruire • modelulstructurilorsocio-culturale ale instruirii, promovat de Lev S.Vigotski, model axat pe socio-geneza culturala a invatarii; • modelul instrurii bazate pe inteligentelemultiple al lui Howard Gardner, model specific postmodernitatii, model deschis spre resursele competentei cognitive umane, a diverselor sisteme de codare a informatiei si de concretizare simbolica; • modelul instruiriicomplexe al lui David P.Ausubel, axat pe paradigmainvatariiconstiente; • modelul lui Daniel Goleman, model axat pe valorificarea inteligenteiemotionale, pe educatia emotionala a elevilor si pe competenta emotionala a profesorilor
ABORDARILE INVATARII • BEVAHIORISM • COGNITIVISM • CONSTRUCTIVISM
Metafora aisberg-J.F.Richard • J.F.RICHARD este autorul unui tratat de psihologie cognitiva; • Se refera la activitatile mintale; • RETELE SEMANTICE, cunostinte relationale si cunostinte procedurale. • PROCESE COGNITIVE: inductia, deductia, anticiparea; analiza, planificarea; • STRATEGII COGNITIVE: deductive, inductive, creative, dialectice
metacognitie • Cunoasterea propriei cunoasteri • Un mod de a gandi despre propriul mod de a gandi/invata
metacognitie • Cunostintele metacognitive= cunostinte despre modul propriu de a gandi, de a intelege, de a invata; • Comportamentul metacognitiv =strategiile si capacitatile folosite pentru a planifica, organiza si regla propriile activitati de cunoastere.
Didactica constructivista • Elevul=constructor al invatarii si propriei cunoasteri • Profesorul=manager al situatiilor de instruire, sprijina activ si incurajeaza autonomia
Strategii de instruire • Strategia este o formă specifică şi superioară a normativităţii pedagogice, care asigură activităţii instructiv-educative coerenţă internă, compatibilitate cu obiectivele şi complementaritatea efectelor
caracteristici • Caracter normativ( se bizuie pe precriptii si reguli care tin de predare-invatare-evaluare); • Reprezinta structurarea si inlantuirea situatiilor de invatare/instruire; • Integralitatea(vizeaza ansamblul instruirii); • Caracterul probabilistic, dinamic, perfectibil; • Aspectul metacognitiv(profesorul este model si mediator al cunoasterii).
Structura strategiei • Metodele de instruire; • Mijloacele de instruire; • Formele de organizare a instruirii; • Interactiuni si relatii instructionale; • Decizia instructionala; • Modul de organizare si de abordare a invatarii.
strategie-criterii Criterii decizionale în selecţia şi utilizarea strategiilor: • Orientarea predarii, fundamentul epistemologic; • natura disciplinei de învăţământ; • tipurile de obiective; • nivelul de şcolaritate; • particularităţile grupului clasă; • timpul; • personalitatea profesorului.
Orientarea generala a strategiei se poate asocia cu: • învăţarea prin receptare/ascultare pasivă (modellogocentric), • învăţarea prin descoperire, în plan empiric, factual (modelempiriocentric), • învăţarea prin acţiune practică directă, din experienţă (modelexperienţial), • învăţarea prin joc (simulare), • învăţarea prin experimentare, • prin repetiţie ori • prin imitaţie.
constructivism • Paradigma interpretativa aduce in prim plan strategiile bazate pe construirea structurilor cognitive ale invatarii .
Strategiile constructiviste • Trecerea dela hambarulempiric la hambarulconstructiv(evolutia calitativa a invatarii)-Gardner • Autoorganizare si autoobservare a invatarii.
constructivism • Pluralism; • Reflexivitate; • Cooperare; • Permanenta revizuire a sensurilor, prin experiente directe.
constructivism • Centrarea pe subiect; • Managementul cunoasterii; • Axarea pe relativitatea cunoasterii; • Perceptia diferentei.
Tipuri de strategii în funcţie de gradul de dirijare a învăţării: • Algoritmice (dirijare semnificativă, directă); • Semialgoritmice; • Euristice; • Creative.
Tipuri de strategii în funcţie de particularităţile gândirii la care fac apel: • Inductive; • Deductive; • Analogice (transductive); • Mixte (combinate).
Strategii de instruire pentru supradotati • De accelerare a instruirii; • De grupare; • De imbogatire.
PREDAREA -COMUNICAREADIDACTICA, -PROGRAMAREADIDACTICA, -TEHNOLOGIAELABORARIILECTIEI, -ELABORAREAAUXILIARELOR SI MATERIALELORCURRICULARE SUPORT IN INVATARE, -ACTIUNILE DE EVALUARE A REZULTATELOR ELEVILOR. • NUCLEUL PREDARII ESTE ANSAMBLUL ACTIUNILOR SI INTERACTIUNILOR DIN CLASA.-
PREDAREA • transmitere de cunostinte si mediere a cunoasterii; • management al instruirii( asigurand convertirea metodelor de predare in metode de invatare); • oferta de experiente de invatare; • in relatiile sale cu invatarea si evaluarea
predarea • Predarea converteste informarea in formare, mediazaconstructia cunoasterii individuale.
caracteristici • Caracter transformator; • Caracter formativ; • Caracter interactionist; • Caracter complex.
Strategiilepredarii nu coincid deplin cu strategiileinvatarii, deoarece elevii invata si independent de conducerea invatarii prin predare.
Modele de predare • « Unii autori, observa Cezar Birzea in 1987, au pus accentul pe modificarile de comportament pe care le produce activitatea profesorilor/institutorilor(« teoriilecomportamentale »), altii pe relatiile personale care apar intre profesori/institutor si elevi(« teoriilepersonaliste »), pentru ca cei mai multi sa insiste asupra logicii expunerii si a modului in care ea determina logica corespunzatoare a invatarii( "teoriilerationaliste »)
Modele de predare • modelulmathetic( analiza sarcinii de instruire,ordonarea obiectivelor, construirea repertoriului de informatii, elaborarea prescriptiilor de invatare sub forma unor operatii simple si elaborarea proiectului de comunicare), • modelulbazatpeprogramare-simulare, • modelulLanda( bazat pe algoritmi didactici de predare), • modelulbazatpecomunicare-dezbatere, • modelul predarii dirijate, • modelul bazat pe instruirea programata cu calculatorul
Dupa B. Joyce si M. Weil,modelele predarii ar fi: • modelele bazate pe procesarea informatiei (invatarea conceptelor, gandirea inductiva, gandirea investigativa, invatarea prin organizatori anticipativi, modelul psihologiei cognitive si al cercetarii stiintifice); • modele centrate pe persoana (predarea nondirectiva, reuniunile clasei, predarea constientizata etc.); • modele axate pe dimensiunea sociala (jocul de rol, "laboratorul social", interactiunea rezolutiva in cadrul grupului etc.); • modele comportamentale (invatarea deplina,invatarea prin simulare, invatarea controlului personal, a strategiilor self-managementului de catre elevi, invatarea prin afirmare etc.)(B.Joyce, M.Weil, 1994).
Comportamente de predare • comportamente de organizare a activitatii; • de impunere( de informatii, sarcini, opinii); • de dezvoltare( stimulare, solicitare de opinii din partea elevului); • de personalizare( incitare la exprimarea propriei opinii, la folosirea experientei personale a elevului); • de interpretare( de individualizare si interpretare a situatiei personale); • de feed-back pozitiv ori negativ.
Stil de predare • « Stilul este asociat comportamentului, se manifesta sub forma unor structuri de influenta si actiune, prezinta o anumita consistenta interna, stabilitate relativa si apare ca produs al « personalizarii » principiilor si normelor care definesc activitatea instructiv-educativa »(Dan Potolea).
Stiluri de predare Dupa pozitia partenerilor in instruire, exista: • stil centrat pe profesor/institutor; • stil centrat pe elevi; • stil centrat pe interactiunea profesor/institutor-elev.
Stiluri de predare Dupa gradul de implicare: • stil apropiat-stil distant; • stil metodic, sistematic- stil neorganizat; • stil stimulativ-stil rutinar.
Dupa sursele generative ale stilurilor • Stilul=produs al personalitatii(conceptia ideografica); • Stilul=determinat de normativitatea interiorizata si exteriorizata in predare(conceptia nomotetica); • Stilul=determinat de context(conceptia situationala) • S=f(PxNxM), ipoteza triplei proveniente, conceptia ideotetica(integrativa).