Universitatea de Medicină şi Farmacie “ Gr. T. Popa” Iaşi Disciplina Anatomie I

1. Universitatea de Medicină şi Farmacie “ Gr. T. Popa” Iaşi Disciplina Anatomie I Dezvoltarea sistemului de reproducere Conf. dr. Horaţiu Varlam

2. Organele de reproducere sunt reprezentate de: • A. gonade • A1. testicol • A2. ovar • B. sistemul ductal • B1. la barbat • B2. la femeie • C. organele genitale externe • C1. la barbat • C2. la femeie

3. Diferenţierea sexuală se realizează: • în timpul perioadei embrionare • în timpul perioadei fetale • postnatal • La om, sistemul de reproducere se dezvoltă din: • mezodermul intermediar mezonefric • gonadele, • căile genitale • mezodermul eminenţei caudale: • organele erectile ale perineului anterior, • muşchii şi fasciile care le învelesc, • ramurile ischiopubiene, • simfiza pubiană.

4. A. Dezvoltarea gonadelor • I. Gonada indiferentă • formarea gonocitelor primordiale • migrarea gonocitelor primordiale • formarea crestei genitale (gonadale) (corpul lui Wolff) • II. Sexualizarea gonadei

5. A. Dezvoltarea gonadelor I. Gonada indiferentă începe în săptămâna a 3-a a vieţii intrauterine

6. A. Dezvoltarea gonadelor I. Gonada indiferentă a) formarea gonocitelor primordiale în săptămâna a 3–a de dezvoltare a embrionului uman în splanhnopleura extraembrionară de pe faţa caudală a veziculei ombilicale, la joncţiunea cu diverticulul alantoidian (endodermic), se găsesc 9-14 (10-50) celule germinative primordiale.

7. A. Dezvoltarea gonadelor I. Gonada indiferentă b) migrarea gonocitelor primordiale • timp de 4 săptămâni migrează de-a lungul mezoului intestinului posterior către mezonefros unde se cantonează sub epiteliul (mezoteliu) celomic

8. A. Dezvoltarea gonadelor I. Gonada indiferentă b) migrarea gonocitelor primordiale • în cursul migrării se multiplică până la 4000 • celulele care nu ajung la creasta genitală (gonadală) dispar sau dau naştere la teratoame

9. A. Dezvoltarea gonadelor I. Gonada indiferentă c) formarea crestei genitale (gonadale) (corpul lui Wolff) • se formează pe faţa medială a mezonefrosului, fiind separată de creasta mezonefrică printr-un şanţ • primordiul gonadal se formează sub acţiunea inductoare a celulelor mezonefrice • mezoteliul celomic care o acoperă devine splanhnopleura crestei genitale • continuarea splanhnopleurei cu somatopleura formează mezoul corpului lui Wolff (mesorchium, mesovarium)

10. A. Dezvoltarea gonadelor I. Gonada indiferentă c) formarea crestei genitale (gonadale) (corpul lui Wolff) • gonocitele se multiplică ajungând la aprox. 5000 de celule pentru fiecare gonadă înainte de sexualizare • în dreptul fiecărei gonocite primordiale epiteliul celomic proliferează şi se îngroaşă • celulele epiteliale pătrund în mezenchimul subjacent şi formează cordoane celulare digitiforme (cordoane sexuale primare) • ele rămân conectate la epiteliul de acoperire şi înglobează gonocitul primordial (săptămâna a 8-a)

11. A. Dezvoltarea gonadelor I. Gonada indiferentă c) formarea crestei genitale (gonadale) (corpul lui Wolff) • primordiul gonadal conţine: • celule germinative primordiale • celule somatice cu origine în: • mezonefros • mezenchimul local • epiteliul celomic

12. A. Dezvoltarea gonadelor II. Sexualizarea gonadei • diferenţierea sexuală este un proces complex care implică mai multe gene (gonosomale şi autosomale) • cromosomul Y conţine gena testis determinig factor (TDF) în regiunea determinării sexuale (SRY) • gena TDF (cromosomul Y) prezentă imprimă dezvoltarea gonadei indiferente spre testicol • în absenţa TDF gonada indiferentă evoluează spre ovar

13. A1. Dezvoltarea testicolului • evoluţia testicolului primitiv este medulară • cordoanele sexuale primitive conţinând gonocitele (prespermatogonii) proliferează şi pătrund adânc în profunzimea mezenchimului crestei genitale • maturarea spermatogoniilor începe la 10-12 ani • prin proliferare secundară se formează cordoane sexuale secundare (testiculare, medulare) în care celulele perigonocitare se anastomozează plexiform şi formează o masă sinciţială Sertoli

14. A1. Dezvoltarea testicolului • reţeaua plexiformă situată în profunzime (viitorul hil al testiculului) formează rete testis • masa sinciţială devine lobulată şi fiecare lobulaţie dezvoltă în interior lumen, cavităţi digitiforme în formă de potcoavă (tubi seminiferi primitivi) tapetate de celulele de susţinere Sertoli • ele stabilesc joncţiuni intercelulare care constituie drumul obligatoriu al echipelor de maturare corespunzătoare unei spermatogonii spre lumenul tubului seminifer

15. A1. Dezvoltarea testicolului • spermatozoizii adulţi se orientează cu capul spre suprafaţa luminală a epiteliului Sertoli

16. A1. Dezvoltarea testicolului • epiteliul periferic fost celomic suferă o colagenogeneză foarte intensă, se îngroaşă şi se transformă în albuginee • la sfârşitul lunii a 5-a testicolul este împărţit în lobi prin septuri plecate de pe faţa sa profundă 1: Testicular septa 2: Convoluted seminiferous tubules 3: Testicular lobules 4: Straight seminiferous tubules 5: Efferent ductules 6: Rete testis

17. A1. Dezvoltarea testicolului • la mijlocul vieţii fetale şi continuând până la pubertate, tubii seminiferi se conectează prin tubuli mezonefrici cu ductul mezonefric

18. A1. Dezvoltarea testicolului • acesta persistă numai în dreptul testicolului prmitiv deasupra şi dedesubtul său degenerând şi formând organe aberante

19. A1. Dezvoltarea testicolului • tubulii mezonefrici formează ductele eferente

20. A1. Dezvoltarea testicolului • în săptămânile 9-10, din celulele mezenchimale ale crestei genitale, sub acţiunea inductoare a celulelor crestelor neurale, se diferenţiază celulele Leydig care încep să sintetizeze testosteron • testosteronul are rol important în: • diferenţierea sexuală • spermatogeneză • reglarea secreţiei de gonadotropine

21. A1. Dezvoltarea testicolului • celulele interstiţiale încep să producă testosteron sub influenţa gonadotropinei corionice umane (hCG) secretată de placentă • gonadotropina stimulează enzimele care catalizează conversia colesterolului în testosteron • acesta este transportat de celulele de susţinere în lumenul tubilor seminiferi şi prin aceştia ajunge în ductul mezonefric iniţiind diferenţierea masculină

22. A1. Dezvoltarea testicolului • deasupra şi dedesubtul testicolului mezonefrosul este înlocuit de ţesut conjunctiv care formează • ligamentul diafragmatic (la extremitatea cranială) • gubernaculum testis (la extremitatea caudală) • la sfârşitul lunii a 5-a, testicolul se găseşte deasupra strâmtorii superioare a pelvisului în formare, pe faţa profundă a peretelui anterolateral al abdomenului

23. A1. Dezvoltarea testicolului • apoi testicolul coboară de-a lungul unui interstiţiu în peretele abdominal - traiectul inghinal

24. A1. Dezvoltarea testicolului • celulele Sertoli secretă: • un hormon glicoproteic (hormonul antimüllerian - AMH, factorul antiparamezonefric) care determină regresia rapidă a ductului paramezonefric Müller din care, la bărbat, rămân apendicele testicular şi uretra prostatică • inhibină - inhibă secreţia de FSH

25. A1. Dezvoltarea testicolului • la joncţiunea cu vezica urinară ductul Wolff formează: • veziculele seminale • prostata • glandele bulbouretrale • trigonul vezical • uretra prostatică supramontanală

26. A2. Dezvoltarea ovarului • în absenţa cromosomului Y cordoanele sexuale primordiale se disociază în aglomerări celulare neregulate situate în medulară care degenerează • din mezoteliul crestei genitale se formează cordoane sexuale secundare corticale care înglobează celulele germinative primordiale şi formează foliculii primordiali • celulele germinative primordiale devin oogonii • celulele epiteliale (provenite din epiteliul de suprafaţă) care le înconjoară formează celulele foliculare

27. B. Dezvoltarea sistemului ductal • iniţial atât embrionul de sex feminin cât şi cel masculin au 2 perechi de ducte genitale: mezonefric şi paramezonefric • ductul paramezonefric se formează ca o invaginare a epiteliului celomic de pe faţa anterolaterală a crestei genitale

28. B. Dezvoltarea sistemului ductal • cranial ductul se deschide în cavitatea celomică sub forma unei dilataţii franjurate • caudal, încrucişează ventral ductul mezonefric şi, pe linia mediană, se alătură ductului paramezonefric de partea opusă • iniţial cele 2 ducte merg “în ţeavă de puşcă” fiind separate printr-un sept

29. B. Dezvoltarea sistemului ductal Ductele genitale la bărbat • pe măsură ce mezonefrosul regresează unii tubi excretori - tubuli epigenitali - stabilesc contact cu cordoanele rete testis şi formează ductele eferente • tubii excretori din dreptul polului caudal al testicolului - tubii paragenitali - nu fuzionează cu cordoanele rete testis şi rămân ca un vestigiu - paradidim • la extremitatea cranială a ductelor mezonefrice se formează apendicele epididimar

30. B. Dezvoltarea sistemului ductal B1. Ductele genitale la bărbat • sub intrarea ductelor eferente ductul mezonefric se alungeşte şi devine sinuos formând epididimul • acesta se continuă cu ductul deferent şi ductul ejaculator • ductul paramezonefric degenerează cu excepţia unei porţiuni la extremitatea cranială care formează apendicele testicular

31. B. Dezvoltarea sistemului ductal B2. Ductele genitale la femeie • au originea în ductul paramezonefric • acesta are 3 porţiuni: • cranială verticală care se deschide în cavitatea celomică • orizontală care încrucişează ductul mezonefric • caudală verticală care fuzionează cu cel de partea opusă

32. B. Dezvoltarea sistemului ductal B2. Ductele genitale la femeie • odată cu coborârea ovarului, din primele 2 părţi se dezvoltă tuba uterină • caudal fuzionează formând canalul uterin din care se formează corpul şi colul uterului

33. B. Dezvoltarea sistemului ductal B2. Ductele genitale la femeie • mezenchimul din jur formează miometrul, iar învelişul peritoneal perimetrul • din ductul mezonefric rămân în mezovar unii tubi excretori care formează epooforul şi parooforul

34. B. Dezvoltarea sistemului ductal B2. Ductele genitale la femeie • din partea sa caudală poate rămâne un chist paravaginal - chist Gartner • cele 2 ducte Müller alăturate determină o îngroşare pe peretele posterior al sinusului urogenital - tuberculul paramezonefric (müllerian) (bulb sinovaginal) • acesta proliferează şi formează placa vaginală

35. B. Dezvoltarea sistemului ductal B2. Ductele genitale la femeie • către luna a 5-a placa vaginală este în întregime canalizată şi formează vaginul • vaginul are origine dublă: • din canalul uterin (ductele paramezonefrice) - partea cranială • din sinusul urogenital - partea caudală

36. B. Dezvoltarea sistemului ductal B2. Ductele genitale la femeie • lumenul vaginului rămâne separat de cel al sinusului urogenital printr-o placă de ţesut subţire - himen • diferenţierea sistemului ductal este realizată de prezenţa hormonului antimüllerian (HAM) secretat de celulele Sertoli care determină regresia ductului paramezonefric la bărbat • la femeie, în absenţa HAM ductul paramezonefric îşi continuă evoluţia

37. C. Dezvoltarea organelor genitale externe • se dezvoltă la ambele sexe după acelaşi model, din mezodermul şi ectodermul eminenţei caudale • evoluţia începe după edificarea peretelui abdominal subombilical şi închiderea ombilicului • se caracterizează prin: • formarea unor structuri cu origine mezodermică • pubis • ramuri ischiopubiene • toate elementele perineului anterior • formarea unor structuri cu origine ectodermică

38. Etapa indiferentă • în săptămâna a 3-a în jurul membranei cloacale se formează plicile cloacale • cranial de membrana cloacală ele se unesc şi formează tuberculul genital • odată cu formarea membranelor urogenitală şi anală, din plicile cloacale se individualizează plicile uretrale, anterior şi plicile anale, posterior • lateral de plicile cloacale, eminenţele genitale

39. Etapa diferenţiată C1. Dezvoltarea organelor genitale la bărbat • are loc sub influenţa hormonilor androgeni • tuberculul genital se alungeşte anterior şi din el se dezvoltă penisul • prin dezvoltarea sa trage anterior plicile uretrale care formează pereţii laterali ai şanţului uretral care nu ajunge până la partea ditală corespunzătoare viitorului gland • epiteliul şanţului uretral, de origine endodermică, formează placa uretrală

40. Etapa diferenţiată C1. Dezvoltarea organelor genitale la bărbat • la sfârşitul lunii a 3-a plicile uretrale se unesc deasupra plăcii uretrale şi formează uretra peniană • partea sa distală este formată în luna a 4-a din celulele ectodermice de la nivelul tuberculului genital care se invaginează şi formează meatul uretral • eminenţele genitale devin eminenţe scrotale • ele se unesc şi formează scrotul

41. Etapa diferenţiată C2. Dezvoltarea organelor genitale la femeie • are loc sub inluenţa estrogenilor • tuberculul genital se alungeşte mai puţin şi formează clitorisul • din plicile uretrale şe dezvoltă labiile mici • din eminenţele genitale se formează labiile mari • din şanţul urogenital se formează vestibulul vaginal