1 / 41

Universitatea de Medicină şi Farmacie “ Gr. T. Popa” Iaşi Disciplina Anatomie I

Universitatea de Medicină şi Farmacie “ Gr. T. Popa” Iaşi Disciplina Anatomie I. Dezvoltarea sistemului de reproducere. Conf. dr. Horaţiu Varlam. Organele de reproducere sunt reprezentate de: A. gonade A1. testicol A2. ovar B. sistemul ductal B1. la barbat B2. la femeie

michaela
Download Presentation

Universitatea de Medicină şi Farmacie “ Gr. T. Popa” Iaşi Disciplina Anatomie I

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. Universitatea de Medicină şi Farmacie “ Gr. T. Popa” Iaşi Disciplina Anatomie I Dezvoltarea sistemului de reproducere Conf. dr. Horaţiu Varlam

  2. Organele de reproducere sunt reprezentate de: • A. gonade • A1. testicol • A2. ovar • B. sistemul ductal • B1. la barbat • B2. la femeie • C. organele genitale externe • C1. la barbat • C2. la femeie

  3. Diferenţierea sexuală se realizează: • în timpul perioadei embrionare • în timpul perioadei fetale • postnatal • La om, sistemul de reproducere se dezvoltă din: • mezodermul intermediar mezonefric • gonadele, • căile genitale • mezodermul eminenţei caudale: • organele erectile ale perineului anterior, • muşchii şi fasciile care le învelesc, • ramurile ischiopubiene, • simfiza pubiană.

  4. A. Dezvoltarea gonadelor • I. Gonada indiferentă • formarea gonocitelor primordiale • migrarea gonocitelor primordiale • formarea crestei genitale (gonadale) (corpul lui Wolff) • II. Sexualizarea gonadei

  5. A. Dezvoltarea gonadelor I. Gonada indiferentă începe în săptămâna a 3-a a vieţii intrauterine

  6. A. Dezvoltarea gonadelor I. Gonada indiferentă a) formarea gonocitelor primordiale în săptămâna a 3–a de dezvoltare a embrionului uman în splanhnopleura extraembrionară de pe faţa caudală a veziculei ombilicale, la joncţiunea cu diverticulul alantoidian (endodermic), se găsesc 9-14 (10-50) celule germinative primordiale.

  7. A. Dezvoltarea gonadelor I. Gonada indiferentă b) migrarea gonocitelor primordiale • timp de 4 săptămâni migrează de-a lungul mezoului intestinului posterior către mezonefros unde se cantonează sub epiteliul (mezoteliu) celomic

  8. A. Dezvoltarea gonadelor I. Gonada indiferentă b) migrarea gonocitelor primordiale • în cursul migrării se multiplică până la 4000 • celulele care nu ajung la creasta genitală (gonadală) dispar sau dau naştere la teratoame

  9. A. Dezvoltarea gonadelor I. Gonada indiferentă c) formarea crestei genitale (gonadale) (corpul lui Wolff) • se formează pe faţa medială a mezonefrosului, fiind separată de creasta mezonefrică printr-un şanţ • primordiul gonadal se formează sub acţiunea inductoare a celulelor mezonefrice • mezoteliul celomic care o acoperă devine splanhnopleura crestei genitale • continuarea splanhnopleurei cu somatopleura formează mezoul corpului lui Wolff (mesorchium, mesovarium)

  10. A. Dezvoltarea gonadelor I. Gonada indiferentă c) formarea crestei genitale (gonadale) (corpul lui Wolff) • gonocitele se multiplică ajungând la aprox. 5000 de celule pentru fiecare gonadă înainte de sexualizare • în dreptul fiecărei gonocite primordiale epiteliul celomic proliferează şi se îngroaşă • celulele epiteliale pătrund în mezenchimul subjacent şi formează cordoane celulare digitiforme (cordoane sexuale primare) • ele rămân conectate la epiteliul de acoperire şi înglobează gonocitul primordial (săptămâna a 8-a)

  11. A. Dezvoltarea gonadelor I. Gonada indiferentă c) formarea crestei genitale (gonadale) (corpul lui Wolff) • primordiul gonadal conţine: • celule germinative primordiale • celule somatice cu origine în: • mezonefros • mezenchimul local • epiteliul celomic

  12. A. Dezvoltarea gonadelor II. Sexualizarea gonadei • diferenţierea sexuală este un proces complex care implică mai multe gene (gonosomale şi autosomale) • cromosomul Y conţine gena testis determinig factor (TDF) în regiunea determinării sexuale (SRY) • gena TDF (cromosomul Y) prezentă imprimă dezvoltarea gonadei indiferente spre testicol • în absenţa TDF gonada indiferentă evoluează spre ovar

  13. A1. Dezvoltarea testicolului • evoluţia testicolului primitiv este medulară • cordoanele sexuale primitive conţinând gonocitele (prespermatogonii) proliferează şi pătrund adânc în profunzimea mezenchimului crestei genitale • maturarea spermatogoniilor începe la 10-12 ani • prin proliferare secundară se formează cordoane sexuale secundare (testiculare, medulare) în care celulele perigonocitare se anastomozează plexiform şi formează o masă sinciţială Sertoli

  14. A1. Dezvoltarea testicolului • reţeaua plexiformă situată în profunzime (viitorul hil al testiculului) formează rete testis • masa sinciţială devine lobulată şi fiecare lobulaţie dezvoltă în interior lumen, cavităţi digitiforme în formă de potcoavă (tubi seminiferi primitivi) tapetate de celulele de susţinere Sertoli • ele stabilesc joncţiuni intercelulare care constituie drumul obligatoriu al echipelor de maturare corespunzătoare unei spermatogonii spre lumenul tubului seminifer

  15. A1. Dezvoltarea testicolului • spermatozoizii adulţi se orientează cu capul spre suprafaţa luminală a epiteliului Sertoli

  16. A1. Dezvoltarea testicolului • epiteliul periferic fost celomic suferă o colagenogeneză foarte intensă, se îngroaşă şi se transformă în albuginee • la sfârşitul lunii a 5-a testicolul este împărţit în lobi prin septuri plecate de pe faţa sa profundă 1: Testicular septa 2: Convoluted seminiferous tubules 3: Testicular lobules 4: Straight seminiferous tubules 5: Efferent ductules 6: Rete testis

  17. A1. Dezvoltarea testicolului • la mijlocul vieţii fetale şi continuând până la pubertate, tubii seminiferi se conectează prin tubuli mezonefrici cu ductul mezonefric

  18. A1. Dezvoltarea testicolului • acesta persistă numai în dreptul testicolului prmitiv deasupra şi dedesubtul său degenerând şi formând organe aberante

  19. A1. Dezvoltarea testicolului • tubulii mezonefrici formează ductele eferente

  20. A1. Dezvoltarea testicolului • în săptămânile 9-10, din celulele mezenchimale ale crestei genitale, sub acţiunea inductoare a celulelor crestelor neurale, se diferenţiază celulele Leydig care încep să sintetizeze testosteron • testosteronul are rol important în: • diferenţierea sexuală • spermatogeneză • reglarea secreţiei de gonadotropine

  21. A1. Dezvoltarea testicolului • celulele interstiţiale încep să producă testosteron sub influenţa gonadotropinei corionice umane (hCG) secretată de placentă • gonadotropina stimulează enzimele care catalizează conversia colesterolului în testosteron • acesta este transportat de celulele de susţinere în lumenul tubilor seminiferi şi prin aceştia ajunge în ductul mezonefric iniţiind diferenţierea masculină

  22. A1. Dezvoltarea testicolului • deasupra şi dedesubtul testicolului mezonefrosul este înlocuit de ţesut conjunctiv care formează • ligamentul diafragmatic (la extremitatea cranială) • gubernaculum testis (la extremitatea caudală) • la sfârşitul lunii a 5-a, testicolul se găseşte deasupra strâmtorii superioare a pelvisului în formare, pe faţa profundă a peretelui anterolateral al abdomenului

  23. A1. Dezvoltarea testicolului • apoi testicolul coboară de-a lungul unui interstiţiu în peretele abdominal - traiectul inghinal

  24. A1. Dezvoltarea testicolului • celulele Sertoli secretă: • un hormon glicoproteic (hormonul antimüllerian - AMH, factorul antiparamezonefric) care determină regresia rapidă a ductului paramezonefric Müller din care, la bărbat, rămân apendicele testicular şi uretra prostatică • inhibină - inhibă secreţia de FSH

  25. A1. Dezvoltarea testicolului • la joncţiunea cu vezica urinară ductul Wolff formează: • veziculele seminale • prostata • glandele bulbouretrale • trigonul vezical • uretra prostatică supramontanală

  26. A2. Dezvoltarea ovarului • în absenţa cromosomului Y cordoanele sexuale primordiale se disociază în aglomerări celulare neregulate situate în medulară care degenerează • din mezoteliul crestei genitale se formează cordoane sexuale secundare corticale care înglobează celulele germinative primordiale şi formează foliculii primordiali • celulele germinative primordiale devin oogonii • celulele epiteliale (provenite din epiteliul de suprafaţă) care le înconjoară formează celulele foliculare

  27. B. Dezvoltarea sistemului ductal • iniţial atât embrionul de sex feminin cât şi cel masculin au 2 perechi de ducte genitale: mezonefric şi paramezonefric • ductul paramezonefric se formează ca o invaginare a epiteliului celomic de pe faţa anterolaterală a crestei genitale

  28. B. Dezvoltarea sistemului ductal • cranial ductul se deschide în cavitatea celomică sub forma unei dilataţii franjurate • caudal, încrucişează ventral ductul mezonefric şi, pe linia mediană, se alătură ductului paramezonefric de partea opusă • iniţial cele 2 ducte merg “în ţeavă de puşcă” fiind separate printr-un sept

  29. B. Dezvoltarea sistemului ductal Ductele genitale la bărbat • pe măsură ce mezonefrosul regresează unii tubi excretori - tubuli epigenitali - stabilesc contact cu cordoanele rete testis şi formează ductele eferente • tubii excretori din dreptul polului caudal al testicolului - tubii paragenitali - nu fuzionează cu cordoanele rete testis şi rămân ca un vestigiu - paradidim • la extremitatea cranială a ductelor mezonefrice se formează apendicele epididimar

  30. B. Dezvoltarea sistemului ductal B1. Ductele genitale la bărbat • sub intrarea ductelor eferente ductul mezonefric se alungeşte şi devine sinuos formând epididimul • acesta se continuă cu ductul deferent şi ductul ejaculator • ductul paramezonefric degenerează cu excepţia unei porţiuni la extremitatea cranială care formează apendicele testicular

  31. B. Dezvoltarea sistemului ductal B2. Ductele genitale la femeie • au originea în ductul paramezonefric • acesta are 3 porţiuni: • cranială verticală care se deschide în cavitatea celomică • orizontală care încrucişează ductul mezonefric • caudală verticală care fuzionează cu cel de partea opusă

  32. B. Dezvoltarea sistemului ductal B2. Ductele genitale la femeie • odată cu coborârea ovarului, din primele 2 părţi se dezvoltă tuba uterină • caudal fuzionează formând canalul uterin din care se formează corpul şi colul uterului

  33. B. Dezvoltarea sistemului ductal B2. Ductele genitale la femeie • mezenchimul din jur formează miometrul, iar învelişul peritoneal perimetrul • din ductul mezonefric rămân în mezovar unii tubi excretori care formează epooforul şi parooforul

  34. B. Dezvoltarea sistemului ductal B2. Ductele genitale la femeie • din partea sa caudală poate rămâne un chist paravaginal - chist Gartner • cele 2 ducte Müller alăturate determină o îngroşare pe peretele posterior al sinusului urogenital - tuberculul paramezonefric (müllerian) (bulb sinovaginal) • acesta proliferează şi formează placa vaginală

  35. B. Dezvoltarea sistemului ductal B2. Ductele genitale la femeie • către luna a 5-a placa vaginală este în întregime canalizată şi formează vaginul • vaginul are origine dublă: • din canalul uterin (ductele paramezonefrice) - partea cranială • din sinusul urogenital - partea caudală

  36. B. Dezvoltarea sistemului ductal B2. Ductele genitale la femeie • lumenul vaginului rămâne separat de cel al sinusului urogenital printr-o placă de ţesut subţire - himen • diferenţierea sistemului ductal este realizată de prezenţa hormonului antimüllerian (HAM) secretat de celulele Sertoli care determină regresia ductului paramezonefric la bărbat • la femeie, în absenţa HAM ductul paramezonefric îşi continuă evoluţia

  37. C. Dezvoltarea organelor genitale externe • se dezvoltă la ambele sexe după acelaşi model, din mezodermul şi ectodermul eminenţei caudale • evoluţia începe după edificarea peretelui abdominal subombilical şi închiderea ombilicului • se caracterizează prin: • formarea unor structuri cu origine mezodermică • pubis • ramuri ischiopubiene • toate elementele perineului anterior • formarea unor structuri cu origine ectodermică

  38. Etapa indiferentă • în săptămâna a 3-a în jurul membranei cloacale se formează plicile cloacale • cranial de membrana cloacală ele se unesc şi formează tuberculul genital • odată cu formarea membranelor urogenitală şi anală, din plicile cloacale se individualizează plicile uretrale, anterior şi plicile anale, posterior • lateral de plicile cloacale, eminenţele genitale

  39. Etapa diferenţiată C1. Dezvoltarea organelor genitale la bărbat • are loc sub influenţa hormonilor androgeni • tuberculul genital se alungeşte anterior şi din el se dezvoltă penisul • prin dezvoltarea sa trage anterior plicile uretrale care formează pereţii laterali ai şanţului uretral care nu ajunge până la partea ditală corespunzătoare viitorului gland • epiteliul şanţului uretral, de origine endodermică, formează placa uretrală

  40. Etapa diferenţiată C1. Dezvoltarea organelor genitale la bărbat • la sfârşitul lunii a 3-a plicile uretrale se unesc deasupra plăcii uretrale şi formează uretra peniană • partea sa distală este formată în luna a 4-a din celulele ectodermice de la nivelul tuberculului genital care se invaginează şi formează meatul uretral • eminenţele genitale devin eminenţe scrotale • ele se unesc şi formează scrotul

  41. Etapa diferenţiată C2. Dezvoltarea organelor genitale la femeie • are loc sub inluenţa estrogenilor • tuberculul genital se alungeşte mai puţin şi formează clitorisul • din plicile uretrale şe dezvoltă labiile mici • din eminenţele genitale se formează labiile mari • din şanţul urogenital se formează vestibulul vaginal

More Related