Aspecte privind integralitatea ecosistemelor lacustre

1. Aspecte privind integralitatea ecosistemelor lacustre

2. Etajarea bentalului şi pelagialului lacurilor • Etajarea bentalului: • Zona litorală • Zona sublitorală • Zona profundală • Etajarea pelagialului: (zona eupelagică, pelagial litoral) • Epilimnion • Metalimnion • Hypolimnion

3. Zonarea bentalului şi pelagialului unui lac

4. Caracteristici de biotop cu rol hotărâtor în structurarea şi funcţionarea ecosistemului lacustru: • Regimul hidrologic • Regimul termic • Lumina • Chimismul apei • Natura substratului

5. Caracteristici de biotop • Caracteristici morfo – fiziografice • forma cuvetei lacustre • natura substratului • volumul de apă După agenţii care au dus la formarea cuvetei lacustre, se disting: • Lacuri de provenienţă endogenă • Lacuri de provenienţă exogenă.

6. Regimul hidrologic • bilanţ hidrologic excedentar • bilanţ hidrologic constant • bilanţ hidrologic deficitar Tipuri de alimentare: - pluvială, - pluvio-nivală, - nivală, - mixtă

7. Caracteristici fizice - Lumina – transparenţă, culoare • Adâncimea până la care poate pătrunde fluxul de energie luminoasă; • Posibilitatea organismelor de utilizare a energiei luminoase; • Cantitatea de energie luminoasă primită de ecosistem pe unitatea de suprafaţă şi în timp; • zona fotică zona trofogenă zona de compensaţie  zona afoticăzona trofolitică

9. Termica lacurilor • Variaţiile termice pe verticală (Zona saltului termic - termoclină)  Variaţii de densitate ale apei  Stratificaţie termică caracteristică  directă– vara Circulaţia de toamnă LACURI DIMICTICE  inversă – iarna (zona temperată) Circulaţia de primăvară

10. Stratificarea termică în cazul lacurilor dimictice

11. În funcţie de amploarea circulaţiei maselor de apă(Hutchinson): • Holomictice • Dimictice (în zonele temperate) • Monomictice • Calde (în zonele calde, temperate sau subtropicale) – circulaţie de iarnă • Reci – circulaţie de vară • Polimictice – circulaţie relativ constantă • Oligomictice (în zona tropicală) – temperatură relativ constantă, circulaţie lentă şi sporadică • Meromictice

12. Lacurile din România: • Dimictice reci, din zona alpină (în luna cea mai caldă: 4 - 10ºC) • Dimictice moderate, din zona montană carpatică (10 - 20 ºC) • Dimictice calde, din regiunile colinare şi de câmpie (20 - 30 ºC)

13. Energia acumulată sub formă de căldură este consumată prin evaporaţie şi în procesele vitale ale organismelor  • Bilanţ caloric – reflectă rezultatul final al proceselor termice din bazin • Bilanţ hidrologic – reflectă echilibrul dintre pierderile de apă şi aportul de apă în lac

14. Mişcările apei • Mişcări ondulatorii • Valuri – se formează sub acţiunea vântului • Seişele sau valurile de hulă • Curenţi orizontali • Mişcările ciclonale • Mişcările anticiclonale • Curenţii provocaţi de denivelările eoliene • Curenţi verticali

15. Circulaţia apei sub influenţa vântului

16. Chimismul apei • Substanţele minerale solvite • Lacuri dulci – carbonaţi (0,5 – 1,0‰ grad de mineralizare) • Lacuri salmastre şi sărate – sulfaţi şi cloruri (până la 300‰ grad de mineralizare) Lacuri bicarbonatate, sulfatate, clorurate După conţinutul în săruri al apei, lacurile se clasifică astfel: - lacuri cu apă dulce S<0,5‰ - lacuri salmastre / mixohaline S  (0,5, 30 ‰) - lacuri sărate / euhaline S  (30, 40 ‰) - lacuri suprasărate / hiperhaline S>40‰

17. . • Sărurile biogene – compuşii azotului şi fosforului • Substanţele organice • Regimul gazelor • O2  distribuţie ortogradă  distribuţie clinogradă • CO2 • H2S

18. Caracteristici biocenotice

19. Caracteristici ale circuitului materiei

20. Clasificarea lacurilor dulci în funcţie de troficitate • Oligotrofe • Mezotrofe • Eutrofe • Distrofe

21. Lacuri oligotrofe • Răspândire: - munţi pe roci cristaline • Apă săracă în substanţe biogene • Apă bine oxigenată • Adâncime mare • Productivitate relativ scăzută • Sărace în biomasă • Palncton puţin abundent, diversitate specifică mare • Sedimente sărace în substanţe organice

22. Lacuri eutrofe • Răspândire: - regiuni de câmpie • Apa bogată în nutrienţi • Substratul sedimentar (soluri moi), bogat în materie organică • Puţin adânci 10 – 15 m • Zona litorală relativ largă, cu vegetaţie bogată • Productivitate ridicată • Planctonul abundent  Fenomenul de înflorire

23. Lacuri mezotrofe • Trăsături intermediare între oligotrofe şi eutrofe • Lacuri de origine glaciară sau de eroziune fluvială • Echilibrul dinamic fragil • Productivitate moderată • Adâncime medie peste 25 m

24. Lacuri distrofe • Răspândire: - Peninsula Scandinavă • Depozite de turbă, bogate în acizi humici (dy) • Apa acidă • Mineralizare slabă • Apa săracă în substanţe biogene • Productivitate scăzută • Diversitate specifică mică

26. Fenomenul de eutrofizarea • îmbogăţirea cu nutrienţi a apei • proces natural, evolutiv în timp, accelerat de activitatea antorpică

27. Cantitate mare de nutrienţi  dezvoltarea în masă a algelor   creşterea turbidităţii aumcularea de materie organică  Perturbarea regimului de oxigen    Restructurarea biocenotică; Modificări ale proceselor ecologice

29. Redresarea lacurilor eutrofizate Eliminarea surplusului de nutrienţi • Dragarea sedimentelor/ acoperirea sedimentelor • Macrofite Controlul dezvoltării algelor planctonice - controlul intensităţii luminii Biomanipulare Zonele umede – capcane pentru reţinerea nutrienţilor

30. Acidifierea lacurilor • Ploile acide SO2+ O3 SO3 + O2 SO3 + H2O H2SO4 3NO2 + H2O 2HNO3 - Efect de potenţare al toxicităţii metalelor grele, - Scăderea concentraţiei P – precipitarea compuşilor cu Al

31. Efectele acidifierii la nivel biocenotic: • Scăderea diversităţii algale: • dispariţia diatomeelor şi cianobacteriilor, • dominanţa dinoflagelatelor (Peridinium) şi crisofitelor (Dinobryon) • Dezvoltarea muşchilor Sphagnum • Scădera diversităţii zoocenozelor • dispariţia peştilor, gamaridelor, aselidelor, efemeropterelor, etc

32. Măsuri de prevenire a acidifierii • Reabilitarea lacurilor acidifiate: • Tamponarea apei cu CaCO3

33. Bălţile – caracteristici ecologice • Ecosisteme localizate în depresiuni de mică adâncime ale scoarţei terestre • Lipsite de etajul profundal • Pelagialul este străbătut în întregime de radiaţia solară  zona trofogenă  zona trofolitică redusă la substratul bentonic

34. Grupe de bălţi(Dussart, 1966) • Bălţi relativ mici • Adâncime <1 m (60 – 80 cm) • Microstratificaţie termică diurnă ce alternează cu o stare de homotermie nocturnă • ecosisteme polimictice • Bălţi mari • Adâncime 2 – 3 m • Suprafaţă mare • Bălţi cu caracter temporar sau periodic • Adâncime 20 – 50 cm • Vara, masa apei se încălzeşte în întregime (25°C)

35. Clasificarea bălţilor în funcţie de componenţa fitoplanctonului şi productivitate (Wurtz, 1958): • Bălţi oligotrofe • A. Oligotrofe propriu zise • B. Oligotrofe acide • C. Oligotrofe acide cu turbă • Bălţi mezotrofe • Bălţi eutorfe • A. Slab eutrofe • B. Eutrofe mijlocii • C. Puternic eutrofe • Bălţi politrofe