Download
1 / 21
250 likes | 463 Views
Sindroame Psihopatologice (2). Tipuri, frecve nțe și manifestări. Sindroame psihoorganice (a). sunt determinate sau asociate cu leziuni ale ţesutului cerebral tranzitorii sau permanente; anomalii psihice sau comportamentale; Diagnosticul se pune pe baza: antecedentelor heredocolaterale,
E N D
Sindroame Psihopatologice (2) Tipuri, frecvențe și manifestări
Sindroame psihoorganice (a) • sunt determinate sau asociate cu leziuni ale ţesutului cerebral tranzitorii sau permanente; • anomalii psihice sau comportamentale; Diagnosticul se pune pe baza: • antecedentelor heredocolaterale, • antecedentelor personale patologice, • examenului clinic şi paraclinic; • Pot fi determinate şi de o maladie de sistem ce afectează secundar creierul sau pot fi determinate de un agent toxic (ex.: sevrajul la toxicomani);
Sindroame psihoorganice (b) • Solomon şi Patch:
Sindroame psihoorganice (c) • Solomon şi Patch: • deteriorarea comportamentului nu e corelată cu deteriorarea intelectului • Ex.: pot fi pacienţi cu funcţii cognitive moderat alterate şi conduită şocantă sau pacienţi cu disfuncţie cerebrală severă şi care prezintă numai: • apatie, • scăderea activităţii psiho-motorii, • somnolenţă, • tocire afectivă; • Pot surveni la orice vârstă, însă tulburările conştienţei sunt mai frecvent precoce sau spre vârsta a 3-a, iar demenţele apar la vârste mai înaintate. • Autorii americani – 6 categorii: • stările confuzionale şi demenţele; • sdr. amnestic şi starea halucinatorie organică; • sdr. delirant organic şi sdr. afectiv organic; • psihosindromul organic; • intoxicaţia şi sindromul de sevraj; • sindromul cerebral organic atipic; • La acestea se adaugă: • tulburările de conştienţă pasagere şi reversibile; • stări demenţiale permanente – cu deficite definitive;
Sindroamele tulburărilor de conştienţă DELIRIUM:dezorientare temporo-spaţială profundă, haucinaţii, incoerenţă, agitaţie psihomotorie.
Sindroamele tulburărilor de conştienţă DELIRIUM(continuare)
Sindromul oneiroid (oneiroidia) - Mayer – Gross O masă de trăiri: • fantastice, • halucinatorii, • iluzionale, • delirante; Elementele fragmentar percepute din mediu sunt încorporate în scenele fantastice. Ey: osmoza subiectivului cu obiectivul; Halucinaţii scenice multiple • se pierde contactul cu mediul • pacientul acţionează ca cineva care visează; Sunt similare cu stările crepusculare epileptice, iar conţinutul seamănă cu cel din schizofrenia paranoidă acută cu elemente de tip semirealist, melodramatic – catastrofe, viziuni ale cerului, infernului. Apare în psihoza maniaco-depresivă, schizofrenie.
Amentia • Se deosebeşte de delirium prin importanţa incoerenţei; • Gândirea: • mecanisme asociative cu rime, • aliteraţii; • perseverări în gândire, vorbire; • Pacienţii sesizează tulburările gândirii, incapacitatea de a înţelege => perplexitate; • Vorbirea se reduce la: • silabe, • interjecţii, • sunete nearticulate, • gemete, scrâşnirea dinţilor; • Agitaţie dezordonată, monotonă, în limitele patului: • mişcări carfologice, • jactaţia capului, • tresăriri, contorsionări ale corpului; • Dispoziţie labilă, incontinenţă afectivă: de la un râs monoton şi rece până la plâns inexpresiv; • Capacitate de fixare scăzută, amintiri sărace (lacună amnestică); • Dispozitie oscilantă – euforică sau anxioasă, cu tendinţa la plâns, în raport cu halucinaţiile sau ideile delirante; • Bonhoeffer – forme: • halucinatorie, • catatonică, cu fugă de idei;
Starea crepusculară (b) Variante:
Sindromul Korsakov (a) • Psihoza alcoolică polinevritică (neînsoţit de polinevrită); • Apare şi în alte afecţiuni = sdr. Korsakov amnestic; • Comportamentul: • pacientul lasă impresia normalului (discută, trage concluzii, citește) • după o discuţie mai lungă se observă amnezia de fixare, pacientul nu mai ştie ce a vorbit, citeşte aceeaşi pagină; • Uneori, la amnezia anterogradă, prin tulburarea fixării, se adaugă şi amnezia retrogradă; • Pacientul este dezorientat temporo-spaţial, are false recunoaşter; • Caracteristice: • confabulaţiile – umplu golurile, • pot fi bogate, fantastice (dacă urmează după un delir oniric) • sau mnestice (în majoritatea cazurilor, amintirea unor evenimente mai vechi pe care le povestesc ca întâmplări recente, pot fi modificate prin sugestie);
Sindromul pseudodemenţial (b) • Caracteristici: • aspect de obtuzie şi stupiditate - pacienţii, în general bărbaţi, sunt însoţiţi de familie, nu pot merge singuri, nu pot mânca, nu se pot îmbrăca • deficit al controlului emoţional: impulsivitate, explozivitate, reacţii disforice, catastrofice; • acuze amnestice, de incapacitate intelectuală – „nu mai ştiu”; • Prima impresie este aceea de simulare grosolană = eroare; • A fost înglobat în stările crepusculare cu obnubilare sau amnezie isterică, în negativismul catatonic (Kraepelin, Nissl) • Wernicke – insistă asupra trăsăturilor nevrotice şi originii psihogene; • Autorii americani: etalarea voluntară de simptome grave; • Simptomele se agravează când pacientul se ştie observat; • Exprimă concepţia proprie a pacientului despre o boală psihică, ce nu aparţine niciunei nosologii; • Diferă de simulare – care are un scop evident; aici: motivatia derivă din personalitatea morbidă;
