Finanţele instituţiilor publice

1. Finanţele instituţiilor publice Controlul financiar şi auditul intern

2. CFP (I) Una din componentele majore ale controlului intern o reprezintă controlul financiar preventiv. Fac obiectul controlului financiar preventiv proiectele de operaţiuni care vizează, în principal: angajamente legale, credite bugetare şi credite de angajament; deschiderea şi repartizarea de credite bugetare; modificarea repartizării pe trimestre şi pe subdiviziuni ale clasificaţiei bugetare a creditelor aprobate, inclusiv prin virări de credite; ordonanţarea cheltuielilor; efectuarea de încasări în numerar; constituirea veniturilor publice, în privinţa autorizării şi a stabilirii titlurilor de încasare; reducerea, eşalonarea sau anularea titlurilor de încasare;

3. CFP (II) constituirea resurselor proprii ale bugetului Uniunii Europene, reprezentând contribuţia României la acest organism; recuperarea sumelor avansate şi care ulterior au devenit necuvenite; vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale; concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale.

4. CFP (III) Controlul financiar preventiv constă în verificarea sistematică a proiectelor de operaţiuni care fac obiectul acestuia din punctul de vedere al: legalităţii şi regularităţii; încadrării în limitele creditelor bugetare sau creditelor de angajament, după caz, stabilite potrivit legii.

5. Forme Controlul financiar preventiv are două forme: controlul financiar preventiv propriu, la toate instituţiile publice şi asupra tuturor operaţiunilor cu impact financiar asupra fondurilor publice şi a patrimoniului public, prin angajaţii proprii ai instituţiei; controlul financiar preventiv delegat, la ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, precum şi ai bugetului oricărui fond special, prin controlori delegaţi ai Ministerului Finanţelor Publice.

6. CFP propriu Controlul financiar preventiv propriu se exercită, prin viză, de persoane din cadrul compartimentelor de specialitate, desemnate în acest sens de către conducătorul instituţiei publice. Actul de numire va cuprinde şi limitele de competenţă în exercitarea controlului financiar preventiv propriu. Persoanele desemnate să efectueze această activitate sunt altele decât cele care iniţiază operaţiunea supusă vizei. Viza de control financiar preventiv propriu se exercită prin semnătura persoanelor în drept, competente în acest sens potrivit prezentei ordonanţe, şi prin aplicarea de către acestea a sigiliului personal.

7. CFP delegat Controlul financiar preventiv delegat se organizează şi se exercită de către Ministerul Finanţelor Publice prin controlori delegaţi. Ministrul Finanţelor Publice numeşte, pentru fiecare instituţie publică în care se exercită funcţia de ordonator principal de credite al bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat sau al bugetului oricărui fond special, unul sau mai mulţi controlori delegaţi, în funcţie de volumul şi de complexitatea activităţii instituţiei publice respective. Numirea controlorilor delegaţi se face prin ordin al ministrului finanţelor publice. Controlorii delegaţi exercită viza de control financiar preventiv delegat asupra proiectelor de operaţiuni vizate în prealabil de către controlul financiar preventiv propriu al instituţiei publice. Viza de control financiar preventiv delegat se acordă sau se refuză în scris, pe formular tipizat, şi trebuie să poarte semnătura şi sigiliul personal al controlorului delegat competent.

8. Auditul Auditul public intern reprezintă activitatea funcţional independentă şi obiectivă, care dă asigurări şi consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor şi cheltuielilor publice, perfecţionând activităţile entităţii publice; ajută entitatea publică să îşi îndeplinească obiectivele printr-o abordare sistematică şi metodică, care evaluează şi îmbunătăţeşte eficienţa şi eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor de administrare.

9. Scopul auditului Scopul pentru care se organizează în cadrul instituţiilor publice activităţilor de audit public intern sunt: asigurarea obiectivă şi consilierea, destinate să îmbunătăţească sistemele şi activităţile instituţiei publice; sprijinirea îndeplinirii obiectivelor instituţiei publice printr-o abordare sistematică şi metodică, prin care se evaluează şi se îmbunătăţeşte eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor administrării.

10. Activităţi auditate Auditului public intern cuprinde o gamă largă de activităţi întreprinse de instituţia public, acestea fiind concentrate în special asupra: activităţile financiare sau cu implicaţii financiare desfăşurate de instituţia publică din momentul constituirii angajamentelor până la utilizarea fondurilor de către beneficiarii finali, inclusiv a fondurilor provenite din asistenţă externă; constituirea veniturilor publice, respectiv autorizarea şi stabilirea titlurilor de creanţă, precum şi a facilităţilor acordate la încasarea acestora; administrarea patrimoniului public, precum şi vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat/public al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale; sistemele de management financiar şi control, inclusiv contabilitatea şi sistemele informatice aferente.

11. Organizarea auditului Compartimentul de audit public intern se constituie în subordinea directă a conducerii entităţii publice şi, prin atribuţiile sale, nu trebuie să fie implicat în elaborarea procedurilor de control intern şi în desfăşurarea activităţilor supuse auditului public intern.

12. Tipuri de audit auditul de sistem - reprezintă o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere şi control intern, cu scopul de a stabili dacă acestea funcţionează economic, eficace şi eficient, pentru identificarea deficienţelor şi formularea de recomandări pentru corectarea acestora; auditul performanţei - examinează dacă criteriile stabilite pentru implementarea obiectivelor şi sarcinilor entităţii publice sunt corecte pentru evaluarea rezultatelor şi apreciază dacă rezultatele sunt conforme cu obiectivele; auditul de regularitate - reprezintă examinarea acţiunilor asupra efectelor financiare pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, sub aspectul respectării ansamblului principiilor, regulilor procedurale şi metodologice care le sunt aplicabile.