Patologia asociată cazurilor de diabet zaharat tratate

1. Patologia asociată cazurilor de diabet zaharat tratate cu metformin și glimepirid, în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgențe "Sf. Spiridon" Iași Anca Monica STRUGARU1, Gina BOTNARIU2, Luminița AGOROAEI1, Ioana Cezara GRIGORIU1, Elena BUTNARU1 Universitatea de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa” – Iaşi, România 1. Facultatea de Farmacie - Disciplina de Toxicologie 2. Facultatea de Medicină Generală - Disciplina de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice Metforminulestereprezentantulclasei de antidiabeticeorale de tip biguanide. Mecanismul de acțiune constă în reducerea producerii hepatice de glucoză, prin activarea enzimei AMP-protein kinaza. Inhibă neoglucogeneza și glicogenoliza hepatică. Inhibă absorbția glucozei din intestinși stimulează glicoliza anaerobă. O reacție adversă caracteristică este acidoza lactică, favorizată de: doze mari, diabet zaharat neechilibrat, cetoza diabetică, insuficiența renală și hepatică, insuficiența respiratorie, insuficiența cardiacă, stări hipoxice. Prin urmare, biguanidele sunt contraindicate în situațiile menționate. Glimepiridul este o sulfoniluree de generația a doua. Această clasă este în general bine tolerată, dar din cauza stimulării secreției endogene de insulină, prezintă risc de hipoglicemie. Cei mai importanți factori de risc pentru hipoglicemie sunt afectarea renală legată de vârstă, utilizarea simultană a insulinei sau a sensibilizatorilor de insulină (ex. tiazolidindione), vârsta mai mare de 60 de ani, abuzul de alcool, restricțiile calorice, polimedicația sau medicația care potențează acțiunea compușilor de tip sulfoniluree. Lucrarea de față abordează studiul patologiei asociate cazurilor de diabet zaharat tratate cu metformin sau glimepirid, monoterapie, sau asocierea celor două medicamente. OBIECTIV MATERIAL ȘI METODE • S-a realizat un studiuretrospectivînperioadamai-iulie 2013 încadrulClinicii de Diabet, NutrițieșiBoliMetabolice a Spitalului Clinic Județean de Urgențe “Sf. Spiridon” Iași. • Au fostanalizate 529 foi de observație ale pacienților cu diabetzaharatnoninsulino- și insulino-dependent, dintre care au fostselectate 103 cazuri de diabetzaharatnoninsulinodependent. 88 cazuri erau tratate cu metformin, 6 cu glimepiridși 9 cu asociereacelordouăantidiabetice (loturile 1-3). Structuralotului 1 a fost de 56 femei (63.64%) și 32 bărbați (36,36%), cu o medie a vârstei de 61,77. • Pentrufiecarepacient s-au notat: datele de identificare, posologiașipatologiaasociată, valorileunorparametriparaclinici. Datele au fostprelucrate statistic utilizândprogramul Microsoft Excel. • Studiulpatologieiasociatecazurilor de diabetzaharat de tip II încorelaţie cu terapia cu metforminșiglimepirid REZULTATE Dintrecele 88 cazuriluateînstudiu – lotul 1, 31 au primittratament cu metformin de 500 mg, 29 de 850 mg și 28 de 1000 mg, cu administrare între 0.5 si 3 comprimate pe zi (figura 1). Afectarea renală şi hepatică a pacienţilor din lotul 1 (figura 2) este nesemnificativă – aproximativ 80% dintre pacienţi nu sunt afectaţi hepato-renal. Fig. 2. Afectarea hepato-renală a pacienţilor trataţi cu metformin – monoterapie antidiabetică Fig. 1. Posologia tratamentului cu metformin – monoterapie antidiabetică Tabelul I. Tratamentul asociat antihipertensivși hipocolesterolemiant Tabelul II. Ponderea şi media valorilor diferitelor determinări de laborator pentru pacienţii din lotul 1 Medicaţia asociată antihipertensivă şi hipocolesterolemiantă a fost acordată la mai puţin de 50% dintre pacienţii lotului 1. Numărul de cazuri fără medicaţie asociată a fost în procent de 52,27 % şi respectiv 71,59 % (tabelul I). Determinările de laborator pentru lotul 1 de pacienţi diagnosticaţi cu diabet zaharat tip 2 şi trataţi cu metformin au fost realizate la o parte dintre pacienţi. În tabelul II sunt prezentate numeric şi procentual ponderea acestor determinări de laborator precum şi media valorii acestora. Mediile valorilor determinate ale parametrilor biologici se încadrează în limitele normale ale acestor parametri biologici conform datelor din literatura de specialitate. CONCLUZII Pebazadatelorobținuteînurmaprelucrăriistatistice, nu au fostevidenţiatecorelații din punct de vederetoxicologicîntrepatologiaasociatășimedicaţiaantidiabeticăadministrată. REFERINȚE 1. Katzung B, Masters S, Trevor A, Basic and Clinical Pharmacology, Ediția a 11-a, McGrawHill Medical, 2009, 727-751. 2. Dobrescu D (coord.), MemoMed 2010, Ediția a 16-a, Editura Minesan, Editura Universitară, București, 2010, 107-129. 3. Cristea AN (sub redacția), Tratat de farmacologie, Editura Medicală, Bucuresti, 2005, 761-772. 4. Olokoba A, Obateru O, Olokoba L. Type 2 Diabetes Mellitus: A Review of Current Trends. Oman Medical Journal 2012; 4: 269-273. 5. Paz J, Vizmeg J. Acute Care Handbook for Physical Therapists, Chapter 10 – Endocrine System, Elsevier Inc, Missouri, 2014, 251-258. 6. Sweileh WM. Contraindications to metformin therapy among patients with type 2 diabetes mellitus. Pharm World Sci, 2007:29, 587-592. 7. Holstein A, Stumvoll M. Contraindications can damage your health-is metformin a case in point?. Diabetologia, 2005:48, 2454–2459. 8. Herrington WG, Levy JB. Metformin: effective and safe in renal disease?. Int Urol Nephrol, 2008:40, 411–417. MULȚUMIRI Acest studiu a fost finanțat de către Fondul Social European, prin Programul Operațional Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, contract POSDRU/159/1.5/S/136893.