Conferinţa Ştiinţifică Internaţională CALITATEA în EDUCAŢIE: teorii, principii, realizări

1. Conferinţa Ştiinţifică InternaţionalăCALITATEA în EDUCAŢIE: teorii, principii, realizări 30-31 octombrie 2008

2. Calitatea în educaţie începe cu managementul temelor pentru acasă Mariana Marin, lector superior IŞE Catedra Educaţie Preşcolară şi Învăţămînt Primar

3. Management al conţinuturilor Coordonarea spaţiului, materialelor, echipamentelor aferente, mişcarea şi aşezarea elevilor, precum şi materialul de studiu propriu-zis, integrate într-o arie curriculară sau într-un program de studiu vizează noţiunea de management al conţinuturilor, funcţie ce îi revine cadrului didactic.

4. Coordonarea temelor pentru acasă – • componentă a managementului conţinuturilor, constituieo prioritatepentru asigurarea unui management de calitate.Direcţiile principale ale domeniului dat se axează pe întrebările-cheie:

5. Cât timp acordăm din lecţie pentru explicarea temelor de acasă? • Cât timp acordăm din lecţie pentru verificarea cantitativă sau calitativă a temelor pentru acasă? • Cât solicităm copiilor să lucreze acasă? • Care este raportul dintre activitatea în clasă şi cea propusă acasă?

6. Ce tehnici se utilizează şi în ce măsură reuşeşte învăţătorul să verifice calitativ tema pentru acasă? • Care este calitatea temelor propuse pentru învăţarea orală? • Ce aşteptăm de la elev atunci cînd efectuează tema: lucru independent sau implicare nemijlocită a părintelui?

7. Or, meditarea de către fiecare învăţător asupra dezideratelor de mai sus va constitui un pas spre calitatea în managementul temelor pentru acasă.

8. E necesar să abordăm subiectul dat din perspectiva tipologiei temelor pentru acasă. În funcţie de obiectivele dominante vizate de învăţător, temele se pot grupa în categorii, cu note similare, dar şi cu efecte pozitive sau negative similare.

9. Cercetătorul V. Okoni diferenţiază temele: • centrate pe însuşirea de cunoştinţe noi, care anticipă o lecţie ce urmează a fi predată sau completează o lecţie deja abordată; • mixte, reunind două sau mai multe dintre scopurile anterior anunţate.

10. care urmăresc fixarea cunoştinţelor însuşite în cadrul lecţiei şi care constau în învăţarea după manual sau după notiţe; • focalizate pe dezvoltarea priceperilor şi deprinderilor a căror formare a fost iniţiată în orele de curs;

11. Fiecare dintre cele patru categorii reprezintă puncte tari şi slabe, ameninţări ce se cer diminuate sau oportunităţi care se pot amplifica sau doar utiliza.

12. La prima categorie menţionăm primejdia memorării mecanice a informaţiilor, ce se poate diminua prin formarea deprinderii • de a prelucra textele, • de a reformula enunţurile, • a construi scheme, • a evidenţia legături dintre idei, • a diferenţia informaţiile esenţiale de cele auxiliare, • a construi exemple după modelul celor oferite.

13. Al doilea tip de teme are o arie restrânsă de utilizare, constituind apanajul unor discipline ca matematica, limba maternă sau limbile străine, ştiinţele. • Constând de regulă în transcrierea, completarea sau modificarea unor texte, acest tip de teme poate induce plictiseala, dacă sunt monotone, iar pentru a păstra curiozitatea elevilor şi plăcerea de a le efectua, sarcinile trebuie să fie variate.

14. Temele care vizează asimilarea de noi informaţii presupun activităţi de observare a vieţii animalelor şi plantelor, o omului, a unor fenomene ale naturii, a formelor de relief. • Datele observate se consemnează în fişe oferite de învăţător, care vor fi utilizate în derularea lecţiilor.

15. Ultima categorie de teme are un grad de dificultate ridicat, solicitând mai mult independenţa şi originalitatea elevilor. • Temele sunt compuneri, lucrări plastice sau aparţinând educaţiei tehnologice, portofolii şi pot fi efectuate de un singur elev, in cuplu sau în grup mic (3-6) elevi, solicitând în ultima situaţie şi competenţele sociale ale elevilor. • În clasele primare, astfel de teme se recomandă realizate fiind ghidate de învăţător (şi nu de părinţi).

16. Aceste două tipuri de teme sunt cele mai recomandate, mai ales în condiţiile când Ministerul Educaţiei şi Tineretului oferă programul de meditaţii, având un rol de realizare a temelor pentru acasă.

17. Modul în care învăţătorul operează cu strategii didactice eficiente ne interesează cel mai mult, or, acest deziderat constituie prioritatea în educaţie.

18. Ce facem cu elevii care încearcă a-i ajunge pe colegi şi din simplu motiv că trebuie să se reuşească multe, el trebuie să copieze din caietul vecinului sau să se resemneze şi cade în ispita trândăviei sau mai rău îi descurajăm, or, noi, cadrele didactice suntem responsabili în continuare de viitorul acestui copil.

19. Ne vom gândi să acordăm multă atenţie stării de sănătate a copilului care 12 ore, uneori 14 ore munceşte cu cartea în mână.

20. Plasat în faţa unui volum mare de teme, elevul cu siguranţă, ignorează unele. Insuccesul este asigurat... • Despre lucrul acesta se vorbeşte atît de des şi în presă şi la televiziune, dar în laboratorul său profesorul face ce vrea. • Nu ţine de sugestii, disciplina sa fiind cea mai importantă.

21. Ne interesează în continuare acţiunea pedagogică în raport cu desfăşurarea demersului didactic propriu-zis. În zilele de azi există o tendinţă de a evita (inadecvat) secvenţele instrucţionale, care după părerea unora se înscriu în lista stereotipurilor. • Fără a analiza situaţia, unele cadre didactice încearcă să trişeze la acest capitol, a adapta din comoditate ideea potrivit căreia tema pentru acasă nu se include în secvenţele instrucţionale şi consideră că timpul cel mai potrivit este pauza.

22. PAUZA • Ne interesează în continuare acţiunea pedagogică în raport cu desfăşurarea demersului didactic propriu-zis. În zilele de azi există o tendinţă de a evita (inadecvat) secvenţele instrucţionale, care după părerea unora se înscriu în lista stereotipurilor. • Fără a analiza situaţia, unele cadre didactice încearcă să trişeze la acest capitol, a adapta din comoditate ideea potrivit căreia tema pentru acasă nu se include în secvenţele instrucţionale şi consideră că timpul cel mai potrivit este pauza.

23. De fapt, e un lucru specific întregului învăţământ, şi în instituţiile superioare de învăţământ acest obicei există. • E o patologie didactică de a reţine din pauză elevii pentru a-i informa despre tema pentru acasă. • Nimănui nu ne place să fim reţinuţi, mai ales atunci când avem un program bine stabilit. Vom spune că educaţia cea mai bună se realizează pe bază de modele. Ce model creăm noi elevilor în acest sens dacă nu ne respectăm nici chiar timpul nostru cu atât mai mult pe al elevilor?

24. REALIZAREA TRANSFERULUI- 10 MINUTE • Sugestia cea mai bună pentru cadrele didactice este că 30-35 de minute din lecţie o acordăm evocării şi realizării sensului (în linii mari), iar reflecţia - 10 minute, ajustată de realizarea transferului şi bilanţul lecţiei, este realizată în cadrul ei şi este o parte absolut obligatorie într-o activitate didactică.

25. Tema pentru acasă trebuie explicată indiferent dacă aceasta, după părerea noastră, nu este atât de dificilă. • Elevii fac cunoştinţă imediat cu volumul de lucru, se orientează dacă au nevoie de o sursă oarecare pe care o pot lua de la biblioteca şcolii, învaţă să-şi organizeze timpul. • Etapa dată este obligatorie şi nu este una de alegere.

26. Topul temelor pentru acasă

27. Un lucru absurd! • Unele cadre didactice consideră că avem dreptul a le da copiilor teme pentru acasă mai dificile decît în clasă, întrucât, după părerea lor, elevii nu se descurcă singuri şi „măcar aşa părinţii văd ce mai face copilul la şcoală”. • Părintele de cele mai deseori obosit, stresat după o zi de lucru, nu face altceva decât să ignoreze, sau se exprime urât în adresa şcolii.

28. De aici atitudinea elevului faţă de şcoală, faţă de profesori, sesizabil în special în treapta gimnazială de învăţământ, când părintele tolerează chiar absenţa copilului său, din cauza nepregătirii temelor pentru acasă şi este provocat de cele mai deseori să mintă în faţa dirigintelui, luând certificate false de la medicul de familie.

29. Deci, rolul învăţătorului este de a asigura coerenţa dintre tipul temelor pentru acasă la diverse discipline. • Or, acest lucru este absolut posibil învăţătorului, spre deosebire de profesorii treptelor gimnaziale, care coordonează toate temele pentru acasă.

30. O analiză simplă ne permite să concluzionăm că elevul se află la şcoală cel puţin o oră şi jumătate, exact timpul în care poate realiza temele şi pentru clasa a IV-a. • În propria experienţa de învăţător am stabilit un slogan Ghiozdanul - la şcoală!

32. Îngrijoraţi, nejustificat, părinţii şi cadrele didactice caută să completeze golul de timp. Acesta poartă de fapt denumirea de timp liber, o noţiune care nu se pretează evaluării şcolare. • Ea poartă un caracter de responsabilitate, trebuie organizată corect, se fundamentează pe anumite principii educative, însă nu face parte directă din procesul de predare-învăţare. • Aceste momente se confundă de către învăţători, care supraîncarcă elevul cu diverse teme, asigurând părerea lor succesul.

33. Aşadar, timpul liber al elevilor poate fi gestionat de către învăţător prin intermediul unor proiecte educative, săptămânale. • Subiectele, la prima vedere banale, orientează şi pregăteşte elevul pentru viaţa privată, poartă caracter de socializare, are şi un rol de responsabilitate; toate acestea generate de interes şi motivaţie.

34. Lectură în familie. Spălatul vaselor. Curăţarea încălţămintei. Ştiri din ţară. Veşti bune în familie. Observarea, îngrijirea plantelor. Săptămâna meteo. Săptămâna economică. Aranjarea mesei. Fapte frumoase. Noutăţi matematice. Sănătatea noastră. Noutăţi din sport, etc. Se propune săptămînal cîte un subiect de genul:

35. Spălatul vaselor Lectură în familie Împreună preparăm cina

36. Se va fi urmări de elevi şi va fi ghidat de către învăţător după o agendă de proiect, care reprezintă un itinerar de lucru şi permite o autoevaluare a propriilor rezultate.

38. Prezentarea are loc în fiecare dimineaţă înainte de începerea lecţiilor. • Nu poartă caracter de lecţie, ci va fi organizată sub formă de discuţie cu colegii de clasă. Învăţătorul manifestă interes, recompensând activitatea elevului cu aprecieri verbale, stimulative. • Agenda nu este prezentată pentru verificare, fiecare elev avînd posibilitate s-o ataşeze pe un poster special sau mai simplu s-o prezinte colegului de bancă.

40. Discuţia poate fi continuată în timpul pauzelor. Analiza activităţii se produce într-o oră specială de dirigenţie. • Se organizează prin diverse forme: conferinţă de presă, masă rotundă, dezbateri academice. • Elevii îşi expun părerile, menţionează ce le-a fost mai dificil de realizat, ce a fost foarte simplu.

42. Efectele proiectelor • formarea şi dezvoltarea unei atitudini pozitive care să armonizeze relaţia cu sine şi viaţa de familie; • dezvoltarea abilităţilor de utilizare a informaţiilor în viaţa cotidiană; • formarea atitudinilor şi comportamentului responsabil pentru un stil de viaţă de calitate; • formarea pentru autocunoaştere şi dezvoltare personală.

43. Acest tip de teme trezeşte şi menţine interesul multor elevi, dar este ameninţat de imixtiunea unor erori datorate slabei capacităţi de observare a şcolarului mic, focalizării pe aspecte nerelevante, accidentale ale obiectelor observate. • Măiestria şi dorinţa conştientă a învăţătorului de a pregăti elevul cît mai sigur pentru societate vor crea deschideri pentru ajustarea acestor tipuri de proiecte la viaţa şcolarului.

44. R. Gagne preciza: ,,temele pentru acasă trebuie să fie de aşa natură încât să fie efectuate cu uşurinţă. Scopul lor nu este de a permite împărţirea elevilor în foarte buni şi slabi, ci de a controla dacă toţi elevii şi-au însuşit un ansamblu anume de cunoştinţe prealabile”.

45. Problema managementului temelor pentru acasă, fiind prioritară fiecărui învăţător/profesor, va aduce calitatea în viaţa şcolară. • Prin aceasta societatea va fi asigurată cu personalităţi apte să se integreze spontan prin responsabilitate, eficienţă şi siguranţă, or, cele din urmă constituie calitatea în educaţie.

46. Bibliografie selectivă • Drăgulănescu, N., Niculae, C., Managementul calităţii, Ed. Niculescu, 2000. • Ionescu, S., Managementul calităţii, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 2000. • Keen E., Tărcă A., Cum să democratizăm şcoala, Ghid de management participativ, Radical, Bucureşti, 1998